Telegraful Roman, 1860 (Anul 8, nr. 1-52)

1860-09-15 / nr. 37

NI pe septemănă: Joia. Prenumerațiunea se face în sibiu la espeditura fo- Telegrafulese odată iei, pe aflată la C. R. peate, cu vani gata, prin scrisori francate, adresate către espeditură. Prețiul prenumerației pentru Spiru este pe an 4. fl. 20cr.vacar pe jumătate de an 2. fl. 10 cr. Pentru celelalte părți ale Transilvaniei Sibiiu 15. Septemvrie 1800, și pentru provinciele din Monarhiă pe un an 5. fl. 25 cr.iar pe o jumătate de anu 2. fal. 627 cr. Pentru princ. și țeri străine pe anu 92. 45 cr. pe an 4 fl. 72 cr. v. a. Inseratele se plătescu pentru întâiea oară cu 7. cr. șirul cu litere mici, pentru a doua oară cu 57 cr. și pentru a treia repetire cu 3% cr. v. a. N. 322 Anulu V. de Prenumerațiune. Cu începutulu lui Octomvrie c. v. se începe prenumerațiune nouă, pe cele trei luni următoare pănă la sfărșitul an. curg., pre lăngă 1 fl. 31 cr. v. a. Editura. Chesțiunea limbilor și a naționalităților în Austria. Dreptulu istoricu se provoacă din partea magiarismului de astăzi într'unu modu cu totulu ne basatu și ne concernentu, de o parte pentru că dreptulu istoricu alu Ungariei se cumpănește prin celu facticu și numai puțănu istoricu alu Austriei; de alta, fiindu éă dreptulu istoricu celu adevăratu și aievea, după cumu adeca a esistatu acesta de seculi de ani în Ungaria, care atinge popoarăle Ungariei în comunu, și nu numai pe rasa mageară singură pentru sine, aduse tuturoru popoarăloru ungare mai multă pagubă decătu folosu, fiindu că mai departe acelu dreptu în steție magearo-naționalu, încercatu prin preponderența aristocratico mageară în dietele dela 1832-36, apoi 1840 și 1844, și scosu la vaperu în 1848, au postu totudeauna de negatu și combătutu ca unu arbitriu și abusu de potere din partea moaiorităței popoarăloru nemageare, și prin urmare interesulu celu prea bine cunoscutu moralu și naționalu, alu popoarăloru nemageare din Ungaria - re'vinerea Ungariei cei căzute în an. 1819, și îmormăntate în 1850--1853, în cinulu acesta nu numai nu e de doritu, ci trăbue chiaru a se despătui; o inducă acelu dreptu istoricu nu e nentru acelea (popoară) nimicu altă, decătu negațiunea îndreptățirei egale naționale și a dignităței loru omenești; prin urmare, după espresiunea dată din partea magearismului aristocraticu răsbunătoriu, nu cuprinde în sine altă, decătu de sosirea sa cea morală și națională! (Urmare din Nrul 35.) spițiune, și în locu de a năzui ca să rădice edificițiulu celu nou precalculatu, ca pergamente și hărtii mucede, rădice lu mai bine în comunu cu toae popoarăle și națiunile Austriei după cerința spiritului timpului și a intereseloru generale, pe o bază cu totulu nouă, adeca pe principiulu celu recunoscutu și probatu din toate părțile, totudeauna realu și celu mai solidu a deplinei îndreptățiri egale a naționalitățiloru, căci întru adevăru, nu suvenirile la marginile istorice și a prerogativeloru a unoru clase anumite săntu a ceea ce facu în ziua de astăzi în țări convulsiunea și umplu cu greață pe popoarăle Austriei, nu, întru adevăru nu, ci apăsarea cea generală și prea mare pațională, morală și fisică, care le împovoră viața și desvoltarea corespunzătoare timpului, adeca propășirea cătră civilisațiune, și care apăsare zace ca unu munte pe consciința loru morală și națională, făcăndule peputinciosă desvoltarea cea liberă a puteriloru loru amăsurată naturei și timpului, și care prin urmare le frănge și nădușe simți măntulu și entusiasmulu pentru aceea ce întru adevăru e bunu, mare și nobilu! Dacă acu îngră asemenea cercu stări, prelăntă politica de pănă acuma, va avea frănele magiarismulu istoricu, boheismul ori aristocratismulu, sau chiaru permanismulu facticu, pentru poporu în faptă e togu atăta; iară dacă e vorba despre rădicarea și depărtarea aceii apăsări, atunci întrunu modu mai logicu aru trăbui să crează omulu, că stăpânirea centrală austriacă aru fi cea mai aptă spre aceasta decătu oricare altă, (stăpânire) provincială, căci aci e vorba despre îndestulirea tuturora, și nu numai despre a unoru provinții ori popoară, așadară firește a) prin ușurarea comună și deopotrivă a greutățiloru tuturoru, și nu numai a unoru clase; D b)prin întroducerea practică desevârșitu a îndreptățirei egale pentru toate popoarăle, și nu numai a unuia ori a unora dintra celea. În ce chipu așa dară au fostu cu atăta perfecțiune cu putință apăsarea deopotrivă pentru toți numai din centru, prin unirea tuturoru poteriloru, așa în chipulu acesta e de întrodusu și Cușurarea deopotrivă ndreptățirea națională a așa dară - și zice că are valoare, și pot ănduse - vue tuturoru - firește - numai din centrulu highilos puntie. Sau doară după esperințele cele făcute în cei zece ani din urmă, pui se mai poate da încredere poterei centrale? Bine, însă ce încredere mai potu avea popoarele în magearismu și oligarhismu, după esperințele cele amară de pănă la anulu 1849! (Va urma.) Unu drept esclusivu istorivu magearu nu esistă aduce totuși unu asemenea dreptu în viață ca la 1848, amu urma întocmai ca și atunci în contra aceluia totu acele proteste teribile, din partea nemageariloru amenințați prin acela în îndreptățirea loru egală, în drepturile loru cele mai sfinte omenești și naționale. Noi însă amu consulta ca frați, unora puțini din națiunea mageară, carii ca și de Ivanvez, și unii din „Resti-Narlo,” săntu destul de înțăleați și generomi, de ași da silința a întemeia pe baza istorică numai rădicarea unei Ungarii moderne, înnaintate conformu cu spiritulu timpului, și a se lăsa mai bine cu totulu de acelu „unu ce istoricu, care din partea noastră prin amintirile cele triste atătu de durerosu, desceaptă chiaru și fără de voe discredere și sus rămânea altă, decătu în urmă a se da la o parte dinnaintea garibaldiștiloru. Atăta Franția cătu și Apglia s'a declaratu prelăngă principiulu neîntrevenirei, papalu, și ce Piemontulu însă a întratu în statulu a urmatu de aci? Atăta, că ambasadorulu Franției fu provocatu de cătră Împăratulu seu ca să părăsească Turinulu, precum părăsi mai tărziu și celu sardinezu Parisulu. Austria încă pănă acuma a rămasu pasivă. Guvernulu franțesu, sa declaratu pentru apărarea persoanei papei, și a mai trimisu trupe spre ași întări garnisoana din Roma, Garibaldi însă care acu își întări armata prin o mulțime de feciori din Neapolea; și puse măna totu acolo pe o sumă colosală de bani, se zice a fi resolutu a da peptu chiaru și cu garnisoana franțosească, dacă aru veni treaba într'a tăta. Ancona, (cetate tare în etatulu papalu, după o știre telegrafică e blocată. Despre Regele din Neapole a pu se știe cu siguritate că unde se află. Mulți consultă și pe Papa să părăsească Roma, și săși caute refugiu în Avenio, în Franța. În Germania, sa ținutu o reuniune în Coburgu în 4 Sept. n, unde deputatulu Meu, a proedatu, ca Austria germănă să se apedheeze lăngă Prusia, iaru Ungaria să rămână le sine. Jurnalele bavareze însă auzimu că reclamă o primire a tuturoru națiilou din Austria în Germania. Guvernulu din Veneția, au luatu măsuri aspre în contra armeloru și a scrisoriloru ce se trecu acolo în contrabandă. „Con. Zig” scrie, că Coșutu aru fi fostu la o audință secretă la Regele Victoru Emanoilu„I. Naple” scrie că acela aru fi cercetatu și pe Garibaldi. În provinciile slavice colcăe inimile, și nemulțumirea e mare în toate părți. Cu întărirea suveraniloru în Varșovia, care va fi pre la jumătatea lunei lui Octomvr. n. se pote înschimba multu situațiunea politică de astăzi. Monarhia Austriacă. Sibiiu 14 Septemvr. n. În Italia mergu trebile înnainte. Garibaldi, a anunțat, în mai multe rănduri, că va promulga anecsiunea stateloru cucerite de dănsulu lăngă Piemontu, numai din omu. Elu ce e dreptu pănă acuma ș'a camu țânutu parola. La morțiere, supremulu generalu alu oștiriloru papale, e ce e dreptu un beli duce renumitu, dar cu toate astea ni se pare că nice dănsului puiva Dezbaterile senatului imperial, urmată După cele preșise în Nrulu tr. alu acestui jurnalu, unele discusiuni momentoase totu în ședința din 10 Septemvrie n., mai vărtosu întră DD. Sen. imp. Episcopulu Stro smaieru, Cont. Clamu Martiniu, Mangheru, Cont. Seceri, Mocioni, Copt. Barcoți, Episc. Mașirerici și alții, și anumitu D. Sen. imp. Maagher, descoperi că concordatulu, a făcutu o sensațiune neplăcută întră toți protestanții din Austria și din Gărmănia întreagă, arătă că după otărârile ce se curundu astăzi în concordatu, nici de cumu nu se poate mijloci o îndreptățire egală confesională, și se adresează cătră în Sen. imp. ca să înnainteze acesta o rogare cătră Maestate, pentru ca să se fee concordatulu la revisiune. Totu în aceași ședință, zice D. Mangheru! Dacă nu vomu împăcia opiniunea publică a Germaniei cu Austria, așa abia va fi cu putință a o asemenea alianță cu Germania, după cumu o dorimupoi. O opiniunea publică a Germaniei, o vomu căștra și împăca numai așa, dacă în Austria își voru că.