Telegraful Roman, 1862 (Anul 10, nr. 1-103)
1862-07-22 / nr. 58
JRML Inseratele se plătescu pentru întâiea oară cu 7. up. șirul cu litere mici, pentru a doza oră cu 6% cr. mi pentru a treia repetire de 3% cr. vp. a. telegraful ese de doă ori ne septe- 58 mănă Joia și Dumineca. Prenume- 4 Se rațiunea se fato în Sibiiu la espeditura foiei; ne aflată la c. r. pește, cu bani rara, prin scrisori francate, adresate către espeditură. Perețiul prenumerației pentru Sibiiu este pe an 7. fl. B.a. ear ne o jumete de an 3. fl. 50.p. Pentru celelalte părți ale Transilvaniei și pentru provini- Sibiiu. 22 iulie 1802. 22. e. pe 7 an 6. ea. v. a. trele din Monarhiă ne un an Sea: cap neo jumătate de anu 4. ea. v. a. - - ACHULUH. Pentru princ. și țeri străine pe an Adunarea Generală din Brașovu. Ședința de marți ca începutu la 9, 6 peni venirea D. Președinte care fu salutatu de numeroasa adunare cu „să trăiască”. La ordinea zilei erau disertățiile, ce erau menite să se citească în ședința aceasta a adunării generale. Cea dintăiu fu a D. Director Muntenu despre purismul limbei romăne, a doua D. Canonic Pipariu despre motivele ce la îndemnatu la statuirea ortografiei sale cu litere. D. Directoru Muntenu în discursul său propusă, că după ce ortografia D. canonica Țipariu a fost desbătută de comisiunea filologică din anul 1860 în toate nuanțele sale și adoptată ca cea mai bună, adunarea generală să decidă, despre primirea ei în școalele și afacerile noastre firește fără ca perfecțiunei mai departe să ce pună vreo pedecării după unele desbateri mai puținu esențiale adunarea generală a Asociațiunei transilvane pentru literatura romănă și culipa poporului romănu primește ortografia D. canonicu Țipariu ama precumu ca așezatu de comisiunea filologică din anul 1860 subt președința Domniei Sale de obțigătoare în toate afacerile noastre, și Domnului canonic Tipariu se arată mulțămirea și recunoștiința națiunei pentru neobositele sale silințe pe calea filologică prin un zgomotosu „să trăiască”. După aceea citește D. Protopopu Petricu unu tractatu despre cultura frăgarilor (duzilor) și a bombicilor sau prermiloru de mătasă și o recomendă cu tot adinsul. Sa primitu cu „să trăiască”. Vine la răndu D. administratoru Pușcariu cu disertațiunea ea despre mijloacele Istoriei specialmente despre familiile cele vechi ale romăniloru. Stilulu cel frumosu și încăntătoriu. Maniera cea dulce a Domnițlui Pușcariu în preotațiunea aceasta, gesturile potrivite, vocea cea sonoră și respirată uimiră pe toți ascultătorii astfel ju cătu D. oparopă fu întrerupt de mai multe ori în discursulu său prin aclamări zgomotoase de „vivatu” și „să trăiască” de plespiri „pn palme și alte manifestațiuni de plăcere. Cuvăntarea D. Pușcariu de mi ținu unu timpu bunișoru ni se păru ca unu minut, atăta plăcere causă ascultătoriloru. Nu cu mai puțină elocvențiă cuvăntă D. Secretariu Bariț despre artele frumoase aplecate la poporulu romănescu. Care așijderea fu întreruptă de aclamațiuni entusiastice. Ne plăcu observațiunele sau mai bine recensiunea ce o făcu asupra musicei vocale în biserica noastră, sau asupra căntăriloru bisericești, ce se întrebuințesc în diferitele provincii. Fiindu timpulu înaintatu unele disertațiuni nu se putură rosti spre cea mai mare durere a adunanței, dar sperămu că le vomu ceti tipărite în jurnalulu Asociațiunei. Despre resultatulu concertului Domnișoarei Elisei Pirca observămu următoarele: Resultatulu producțiunei Domnișoarei Țirca a fostu celu mai eclatantu. Aplauzele ce le seceră și provocările să mai continue, ne dedleră cele mai vii dovezi, că Domnișoara Elisa Țirca a eclaltat și entusiasmat inimile tuturoru. Dar noi poate că vomu fi cu vreo predilecțiune cătră ale noastre și pentru aceea ne provocămu la cei străini și imparțiali. Noi auzirămu pe unu competentu în arta musicală și mai cu seamă în instrumentulu violina în care se produsă D. Țirca, de naționalitate străină, care ascultă cu cea mai încordată băgare de semă toate tonurile mi privi Aa toate mișcările arcului și ale cordeloruși ape ni numai că aplauda și striga „fuga”ci ce și esprimă cătră alțu ascultătoriu erăși de străină, zicăndu. Eie in fest don eine Seiftegin, naționalitate (Ea e deja acuma o măiastră.) Mult condusă la ecaltarea inimiloru și mărimea entusiasmului tactul cel bunu alu multu lăudatei domnișoare Țirca, de a esecuta pile, ori piezenațiode căte ori fu aclamată cu „sora“. O cunună mi mai are buchete de flori, ue ce aruncară artistei Domnișoare Șrca dreptu semnu de recunoștiință din partea publicului le rădică cu grațiă încăntătoare și le ținu subtsioră, continuăndu piesele mai departe. Ecselenția Ca D. Episcopi Baponă de Vi arsnami mulți Domni ofițeri ostășești, oiciali tlui. Salonulu cel mare al Gimnasiului era îndeeata, galeria amenința cu surparea, atățiaspectorii se adunaseră acolo. Domnișoara Țirca știu lega acesta petrecaniă lui de unu scopu pre nobilu și filantropicu, ea adecă devotă suma ce ca adunatu, pentru studinții lipsiți și acesta trăsură din viața sa încă jună e semnulu cel mai frumosu al pobilei sale inimi. Fiă ca domicela Țirca să ajungă cel mai renușitu nume în arta musicală și să rămănă pururea măndria romăniloru. Și corulu Sibianu înmulțitu cu mulți diletați din Brașovu, care esecută căntece romănești precumu se văzură din programulu Nrului trecutu, încă au seceratu tăcere, în ședința de mercuri ape ce începu aa 9!/, care semnai întăiu D. Cea perapță aulicu Babeș raportul ca referent al Comisiunei pentru censurarea radociniilor Asociațiunei și făcut ele observațiuni în priviința modalității primirei membrilor care dedură ansă la unele desbateri, a cărora restatu fu, că nu se poate niminea abate dela statute, lăta mai puținu cu cătu membru ci fundatoru. După pe aceea se citește de D. Profesoru Antoneli raportulu Comisiunei pentru preliminarea speseloru 200 fl. Asoțiațiunei anulu vitu din cele ce se află în salonele 1863, ca remunerațiune pentru secretariulu secundariu fiindă agedele asi foarte întinse și consumătoare de timpu. Ce primeștu 100 a. pentru spesele de drumu aceloru membrii ai comitetului carii locuiescu mai îndepărtatu. Se primescu 1200 an. pentru înpărțirea stipendieloru care ce lasă în disposițiunea comitetului Asociațiunei cu aceea observațiune ca la înpărțirea lor să nu ce lege nici de sumă, nici de locu, să fie detătoare de măsură progresul, moralitatea și lipsa, căci bunătatea Asociațiunei ca unei mame are să se extindă asupra tuturoru fiiloru săi. Se primi premiarea poesieloru D. Andreiu Mureșanu cu 50 de galbeni înpărătești, mi ce puseră mai mare premii mai mici pentru cartea populară cea mai bună în ramura economicu, pentru aceia carii vor arăta celu mai mare numeru de frăgari sau duzi și alți pomi cituiți de soiu nobil, pentru un sodalu, care se va face măiestru și va avea purtare bună, și pentru un stepografu etc. Ce decisă ca Domnișoarei Țirca, care pn arta musicală ce destinsă ama de eclatantu cu ce cumpere unu obiectu potri-pearte ce lipsă loculu și ținerii adunanței generale ne anuli 1863 Blajul și timpulu pe 22 Iuliuc v. sau luni după S. Șie. Aci arătă Ecs. Ca D. Mitropolitu Șuluț dorul, ca să vadă și la Blaju adunarea așa de numeroasă cumulu în Brașovu, și se primi cu aclamațiuni de bucurie. Se denumiră membrii onorari cu aclamațiune unanimă D. Consiliariu de locuțiință în disponibilitate au arătatu I. cavaler de Grim, care la aplecarea și simțulu cel mai bun cătră romăni. D. Paroh evangelico-luteran în Gușterița Ahner. Ecselenția Sa D. Conte Mico. Mai departe D. Secretariul museului naționalu din Clucu Fenali. D. Paleolog Varadi din Deva. D. Com. finanțiaru Bill, D. Director la Gimnasiulu statului din Sibiiu V. Cratchi, D. Odobescu Director la Ministeriulu Culteloru în București, D. Sion, D. Se alesă în loculu D. Secretariu secundariu Veste să fie Manu. și toate ocasiunele de atătea alți onoraționi înmulțiră splendoarea I. G. vorbește apriatu, concern publicucare poate cu aSe primescu e spuseciunei. Mai de