Telegraful Roman, 1859 (Anul 7, nr. 1-52)
1859-06-11 / nr. 24
94 din feciorii din Lombardia, Modena, Parma, și Toscana cel mult în două luni de zile. În urma unui telegraf officosu, cu ocasiunea retragerei trupelor c. r, numai divisiunea lui Urban fu atacată de 4000 trupe Garibaldice și de despărțămintele din Brigada piemontesă Voghiera, la Castenedele. Urban respinse pe imiuri cătră Brescia îndărăpt, prinzind pe 80 de inși, întră carii și offițeri. Garibaldi perdu 400 morți și răniți. Pierderile noastre nu au mari, 3 oofițiri se răniră. Verona 17 iunie. Generalul de artilerie Contele Ghiulai, la rugarea sa i se luă comanda armatei a 2-a. Gener., de cavalerie gr. Șlic se denumi de comandante la armata a 2-a. Comandantele de corp F. M. L. gr. August Deghenfeld de comandant la a 4-a armată. Verona 18 iunie 11 ore, 13 min. noptea. Maestatea Sa Împăratul sau dus azi dimineță la Lonato, și de aci mersă călare și cercetă trupele din lagăr din corpul 7 și 8. Mii de glasuri de bucurie răsună din șirurile lagărului, căndu priviră pe Împăratul și îl salutară ca pe comandantele lor. „Viz.” cuprinde un raport complet despre perderile de la Magenta. Suma totală în morți e de 63 pofițiri și 1302 feciori. Răniți 218 ofaițri întră carii 5 generali, 413 feciori; iar ca vreo 4000 de inși nu se află. Tot „. Z.” raportează și despre perderile dela Melenearo, unde au murit 1 General. (Boer) 7 offițiri și 112 feciori; și sau rănițu 15 offițiri și 234 feciori. Viena 13 Iunie n. Încă supt decurgerea luptelor de la Magenta era ajunsul în Milano întărâtarea la culmea cea mai înnaltă. Cu privire la aceasta scrie corespondintele foei „C. Z.” din Verona în 6 Iunie în următoriul chip: „Încă în săptămânile trecute sau putut observa în Milano o neodihnă creșcare întră popor, care era cu mult mai mare decăt oposițiunea cea pasivă de pănă acum. În frunte de almintielea era totuși numai masa proletariatului. Partea cea așea numită mai bună a poporului, sau reținut îndărăpt. Germanii fără de osebire Austriaci sau ba, nu sau putut arăta pe strade fără ca să nu fie fost opuși offensiunilor celor mai grosolane. Un neguțetoriu germăn care tocmai supt timpul acela era venit în Milano spre a întreprinde o literație, și care astăzi sau reîntorsuearăși aici, încredințază că germănii partea cea mai mare nu și putură părăsi cuartirele. Patrulele militare care fusese espuse asemenea însultărilor și tractărilor neomenoase, n'au putut fi în stare ca săi apere. Un offițir austriac, pentru că făcu o visită unei prietine cu care avea cunoștință mai de mult, trebui să o plătească cu viața. În 4-a seara răsună numai deodată alarma pe uliți. Toate boltele se încuiară și se traseră clopotele. Se zicea că un car austriac ar fi trecut încărcat cu povară preste pruncul unui italianu, care mai tărziu sau dovedit a fi minciună. Vestea această era născocită numai spre a mai mări din nou întărâtarea. În 5-a dimineața, provocară proprietarii caselor pe pofițerii austriaci carii se aflau încvartirați prin casele lor, ca numai decăt să părăsescă cvartirele, după ce dănșii numai potu sta bani pentru siguranța lor, și că dealmintrelea chiar și însuși viața și averea lor încă devine în periclu. Poliția care de au și fost încunoștințată că în oraș se susțănu emisari franțoei și piemontesi, neputănd a le da de urmă n'au putut împiedeca tumultul, nimica, fiindcă avea a se teme de o luptă ucigașă pe uliți, ear de altă parte pentru că soseau necurmat știrile, cum că lupta răsboiului se apropie tot mai tare de oraș, și așea aflată mai curent Puterea cea înarmată n'au putut ajuta a înconjura o vărsare de sănge fără de nici un folosit. Supt timpul acesta corpul de jandarmerie și miliția polițiană sau retrasu în lăuntru. Amploiații împărătești își încuiară cancelariile, cassele de bani se rădicară și arhivele se puseră în securitate. După o oră toate acestea se transportară la Verona. Germanii carii voiră a părăsi Milanul fusere bucuroșii primiți și dănșii pe vagon, încătudeca îngăduia spațiul. Un al doilea teren cu miliție și civili au plecat întră amenzi, el sosi totuși numai astăzi întră 8-39 ore, așea abia în 20 de ore, care purcesă de acolo, căci conducătorii Locomotivului din îngrijirea ca nu cumva șinele să fie undeva rupte, căuta să se meargă numai foarte încet, cu cea mai mare priveghiere. Pe stradele ce duceau la curtea drumului de fier era tumultul foarte mare. Lăcuitorii erau pregătiți ca lăpuște din ferești asupra miliției ce se depărta, de la care iau reținut numai preîngrijire aceea, căci trupele luară în mijlocul lor femei italiene și copii în chip de amanet, omorurile cele rușinoase întrascrisu dealmintrelea n'au lipsit. Chiar și în apropierea drumului de fieru, se găsi un stal care vre să cerce a străpunge cu pumnariul pe un offițiru austriacu în coaste. Soldații înfuriați, au vrut al străpunge numaidecăt cu baionele, însă offițirul nau îngăduit, și așea făcătoriul de rău s'au luat pe terenu ca prisoneru la Verona. Nenorocitul se văera pe drum necurmat și blăstăma acea mănă de beni de argintu, pentru care sau văzut amăjit a încerca fapta ucigașă. Principatele dunărene. O. D. P. spune din ași în 30 Maiu următoarele: Prin denumirea lui Ienuranu și Lascar Catargiu de miniștrii, sau aruncat Principele Cusa, care astăzi numeră mai mulți contrari decăt prietini în tumultul cel mai mare de bucurie al uviței, cu totul în brațele partitei conservative; și cu toate acestea trista esperință arată că pui este cu putință a păși înnainte nici cu guvernul de acum, fiindcă adunarea națională i se opune cu orice preț cu o cerbicoșiă creșcare. După ce adunarea sau învoit la împrumutul național de 8 milioane lei, cerut de cătră guvern, acea au fost amănată, și actul cel din urmă demonstrătoriu al ei, contra Principelui au fost, alegerea cea cu o majoritate mare a Prințului Sturza, de membru la comisiunea centrală la Focșani, în locul fostului ministru Lascar Catargiu. Nu încape nici o îndoială că comisiunea centrală, venita ia cunoscut drepturi mari, nu va lucra pe o mănă cu Principele, și îi va da mult de lucru, fiindcă aceea nu se poate suspenda sau și dissolva cănd se vede ceva în comodă, precum este treaba cu ministeriul. Din partea Principelui sau denumit la comisiunea centrală, în locul miniștrilor Iepuranu și Teriacu, Dl Steghe și Ioann Sturza. Fiindcă mai putem cu siguritate zice, că prințul Sturza va foncționa ca președinte la comisiunea centrală, putem fi convinși dinainte de vreme, căotărările și ordinăciunile acestui a doilea gubern al Statelor unite, vor fi de tot potrivite, a pune pe întreaga lume, cum și pe Principele în uimire. Membrii comisiunei centrale sau și dus din ambe țerile la Focșani, și precum auzim, că căt mai curănd o să se decreteze următoriul proiect: „Fiindcă ambele adunări naționale sau înșelat în alegerea Principelui, carele dela alegerea lui pănă astăzi întru nimic nu au carăspuns nici dorințelor națiunei, nici statelor unite, comisiunea centrală proclamă unirea decretată de adunările naționale, și rogă pe puterile garante ale așeza un Principe străin.” La Focșani sau întămplat turburări și escese. Grănicerii, să fie căpătat poruncă a merge în castre la Ploieți. Nedănd ei acestei porunci ascultare, să se fie silit prin gendarmi, și astfel cu treaba deveni la arme, se zice că în urma acestei lupte ar fi rămas din ambele părți vreo cătva morți și răniți. Italia. Epistolele din Florența descriindu entusiasmul cu care au fostu cuprinsu acolo Principele Napoleon, arată, că în ziua ce au sosit Principele, au cercetat și teatru. Eșindu din teatru luau petrecut o mulțime de oameni dintre carii mai mulți cu luminări, și banda militară, pănă la palatul della Sposetta, unde avea reședința. Mai nainte de ce s'ar fi retrasu au ținut o vorbire de pe balcon în chipul următoriu: Cetățenilor din Florența! Eu săntu mișcat de primirea vostre, și ve mulțemescu. Noi nu avem altă ambițiune decăt aceea a fi eliberatorii voștrii. Eu legu întru'n glasu pe care'l credu a fi glasul triumfărei voastre toate simțimintele pe care la are Frența și armata ei pentru voi. Glasul acela este: Trăiască independința și libertatea italiană! În urma raportelor celor șai poze din Florența, Principele Napoleon se afla cu al 5-a corpu de armată la marginea Modenei. Din Sfatul bisericescu se scrie, că Generalul franțusescu Goian au presentat în servițiul Papei Franțosi, carii îi raportează în tote zilele chiar și despre cele mai mici eveniminte ce se asămplă în Vatican. Ușile cele secrete și treptele cele ascunse a sf. Părinte se află parte încuiate, parte ziduite, încăt e împiedecată toată întrarea; ba chiar și lăsarea la audință încă se natămplă numai prelăngă controla generalului Goian, întra cărui potere zace de a împiedeca primirea. Causa acestei străjuiri se zice a fi pentru că Papa ar fi avut tendință de a părăsi Roma și a se duce la Viena, unii zicu că la Milano. Se zice că vrând Papa să meargă au fost oprit și dusu îndărăptu. În 2-a Iunie se scrie din Roma, cum că întrarea lui Garibaldi în Lombardia au fost anunțată acolo pe cale telegrafică, care numai decăt au fost și publicată apoi pe la cotiturile uliților. Însă fiindu că faima aceasta au fost aduse numai de o persoană privată, așea Poliția papală, înnaintea căreia numele lui Garibaldi e o spaimă încă de la anii 1848 și 40, porunți a se rupe placatele de pe păreți prin Gendarmi. O mulțime de cetitori se rescolă însă în contra Gendarmilor, și treaba deveni la nuntă. Poporul pretinsă ca depeșele să se anune iarăși îndărăptu pe păreți, aceea ce se și făcu apoi, chiar patrulele franțusești căutară să alerge în trajutoriul Gendarmilor papali, și ai petrece în cazarmele lor. De ori încoace au început a se întări garnisoana franceză. Au și sosit o mie de vechi consuliși. Trupele sau adusu la 10.000 de oameni. În urma unei depeșe din Berna în 15, iunien. Victor Emanoil s'ar fi proclamat și în Forli, Faența, și Imola, și avea influința invasiunei revoluționare sau extinsu astăzi și pe teritoriul statului bisericescu. Afară de acestea Perugia încă se află răsculată. Polonia stă încă tot supt guvernul provisoriu revoluționariu. Cămpul răsboiului se tot mai lățește pe zi ce merge, și în toată ziua ocupă căte un loc nou, care se organisează apoi după sistema franțeso-sardină. Astăzi se ține de vămpul răsboiului, afară de Lombardia, Toscana, Modena, Parma, chiar și căreia con-