Telegraful Roman, 1862 (Anul 10, nr. 1-103)

1862-01-04 / nr. 1

telegraful ese de doă ori ne septe­­­mănă: Joia și Dămineca.­­ Prenume­­= | miese din Monapxis me un an 8. ol. doar pe o jumătate de anu 4. 94. v. a. Pentru prunc. și ieri pe an 12. e. ne 7, an 6. fl. v.a. Incepareae ce plă­ci Ml. întâiea oară cu 7. Xp. șirul pentru a doua oară litere mici, mi pentru a treia . cu vui cr. cu 37 cr. v. a. i­. și oapne R a „LUGGIS bani rara, prin tunsori adresate către espedit prenumerației o zină a anului 1862. poate și, că cetitorii nostrii voru aștepta, sa să în­­ziruine în Numărulu 1. alu Jurnalului nostru unu Antoris­­mosi alu doilea, care să le deslușească pn chipu cumpără­­tivu evenimentele aniloru trecuți cu cele ale anului trecutu 1861, și apoi să afle acolo și o profeție despre cele ce se voru întămpla în decurgerea anului nou 1862­, ca așa Te­­legrafulu romănu să se justifice înndintea Publicului său ca unu organu naționalu, “e pricepe problema ca. Într'adevăru lu întâia privire s'aru vede, că Publi­­culu ape totu dreptulu a pretinde unu de asemene dela Redac­­ție, însă de vomu lua lucrulu mai seriosu, vomu afla, că unu Antorismosu pe terenulu politicu aru fi astăzi unu lucru fără scopu, și inposibilu. Acestu adevăru zace arătă în acea împrejurare, că înseși seiințele de Statu încă pau ajunsu la covârșirea dorită, și principiele de statu încă nau devenitu aa limpezeala cea crebuincioasă, cât și în ca­ Doizapi timpului ce și lu moștenește­­ Mi acasta Cine nu știe, că întămplările de ieri sau făcutu astăzi vechi, și de nici unu folosu? ear cele din anii trecuți au remasu numai unu suveniru tristu, mi că ecela deschide despre ele discursu, carele este dispusu la văietare. De­și de altă parte jurnalistica este chiemată a nu da uitărei eveni­­mentele trecute, căci acele se potu folosi la combinații despre viitoriu, și șerbescu de compasu, care ferește de rătăciri pre politiculu. Însă și cetitorii de jurnale voru face bine, deacă nu voru uita evenimentele timpiloru trecuți, căci ele rămânu la toată întămplarea materialu alu istoriei, carea este magistra vitae. Publiculu mai așteaptă deja Redacția Telegrafului ro­­mănu și profeții. E bine, însă noi întrebămu: cum să facă Redacția profeții, când nici Ministrulu de finanțe nu e în stare a spune Bugetul anului, când popoarele dincoace de Laita ce așteaptă în Neilisrath, mi exe totu sântu acasă; când Voivodovina totu se plăsmuește, și totuș ră­­măne neplăsmuită; când e vorba de multu timpu despre con­­vocarea Dietei transilvane, și totu nu se convoacă; când Universitatea săsească tractează întrebarea teritoriale, dar fără sportu, când trebile noastre naționale, bisericești, și școlare sau începutu a se tracta și în anulu nou tocmai ca mi în anulu vechiu, cănd ce lucră­ri ce decide de noi fără noi și astăzi ca și mai nainte, când limba­­ piatra acasta a scandalei pentru mulți­­ când limba, zicem, se scoate din municipii ca mi mai nainte pre lângă toată egala îndrep­­tățire constituționale; cănd încă mi astăzi vreau unii să săvârșească cununtele mestecate pe baza legalității anti­­marțiale spre dovedirea frățietății; când, precumu ne spun gazetele străine, se caută astăzi după atestatele școlare ale unoru Amploiați romăni, ca cum Toi Amploiații unguri apă ai Doctori de Drepturi și de Arte liberale, și ca cum poftitu, dap nimicu ni ne Bine „pn parte din toate acelea, de amu cerutu mi amu poftitu, când Ditzbeutsche Post spune Guvernului să aibă acelu Ar­­hiereu, carele va șadea în scaunul dela Carlovețu, adăugând, că alegerea acestui Arhiereu este așa ponderoasă în dimen­­siune mai mică, ca și cea a Papei din Roma „în dimensiune mare, când Fitzeptite Fol­indighizează Guvernului imperial modulu, cum are Biserica ortodocsă din Austria să o facă ri­­vală a acelei din Rusia, iar despre Romănii ortodocși, carii de trei ori sântu mai număroși în Austria decât Sărbii, nu scrie nici o iotă, ca cum ei sar afla în starea ticnită cu Biserica lor. Ce zici bunule cetitoriu la toate aceste? Așteptarei unu Antorismosu, sau profeție despre cele ce se vor întăm­­pla cu noi pe terenulu naționalu, visericescu, mi politicu în rulu 1862? sau sștepterei dela noi revista despre lucră­­u și ale Soboareloru noastre din Ardealu, Aradu, mi ale adunărei naționale la Lugoji din e. 1848? sau pretinderei, ca Telegraful să spună numărul Am­­ploiațiloru neharnici constituționali de naționalitate ungu­­ rească, când unulu dintre jurnalele ungurești dela Pesta prelargu au scrisu despre aceasta? sau doară vei vrea să știi dela noi acea universitate, unde Fittentime Post va ține pre­­legeri din Dreptulu Canonicu alu Bisericei noastre, înnainte spunemu, deslegarea întrebărei teritoriale, ce este astăzi ue masa cea verde a Universității săsești? Sau săți că sărbii laolaltă cu romănii voru căpăta sărbescu, carele să fiă Glava și romăniloru ortodocși? Totu, ne putemu săți spunemu Domnulu meu­ ns na Jur­­nalistu, nici ca Profetu, ci simplu ca unu romănu este aceea, că numai romănii renegați și miserabili, voru lua parte la a­­celu congresu, unde Glava Arhiereiloru sărbești de a se alege după canoanele bisericești; și în sfârșitu încă atâta puli spunemu: Eb totu romănulu va fi cu răbdare de a vede, cum se desvoltă caracterul anului 1862, cum voru manevra bărbații de Statu cu națiunele, a prezentului și a poruncei lui voru desvolta, și pe se voru înprieteni cu cerințele prezentului spre binele obștescu, mi acei Bărbați de Statu spune ne voru mi în anul 1862, ca să așteptămu după egala îndreptățire pănă la sau că voru face în favorea consolidărei trebiloru unu Constituționalismu din Provisoriu, precumu au făcutu la a. 1861 unu provisoriu din Comstituțieiatieuuu spre­­ romănii aceia n'aru fi viituri cănd toate acelea congresu naționalu romăni are adeveritu hărnitia loru pentru ser­­ii ce întămplă și astăzi, ce n'amu cerut, sărbescu pe baza legalității antimarțiale de Statu încă sub regimulu mi n'amu cu lunile știință Dietă? imperialu, ce cualități celoru treisprezece ani. Cețu­­ duci la acele prelegeri? sau vei aștepta, după măsuri politice antimarțiale, iar romănii ce voru aduna pn acelu congresu, unde­rea unei forme­­ spre cât alegerea Pontificelui ca să Te se alege ce cuno­­ca noi săți spunem Capulu cei de omenie Arhiereilor 481. aut­i

Next