Telegraful Roman, 1855 (Anul 3, nr. 1-103)

1855-09-21 / nr. 75

Telegrafulu ese de doi ori pe; septemănă: Mercurea și Sămbăta.­­ Prenumerațiunea se face în Sibiu la espeditura foiei; pe afla­­tă la C. R. pește, cu bani gata, prin scrisori francate, adresate către espeditură. Prețiulu prenumerațiunei pentru Sibiu este pe anu 7. fl. m. c., ear cu jumetate de anu Pentru celelalte 3. fl. 30. cr. părți ale­­ in Transilvanii și pentru provinciele Monarhii pe unu anu 8. fl. car­e o jumătate de anu 4. fl. Inseratele se plătescu cu 4. cr. șirul Pentru prunc. cu slove mici­ și geri străine pe unu anu 12 f. pe 7, anu 6 f.m. c. 7 . Depeșe telegrafice. ” varșovia 14 Septem. c. v. General adjutantul Gorșacof înștiințează din 11 Septem. Dușmanii au desbarcat la Eupatoria cu 20,000 de oameni. El dară trebue să aibe acolo mai mult de 30,000 de feciori. Vrăjmașul face în toate zilele atac asupra aripei stăngi a posiției noastre. În 10 sa întămplat o lovire cu in­­fanteria noastră, după care sa retras dușmanul pe coasta de la Arcuști. În 11 iarăși sa coborăt după suiș și face drum. *D­upă știri din Constantinopol diferenția între lordul Redelii pentru denumirea lui Mehmed Ali de ministru nu sa fost așezat. Cu­utare la Sărbătoare Înprațării sfinteii Crucii, întocmită și rostită de Ecselenția Sa, prea sfanțitul nostru EOpiecon An­dreiu Baron de Șaguna. „Știm, că celorr ce uoesc pre Dumnezeu, toate în se lucrea­ză spre vpne­­(ogrimari). Dum­ ce vom propus Dbniiilor lecultătorii­ învăță­­tura Bnserioiii noastre despre prăznuirea Dumnneș natur șii a sărbătorilor, sămn­ dații voe a vă arăta ofi­tenia șit mărimă Prazniculuii de astăzii al în­ălțării ofiiteii vruiți a Domnuluii și Mântuitoruluii nostru in­e­șu, ca să vedeții, ce lucru de mântuire vremelnică și vecinică prăznuește astăzii creșminătatea în toată lumi. Ei sau arătat în cuvântarea despre Prazniecul sfi­­­tuluii Constantin și Elena, cum împăratul Constantin au cornit cu semnul vruciii pre Macsentie păgânul, carele stăpânea la apus, și cum după acea împăratul Constan­­tin și Murczea împărăteasa Elena sau botezat, și sau făcut creștinii, și în sfârșit câtă evlavie și răvnă au avut ea pentru sfânta lege luii Dumnezeu. Prn fiind că atât Constantin, cât și Elena au avut o deosevită cucernicie cătră Sfânta Cruce a Domnuluii, care sau ocă­­pat pre eți î din dușmmănia păgânuluii Macsentie, cea împărăteasa Elena au hotărât a întreprinde o că­­lătorie la Ierusalim, og­na ca să se încine acelor locurii sfinte, oride Domnul au pătrânt, sau răstignit, au murit, și au înviit, și alta să zidească Biserică deasupra mormântuluii Mântuitor blau­­, și să cerceteze d­upă sfântă crucea luii. Decii împărăteasa sosind la Ierusalim și făcând încpnăciunii la locurile cele sfin­­te, oânde omnul născut Fiul luii Dumnezeu au săvârșit lucrul mântuireii pentru tot neamul omenesc, a­u­nevoit foarte mult împreună cu fostul Patriarh Macarie al e­­rușalimuluii pentru aflare loculuii, uride era Crucea Dom­­nuluii ascunsa. Și după multe ciretării sau adus veste împărăteștii, că cruce Măntuntorouluii se află supt înanțiile om­eii Capuști Adoleștii, ce o făcuse împăratul păgân larian într' o un munte mare. Decii împărăteasa înflăcărată de evlavisa, ce o avea cătră cruce domnu­­luii, au eșit la locul cel însemnat împreună cu Patriar­­hul și cu mulții prenții și creștinii, și sosind la ca­­pniște Adolească au poruncint, ca să o risipească, șani să sape pănă la temelia capișteii, întrucea împărăteasa cu Patriarhul și cu tot clnrosul și poporul oe ruga luii Dumnezeu, ca să se îndure li­ bucura cu aflară priten­­țiuni. Șa ștă, pre care au fost răstignit ogramn născut fiica luii. leape începură săpătoriii să sape, au eșpt ann pământ ogn­moros cu totul plăcut, și­căpând maii departe au aflat treii crucii îngropate, alecă orna 4 Mântuitoriuluni și două ale celșir loii tâlharii, cariii au fost cu Domnul răstignirii. Precăt aflarea acasta au u­mplut de cucurie pre împărăteasa Elena și pre toții ceii de față, pe atâta se tânguia și­ toții, că nu știa, care dintre cele treii este a Măntuntoru­luii; împărătte­­sa au rânduit, ca lustrele cruciale să se aducă în Oraș și Dumnezeu va arăta, care din ele este acea, pre care au fost Domnul răstignit. Pre când se întrun­eu­ în Ierusamin, sau întâmplat, de ducea într' acea vreme pre ogri mort la jigropare, atuncii Patriarhul au poruncint, ca să otte oameniii cu mortul, și să se pue cruciile pre mort ogna Liâ în luna ori lun­, câte ogna, zncând, că acea cruce va în a care prinduse pre mort­ul va încuiă. Dumnezeu bogat ființd cu mnța sa, au miluit și cu acest prilej pre Biserica sa, căcii prinduse pre mort cruce, pre care 13 fost răstpngnit HU, au înviat mortul, și așa sau descoperit lămurit împărăteasii 1 Elum­ii, Pa­­triarhuluii și tot cariosuluii și poporuluii, care înși­­­ru acele crucii este a mântuit orvauii. Decii împărăti­­sa și toții cealalții numaii decât o au înciinat crui­­i eii de viață făcătoare a Domnuluii, și o au sărutat. apoii Macarie Patriarhul suinduse pe om­ loc înnalt au făcut înnălțare sfiteți crunii, și o au arătat la vreșiminii, cariii cu emerente zoteas Doamne molueștene. Și de atunci i sau început praznicul înnălțăriii instnteii fruiii­i Domnuluii, și se ține pănă în ziu­a de astăzii, și va rămânea în toate vecurile. Ști vom să nu rămână amn neam în neam prazniicul acesta al înălțăriii instnteii crucii a Domnuluii? Soare puteaba capelea zace, că însem­­­ca nu are ce să încețe pre creștinii despre Crucea Domnuluii? Cin­e nu știe, că însușii Dumnezeu au arătat vunăvoința sa cătră împăratul Constantin, fiind acesta încă pă­­gân, și că cu armele și otengurme­tele împodobite cu semnul Cruniii au cununt pre păgânul Macsentie; apoii au birnit și pre vrăjmașii i ozii dela răsărit cu sempul vrucii șii au luat orașul Cazantia, carea este cea lumeni, și pre cară apoii o au numit după numele ozu Constan­­tinopol, care nume Au remas pănă astăzii. Șa în sfăr­­șat alevând Constantan șn al treilea războu cu ocniții la răun Dum­iii du enrunt șa pte aceștia cu tutelă Cini­­stopteii Crucii a Domnuluii, au doară găndiții voii, Oep­­țiași Lecultătorii ! că este cinneva, care ar ști povestii cu demăruntul toate minunile ne oau făcut prin Cru­­cea Domnuluii? îndestulațară din parte mii cu acea, ca să vă opun căutare, care Eneernița astăzi o aduce Cimeto­­teii vrani, zicând: „Cruciii tale ne încinăm Stăpâne, șii „sfi­tă înviarea ta o lăudăm și o slăviam. Șin în­­tralt loc: „vrute este păzitoare a toată lumi; Cruci „podoaba Bisericiii; Crucea stăpânia împărațiacii; Cruce­a mită spre Cred pțioș nașul; Crutea olaba îngeruliur, șii „vraciu­ir rană. Rusabiul șn aur creștinii­ precum dînn cele maii sus za­­ce ații putut înțelege cugetul sfinteii Man­ciii noastre En- pentru a-

Next