Telegraful Roman, 1860 (Anul 8, nr. 1-52)

1860-01-07 / nr. 1

Nr 7 sdcbiiu 7.lLanuarie. 1800. DLD- --- 'și pentru provinciele din Monarhiă pe un an 5. fl. 25 cr. ea jumătate de anu 2. fl. 652/Metru princ. și țeri străine pe anu 939. 45 cr pe / an 4 pl. 72 cr. v. a. Inseratele se plătescu penru întâiea oară cu 7. cr. șirul cu litere mici, pentru a doua oră cu 57 cr. și pentru a treia repetire cu 37 cr. v. a. rl 1 , 06 P Telegraful ese odată pe septemănă. Joia. Prenumerațiunea se face în Sibiiu la propeditura foiei; pe aseară la C.R. pește, cu bani gata, prin scrisori francate, adresate către edgeditură. Prețiul prenumerațit pentru Sibiiu este pe an 4. fl. 20crup aear pe o jumătate de an 2. al. 10 cr. Pentru celelalte părți ale Transilvaniei 1. Acumu VI. o privire scurtă preste starea noastră presintă, politică, bisericească, literare și industrială. Nici odată nu ne aducemu așea să mai aruncămu căte o ochire asupra gerea timpului, care fără de a se opăci vreun momentu vine și trece; și nici căndu pare că nu simțimu această curgere grabnică a timpului, întocmai ca în sorocul acela, pe care nilu înfățișămu în acele perioade anumite ale vieții noastre ca pe un punctu însemnatu întră trecut și presinte în viua acea, 1ou.” - ce o pumimu îndeobște - „anul Însemnatu întru adevăru e sorocul acesta, căci elu ne arată destul de pipăitu, cătu de repede ni se sculă viața, și încă cu atăta e mai însemnatu dacă cugetămu totodată, că pentru fiește că are momentu avemu a ne da socoteala înnaintea lui Dumnezeu și a omenirei înaintea posterității. Sănu dară momentele acestea, cele mai potrivite pentru de a ne întreba că tu amu înneintatu în anul, ba chiaru și în decentul acesta, și a privi, pe ce stadiune nelămu oare astăzi? O descriere mai estinsă a trecutului o lăsămu istoriei, noi ne mărginimu dară numai prelăngă o ochire scurtă asurpria deceniului acestuia. Lăsămu însă istoriografiloru mai departe, și acea, ca ei să însemneze evenimintele cele mai mari din deceniul acesta; eu să descrie răsboiul din Crima, predarea cetații cei gigantice a Sevastopolului; eu să descrie răurile cele de sănge cea adănatu orientul cu ocțiunea resboiului aceluia; istoriografii să însemneze luptele din India și se descrie răsboiul cel din urmă Igalianu, lovirile celi crăncene de la Magenta, Palermo și Soloerino. Noi pe revocămu de a dreptul numai la poporul nostru romănu, și în speție la acela din Monarhia Austriacă. Deceniul acesta pentru noi romănii din Monarhia Austriacă, au fostu întru adevăru un decenii că totul nou, sau doară amu potea zice că noi amu fostu noui pentru dănsul. Să ne ocupămu dară puțântelu cu dănsul, să cercămu ce aflămu mai însemnatu pentru noi în anii trecuți de curând, și mai vointe de toate să aruncămu privire asupra stărei noastre politice. După mai mulți secoli întregi, plini de suferințe și amaru, a căroru amintire totdeauna ne cășună suspinuri și lacrămi, păstrămu în deceniul acesta de o potrivă cu celelalte naționalități conlăcuitoare, care, dacă vomu cerceta cu deamănuntul, și vomu judeca fără de patimă, avemu cuvântu a zice, vă cu întrarea acestui demnu au întratu o eră nouă pentru noi romănii din Monarhia Austriei, și așa viața noastră politică din acestu decenii încă e cu totul nouă. Drepturile în care păștrămu apoi dinpreună cu națiunile conlucrătoare, adusere cu sine, ca și cu noi să ne putemu bucura de a putea privi în administrațiunile publice de indivizi demni din sinul națiunei noastre, mai mulți Desvoltarea noastră politică, nu potu firește- face în acestu decenii vreun avăntașu prea mare, săci cum aru fi și putut suplini zece ani, acea, ce au negleșu seculi întregi? Daru să vedemu ce față a luatu biserica în acestu decenu? Cine nu știe că tu de străinu e legată esistința Bisericei noastre, de viața națională? Cine nu știe, că astă biserică au fostu și este cu numai ușa cătră fericirea noastră cea vecinică, daru ea neau fostu totodată și o casă de scăpare, un scutu adevăratu alu esistinței nóstre naționale, un museu soăntu pentru păstrarea scumpei noastre limbi. Fiindu dară că starea noastră politicăt'au fostu precum o știmu destul de jalnică, așea ce era mai firescu decătu, ca și starea Bisericei încă să le fie tot atăta de tristă. Trebuie înase și se culii cei plini de intoleranțe, și iată Biserica noastră nezguduită de viscolii cei tari, scutită chiaru de măna lui Dumnezeu, (căci cine altul o aru fi și putut apăra din paintea atători perescuțimi,) pășește în deceniul acesta, curată în originea ei primitivă, pășește în acestu deceniu ca biserică recunoscută și așezată în drepturile de care se bucură și bisericile celoralalte corcesiuni, și acesta e celu dintăiu și mai însemnatu actu pentru biserica noastră în acestu deceniu. Șevalii trecuți ne lăsare înse după sine rane adănci, nu numai pentru viața noastră politică, dară și pentru Biserică. Ce era dară mai de linsă a face, decătu ca să căutămu mai nainte de toate pentru vindecarea acelora? Ierarhia Bisericei noastre nu lăsă un singuru momentu, fără a nu căuta toate remediile cărei stăteau în putință pentru ușurarea și fericirea poporului și a Bisericei lui Dumnezeu, de acea numai decătu încă în an. 1850, sau și conchiematu un soboru eparhialu la Sibiiu, a măsuratu canoapeloru noastre bisericești din preoți și mireni. Acesta fu soborul celu dintăiu după mai multu decăt o sută și jumetate de ani în biserica noastră, unde representanții visericei transilvane, a măsuratu așezăminteloru se consultare frățește asupra trebiloru bisericești. Așternu apoi soborul acestau adressă de mulțemită cătră Maestatea Sa Împăratul, dinpreună cu alte cereri potrivitu defecteloru și lipseloru celoru numeroase ce sau aulatu întrănsa. Totu atunci se ofără și se și începu colecte pentru cumpărarea unoru căși. Totu în înțălesul acesta sau țânutu și în eparhia gr. răs. din Arad mai tărziu un alt sobor. Abia după începutul deceniului, ne văzurămu realisată și o altă dorință mare, după care oftamunai de mai multă vreme, ne văzurăm adeca în posesiunea unei tipografii diecezane, care tipografie fiind proprietatea diecesei, avemu a o privi ca pe un izvoru comunu alu nostru, nu numai pentru vă neau înzestratu bisericile și școalele cu cărți, prelăngă prețurile cele mai moderate, ci mai vărtosu căci ea e menită nu pentru interese proprii ci comune și filantropice, și devenindu mai tărziu în posesiunea unui capitalu însemnatu, seă se poată întinde de aci o mănă de ajutoriu preoteseloru văduve și orruiuci, lipsiți. Daru să vedemu dacă și încătu au luatu starea Bisericei noastre o față mai bună în deceniulu aceste? Prelăngă toate ostenelele ce sau datu din partea autoritățiloru bisericești, pentru de a rădica starea Bisericei la dignitatea cuviincioasă, caută să mărturisimu, că aceasta nu se potu ajunge nici în deceniul acesta, mai avemu a călca încă cărări ghimpoasă, avemu cu un cuvântumultu de doritu și multu de făcutu. Starea preoțimei în privința materială mai e și pănă în ziua de astăzi neasigurată, daru prelăngă toate astea, multășită lui D-zeu, norii cei grei ai întunerecului, pe carii ni iau fostu lăsatu seculii trecuți începure a se respira cu tot adinsul, și Preoțimea noastră însuflată de chiemarea sa cea scăntă de a servi lui Dumnezeu și națiunei, începu a propăși în acestu deceniu în stiință și cultură. În institutul nostru teologicu, care tot în deceniul acesta să rădică la un cursu de doi ani, absolvare suptu timpul acesta, mai mulți tineri cu speranțe bune, alte, gimnasiști cu maturitate și turiști. Despre Preoțime amu avea a mai vorbi aci încă multe, pio reservămu însă aceasta pentru altă dată, acum ne mărjinimu numai a o face atentă la misiunea ei cea înnaltă, grea și responsabilă, însă și frumoasă. Simțimu dinpreună cu dănsa greutățile ei, daru corespunzăndu ea cu acurateță chiemărei sale, față cu acelea, cu atăta ti săntu mai mari meritele. Deceniul acesta are însemnătăți mari și pentru Biserica gr. catolică. Episcopia Făgărașului se rădică la Arhiepiecopie și Mitropolie; apoi se mai înființare încă și alte doă episcopii gr. cat.nouă: una la Ghierla, și alta la Lugoju. Fiindu că starea școlare tae în sfera bisericească, să aruncămu aci o privire scurtă și asupra pașiloru ce sau făcut în deceniul acesta în treaba școlară. Școala, care ne trage mai vărtosu attențiunea, deschisă în deceniul acesta, este gimnasiul din Brașovu, rădicatu prin spesele binefăcătoriloru contribuenți. Fără de a ne ocupa astădată cu descrierea gimnasiului acestuia mai de amănuntul, zicemu numai, că acesta servește de un monumentu mărețu și eternu pentru întemeitorii lui. Spre a potea face pași cuviincoși spre răspăndirea cunoștințeloru de care era însetatu poporul nostru, și spre a se potea înnainta sporirea școaleloru poporale, aveamu trebuința cea mai neapărată pentru un institut menitu anume pentru creșterea învățătoriloru. În deceniul acesta se suplini și lipsa aceasta. Lăngă institutul nostru teologicu se mai află astăzi și o școală de pedagogie pentru creșterea învățătoriloru. Institutul acesta e un institut tinăru, prin urmare mai are trebuințe numeroase spre a potea correspunde întru toate scopului seu, întrucea elu merită attențiunea noastră, și avemu alu îmbrățișa cu toată inima, preferăndul, pentru că este alu nostru, de acea nice nulu vomu în noastre nici căte și odată vu ne vedemu o paralelă presentu, ca aminte, ca și posițiunei a împrejurăriloru în care ne aflămu, mei serioasă întră trecutu daru atunci, căndu privimu la cur îndemnați de a arunca 183.