Telegraful Roman, 1858 (Anul 6, nr. 1-52)
1858-12-04 / nr. 49
UTIONAI MOMAI. Telegraful ese odată pe septemănă: Joia. Prenumerațiunea se face în Sibiiu la espeditura foiei, pe affată la C. R. pește, cu bani gata, prin scrisori francate, N2 40. lulu Vi. Sibiiu 4. Dechemvrie, imn., și pentru provinciele din Monarhiă pe un an 5. fl. ear pe o jumătate de anu 2. fl. 30 cr. Pentru princ. și țeri străine pe anu 9 f. pe 7, an 4 fl. 30 cr. m. c. - mseratele se plătescu pentru întâiea oară cu 4. cr. șirul cu litere mici, pentru a doua eră - 3 cr. și pentru a treia repetire cu 2 cr. m. c. adresate către espeditură. Prețiul prenumerației pentru Sighiiu este pe an 4. fl. m. c., iar pe o jumătate de an 2. fl. Pentru celelalte părți ale Transilvaniei în știINȚIrE de PRENUMERAȚIUNE „Telegraful Roman” cu începutul anului viitoriu 1859, va întra cu ajutoriul lui Dumnezeu în al șaptelea an al viețuirei sale. Dănsul rămâind credincios misiunei sale, va publica și în viitoriu tot ce va afla folositoriu și demn de publicat în interesul patriotic, național și literariu, eșind și deja anul nou încolo odată pe săptămână, joia, tot în formatul acesta mare- Editura Telegrafului Roman necăutănd vreo speculație sau alt interes privat, ci numai chiar interesul public, rămâne și pe anul viitoriu tot prelăngă prețul acesta mic de pănă acuma, întru adevăr căt se poate mai mărijinit, adeca, pentru Sibiiu,pe anul întreg 4 fl. m. c. sau 4 fl. 20 cr. valuta austriacă, pe jumătate de an 2 dl. m. c. sau 2 fl. 10 cr. v. austr., pentru provințiile din monarhia austriacă, pe un an întreg 5 ol. m. c. sau 5 ol. 25 cr.v. aust. pe o jumătate de an 7 2ol. 30 ur. m. c. sau 2 fl. 627 cr. v. austr. Pentru Principate și țări străine: pe un an 9 fl. m. c. sau 9 ol. 45 cr. v. austr. Doritorii de a se prenumera la acest jurnal, sănt rugați a grăbi cu trimiterea prenumerațiunilor cel mult pănă la crăciunul nostru, căci altmintrerea nu pe o jumătate de an 4 ol. 30 cr. m. c. sau 41. 727 cr. v. austr. Nu le putem garanțiea toți anii. Hârtiile cu banii de prenumerație se primesc numai ancate. Prenumerația se poate face la toate dregătoriile c.r. poștale, însă 10D. abonanți se fie cruțați atăt de alte grăutăți, căt și de spesele cu prasiunea trimiterei banilor încoace, așa se îndreptează pentru ușurința dumnelor spre depunerea banilor, cătră Prea Cinstiții PP. Protopopi precum și cătră alți binevoitori, carii și pănă acuma cu destulă dragoste și zel au primit asupra clor însărcinarea de a culege prenumerațiunile, și cărora Editura Telegrafului Român, atăt pentru aceasta, căt și pentru alte ostenele totdeauna le rămâne datore cu cea mai cordială mulțămită. Mai rugăm și astădată pre D. D. abonanți a avea bunătate a ne trimite însemnarea numelui, poșta din urmă și locul unde se află cu lăcuința, căt se poate mai deslușit, iar neprimind nici regulat, să facă încoace reclamație fără întărziere prin hârtii deschise. Sibiiu 18 Noemvr. 1858. Editura Telegr. Rom. „lepi ANDIHIC.„La păcatul beuturei de vinars. Urmare. Fiește ce rană, fiește ce durere, pănă e încă dinnafară nu poate fi tocmai așa periculoasă, încuibănduse însă înlăuntrul trupului dă grijă dar și medicilor celor mai iscusiți. Fiește ce patimă pănă nu sau încuibat încă în inima poporului, trage după sine păcate grele și strâcare, însă numai în parte și nu îndeobște, îndată însă ce au apucat la inima poporului dă grijă mai mare, pentru că afurisitul de verme roade la inimă și viață, nu la un mădulariu ori altul, ci la trupul întreg. Lucrul și nelucrarea, romănește - legea, se văd ce e drept ai întrat pe furiș în lume, încuibăânduse pe zi ce merge tot mai tare; încăt astăzi fiește cine ar chieltui mai mult decăt ce poate căștiga, fiește cine ar vrea să trăiască mai pe ușor, mai fără lucru; însă deorece poporul nostru nu se pare a fi molipsit de boaașa le trecem mărijinindue a facelele acestea, astă dată pomenire numai despre patima beuturei, care ca o viperă ucigătoare au întrat în mijlocul lui, și care'l sacă trupește și sufletește, ducăndul văzind cu ochii cătră dărănănarea totală. De toate părțile sosesc necurmat scirile despre estinderea și crescerea patimei de beutură tot mai tare, și strâcările ce șile cășună poporul sieși prin aceasta, sănt astfeliu, încăti se înfiorează inima fiește cărui om bine simțitoriu a și mai cugeta numai la acelea. Nu poate fi inimă de om cu suflet de creștin, nu poate fi romăn adevărat, care să nu se întristeze, pe care să nul doară, văzând dauna cea neprețuită ce o aduce după sine beutura vinarsului în sânul poporului nostru, și tocmai pentru aceea ne aflăm datoria se întoarce astăzi atențiunea asupra nenumeratelor stricăciuni, cei le cășună această patimă și a o combate din toate puterile, cu toate miisau săi zicem curat aceasta, sau de cumva pe lăngă toate ăloacele ce le am afla mai potrivite, ca pe materia din care se nasc mii de păcate, și a o stârpi ca pe izvorul din care nu curge altă decăt otravă și moarte, moarte morală și fisibă. Nu putem crede că doară observațiunea aceasta, carea nu mai este astăzi nici o taină, ar putea indigna pre cineva, pentru că noi nu înculpăm poporul cănd îi arătăm păcatul, și ne înfiorăm de paguba cei o cășună acela, tocmai pentru aceea ne adresăm la ajutoriul și întrevenirea tuturor bărbaților portiii celor zeloși și adevărați, carii se interesează și simt adânc pentru starea poporului în tocmai ca pentru a lor însuși. Poporul este buciumul națiunei, strâcarea lui trage după sine străcare totală. Dintre noi fiește care se zice că vrea a conlucra din inimă pentru binele, pentru luminarea poporului, să lucrăm dară mai painte de toate întracolo, ca săl putem aduce odată ca săși poată cunoaște rătăcirea, să poată cunoaște odată că băutura'l duce în întuperecul cel mai infernal, la starea acea ticăloasă, ce cuprinde în sine toată sărăcia, tot păcatul și cu un cuvânt tot răul ce se poate numai cugeta; căci numai așa putând el cunoaște că au apucat pe calea întunerecului și înfiorânduse de acela, se poate lumina; să cer săm dară toate căile, săi punem împainte toate motivele ca săși cunoască păcatul, și cunoscândul să se căiască de dănsul, căci prin aceasta numai vom putea dobândi mântuirea poporului, și îl vom vedea a fi făcut o vârtute rară, pentru că mărturiseinduși omul păcatele și căinduse de dânsele nau sevârșit nimic mai puțin, decăt o vârtute, și încă o vârtute rară. Noi șcim cu toții relele ce le trage după sine beutura vinarsului, cunoascem sărăcia, tâmpirea minței, slăbirea spiritului și a trupului escată din păcatul acesta mare al beuturei, tocmai pentru aceea nici aflăm de lipsă a le mai înșira acia, rămâne numai a ne stărui a capacita și pe popor despre ce leamăi cereat pati putea resși la cale cu ulanul nostru, (pentru vechii că e mult mai greu, decăt ai stărpi pe acela la ivirea sa cea din tăiu) cel puțin să stăruim din tote puterile și să apărăm generațiunea ce nouă de toate părțile, ca să nui străbată patima aceasta și la inima acesteea, pentru că dealmintrelea toate speranțele noastre cele fără nici un rod; frumoase, toate părintele și ostenelele ce le întreprindem pentru un viitoriu mai ferice, vor fi și vor rămânea zadarnice și în loc de a ne mai lumina de a propăși vom repăși cură cătră întunerecul din care abia ne zmulserăm după sute de ani, și „rătăcirea cea de apoi va fi mult mai grea decăt cea din tăiu.” Luminarea cea adevărată a unei națiuni, poate să cânteze altundeva, decăt numai la fericirea ei spirituală și fisică; tocmai pentru aceea ne îngrozim cănd vedem că patima beuturei care usucă trupul șii stoarce pănă și cea mai din urmă putere fisică în tocmai ca și pe cea spirituală, au străbătut și au trecut de patimă la popor; lumina poporul se cere oricum ca și la o subsistență mai bună patima beții însă 'l va duce tot mai spre a se putea să poată ajunge apoi materială, tare cătră sărăcie și ticăloșie; și așa plugariul țăran, care poate astăzi trăi încă oricum odihnit și în pace în moșiera sa părintească, de unde și agonisește trebuincioasele de toate zilele, plugariul care se poate întoarce astăzi încă voios în murgitul de seara cu plug și patru boi la nevasta și copii sei acasă, dănduse pradă beții nu va trece mult pentru ca să devină un probariu ticălos și sclavul arendașului. Alătea exemple triste neau dovedit și pănă astăzi asemenea casuri, cu toate căci altmintrelea fuseră timpurile de pănă acuma. De nu vom alerga a împedeca acest torente cu toate puterile, nu va trece mult, și nu vom a desrădăcina un vițiu înși nu va iniminimi Vine MmneNIRIIL.. jaliai.4.. 4 p' mienii abine”