Telegraful Roman, 1862 (Anul 10, nr. 1-103)

1862-06-10 / nr. 46

ciele din Monaruiă­ne sn an 6.84. E g se 31 r. b. a Telegraful ese de doă ori ne septe­­mănă: Joia­ni Dumineca.­­ Prenume­ Ne 40. i AN­U L1U­­ ear .. do anu Ai a. v.a. rațiunea se face în Sibiiu la espeditura Pentru prină, mi țeri străine­ne au foiei; me avfară da 1. r. poște, cu 12. f. pe­ an 6. fl v.a. sani rara, prin scrisori avanuate. Inserstele ce făsătereulun­­adresate către espeditură. Prețiul gru învățe­­sră­u 7. pe șirul prenumerației pentru Sibiiu este ne 1 Im­in­i cu litere mici, pentru a doua pr­­. a. ear pe o jumet pe de ar Si­biiu. 10. Iunie. 1802. cu u” și pentru treia repetire 3. ea. 50. ce. Pentru celelalte părți ale Transilvaniei și pentru provin- N - 2 - Î înștiințare de prenumerațiune. Espirăndu cu finea lunei acestei prenumerațiunea neazpă­­ aseia DD, prenumeranți carii au prenumeratu numai ne unu Demecros sau pei luni, deschidemu dela 1­a luliu o prenu­­merațiune nouă și adecă pănă la sfârșitul anului pentru Sibiiu cu. - 3 an 50 cr. „ Monapx. Austr. cu - 4 sa. ? „Provinții cr prin. cu - 6 an.­­ Domnii carii vreți că aibe jurnalul nostru sănt dară rugați ÎN ca pănă la S. Nleros să trimită Numele mi Banii de prenumera­­țiune la subscrisa Editură. Sibiiu 9 anu 1862, Editura. Despre concordatu. Sibiiu 7. Iuniu. Senatulu imperialu­rgo De mai multe zile caă lmceseci et sonea desbateri despre Con­­­­mopolară. Îngustimea foiloru nostre nu ne iartă a xomsnina a acele desbateri, și pre scurtu atingemu numai atât, că to­­tă cearta se învărtea înprejurulu acestoru două momen­­te, I. înprejurulu Concordatului ca atare, mi PȘ.înpre­­surulu acelei păreri, ca fondulu școlariu firește, d­o­­alu, să ce declare de fondu alu Statului. Scopulu nostru cu acestu articulu este a e spune înțele­­sulu Concordatului, și urmerile lui prejudițiose pentru ce­­lelalte Religii­­ din Monerzi-.­tolice, va să zică, cu Papa pentru lucruri bisericești, se nu­­mește în genere Concordatu. Părerea unora este, că acelu Statu, care se încheie cu Papa Concordatu, precunoaște Suveranitatea bisericei cato­­lice, căci face cu Papa, ca mi cu unu Suveranu, contractu după Dreptulu popoareloru. Noi nu vremu să ne lăsămu în ventilarea acestei păreri, că adecă este Concordatulu încheiatu între unu Suveranu și Papa unu Contractu după dreptulu popoareloru, uui Contractu de Statu, sau Ba? ai zicemu, că fiindu Concordatulu, cu pe care este asi vorbă, înceiatu arsuni, cându Austria de­­se­mna sub unu regimu absolutisticu, dar astăzi se bucură de un regimu constituționalu, pentru aceea Concordatulu numai a­­șa va putea subsista în valoreai, deacă se va aproba prin Austria constituționale, pentru că principiele, pe care Au­­stria constituționale este bazată, nu amintescu nimicu de­­spre prerogativele suprematice ale unei sau altei Biserici, c­ eschisivu eipunu egala îndreptățire a tuturoru Religielor C­hristiane, se ce află în Monarhie. De aceea Capii Biseri­­celoru cordatu cristiane necatolice nu năzuescu pentru vreunu Con­­și acasta nu facu ei pentru aceea, ca cum aru fi, că Religiele loru nu se consider­­ază de suverane, ca cea ca­­tolică după părerea unoru, ci pentru aceea pu nozuescu pen­­tru vreunu concordatu, căci ei ținu ama, că caracterulu Su­­veranitații alu veri cărei Biserici hristiane este unu ce e­­femeru pe terenulu Hristianismului, deci ei stăruescu nu­­mai pentru căștigarea unei „legi politice după forma consti­­tuționale, prin care să se garanteze autonomia Bisericeloru loru, să poată esertiza liberu funcțiele religionarie, a guber­­na Bisericele loru după prim­i­iele, și Canoanele presurise, să poată administra nesmintitu din partea juriedicțiunei civile fondele lori bisericești și școlare, imi să potă înviința școli confesionale; prescurtu, Ka ci să pu­n­ă conturbați din partea Statului în convingerile și afacerile loru religi­­onarie, și în libertatea conscienției. Aceste premizându, observămu în­deobște în privința Concordatului, că noi ori­ce Concordatu ținemu de bunu nu­­mai întratâta, în cătu acela este efluctulu zeluli arhie­­rescu, și încutu acestu zelu se termurește numai și numai asupra xpierianinopă, cari­ cană obiectulu zelului arhierescu, și nu vatămă libertatea consciinței celoru de alte Religii. Prescurtu atunci precunoaștemu Concordatul de practicu, deacă este bazatu pe cuvintele Mântuitoriului dela Ioannu (7- 18,) unde ama cetimu: „cel se grăește de cine­ cauntă măni- sa; ear celu ue ca,gă mărirea aceluia, pre carele Tatălu sau timieu, acesta este adevăratu, mi ned­­em­are­nt este în­­trânsulu.. Și fiindcă în Concordatul încheiatu între lo­­cra Aserpie absolutistică și [lana sântu mai multe puncte, sape Bisericei catolice „pi­ctau niște prerogative suprematice cu vătămarea altoru Religii necatolice, pentru aceea vremu să credămu, că acelu Concordatu negreșitu se va modifica astfeliu, precum aceea cere natura unui Statu constituțional, ce precunoaște egala îndreptățire a tuturoru religieloru­hri­­stiane, vremu să credemu, că Statulu austriacu constituți­­onal va delega ierarhiei catolice acea asistință, ce regimul a­­ustriac absolutisticii o da în prejudiciul altor Biserici christiane. Între cele mai simțitoare vătămări pentru Bisericele ne­­catolice, se face ierarhia catolică ne paza Concordatului ct numără ne­dreptu, cununia căsătorieloru­mestecate, și di­­vorțiulu loru, reversulu pentru creșterea coțiilo­­u în Ca­­tolicismu fără osebire de seclu, de negarea înmormănterei hristianului răposatu necatolicu în țintirimulu catolicu, fi­­rește acolo, unde nu se află țintirimu de Legea riparatului Cându ierarhia catolică pretinde pentru sine căsătorielori mes­tecate, atunci arată o supremație, cupuinele și unu zelu, care numai cu asistința unui regimu absolutisti­u înu poate efectua cu vătămarea ordinei uie, mi a Dreptului pa­­rohialu, ce nici unui Parohu, fie de ce ..­­ i ce e pote ddenara­r­a e­li, și xpieziani ris qui pase sieși astfeliu de crelu suprematicu prin asistința regimului civilu, și așa pu­ține ordinea cea naturale de dătătoare de măsură, și arbitrulu său, și nui pase, Ele vatămă dreptulu parohialu al părții ne­­catolice prin cununia căsătoriei mestecate, ce se cuvine în parte ei, și în parte Bisericei feței necatolice. Apoi când gândimu la reversulu, pre care Parohul catolicu îlu pretin­­de dela fața necatolică, că ea pre toți copii săi fără deo­­sebirea sensului îi va crește în Biserica catolică, și voru gi catolici, și în sfârșitu că cununiele mestecate nu le săvârșește cu rugăciuni, ci prin asistență pasivă, va să zică, fără de rugăciuni și binecuvăntare în forma bisericească, și că astfeliu de­cum­onii nu ce precunoscu de sacramentale din partea altoru Religii hristiane, atunci care nu urmează, că ierarhia catolică vatămă în acelu momentu sfințenia Tainei căsătoriei, și ordinea cea bună, și dreptulu parohi­­alu de alta Lege cristiană, vându practisează sub scutulu regimului civilu cu num­ele căsătorielora­mestecate prin asi­­stință pasivă? Ierarhia catolică merge și mai departe în zelulu său, căci sub scutința regimului civilu leagă de Legile Bisericei sale pre fiecarea față necatolică, carea aru vrea să se di­­vorțieze dela soțulu sau soața ca Catolică, căci pretinde, aa profesul blegământu divorțialu ca sălu tracteze și sălu decidă cu o­­și pentru partea necatolică. Aci zău se face părții necatolice cea mai mare nedreptate, pentru că una ea nu este datoare a precunoaște asistința pasivă de o acțiune sacramentale, și alta ea nu este datoare a observa Legile divorțiale ale unei religii străine, și totuși ea este silită a ce supune la toate acestea, căci aria Ba­zelulu Apxiepesasi catolicu sprijinitu de Statulu fostu absolutisticu, ear de Statulu modernu constituționalu este, ori nu este sprijinita, încă n'avem probe îndestulătoare nici rgo, nici sontga, fra­­ții bucovineni aru trebui să ne dee date adevărate, și cu de­­osebire despre spiritulu funcționărei a noului loru Șefu civilu, carele pn Ardealu nou plus șiga știea să repre­­zente absolutismulu, stira acumu­lalismului, și egalei îndreptățiri a se acomoda constituțio­­confesionale? În Ungaria, Croația, și Ardealu au pututu avea Concor­­datulu valore ne timpulu suspentărei constituției, de carea aceste țări și pănă la a. 1848, se bucurau, earu după în­­cetarea regimului estraordinariu, și punerea în lucrare a Diplomei din 20 Oct. 1860, re vine a zice, că Concordatul? nu mai atrăta nna vonona prin omu losilomi eARAERNASRUNIN i

Next