Telegraful Roman, 1862 (Anul 10, nr. 1-103)

1862-08-05 / nr. 62

Telegraful ese de doă ori ne septe­­mănă: Joia și Dumineca.­­ Prenume­­rațiu­nea se face în Sibiiu au espeditura foiei; pe aseară la c. r. pește, cu sani gata, prin scrisori francate, adresate către espeditură, prețiul prenumerației pentru Sighiiu este ne an 7. fl. Ba. Cap pe o jumet pe de an 3. ea. 50. xp. Pentru celelalte părți ale Transilvaniei și pentru provin­­i. 02. 4culuh. ciele din Monarhiă pe un an 8.el. ear­ne o jumătate de anu 4. o­. v. n. Pentru princ. mi țeri străine pe an 12. 8. pe an 6. ea. v. a.­tru întâiea oară cu 7. cr. șirul cu litere mici, pentru a doza oră cu 6% cr. mi pentru a­­ rpela repetire cu 37% cr. v. a­­ | Sibiiu. 3. August 1802. Inseratele se plătescu pen­­ . ; „4 Cuventarea ce a tienut'o.abitum­entulu Paghina Duvlea la ro­­dulu Turcului Eseleniiei Sale R. Episcopu. Andreiu Baronu de Siag­una cu ocasiu­­| | „Pest. SI. din Biena că cancelariulu aulicu ungurescu mănă soluțiunea cestiunei naționalităților cu mare zelu. Pre În­­paltul autografu, care lamu înpărtășitu în Nzul trecutu, sa înpărtășitu Lobuuiinței cu aceea observațiune, ca ea să întocmească de locu o comisiune, care să facă cu graba pro­­iectul de lege cerutu de Maiestatea Sa.­­ Despre memo­­randul care să'i fie datu unii dintre Cavalerii ungurești can­­celariului Cont. Forgac, este atăta adevăratu, că un numer dintre domnii ungurești, carii sau aflatu în Rohici au vorbit despre situațiunea patriei și au depus părerea sa într'unu memorandu. Cuprinsulu de căpetenie al acestui memorandu zace în dovedirea, că revoluțiunea din 1848-49 este fă­­tul relațiunelor europene de atunci, însă nu flucsul legilor din 1848, unu conceptu, ce nu sa arătat mai din tăiu în a­­cestu memorandu. Mai tărziu a cugeta iie Romanii din acesta treapta Ve intemmina si Ve­rghivesse r­­­eCruietra­ 1 Secinia îndeplini o obligațiune patriotică, dăndu privatim a­­izusta hartie cancelariului ungurescu. Vice-președintele de­­ mai nainte aa locuțiinței, Bar. Sinnei, care numai ne a­so­­ciră din Chisingen, nu a jucatu aci nici o rolă. Contele Ha­­ler, supremul Comite din Bihor, cunoscut din schimbarea e­­­­nncroneaop sale cu Cont. Forgac despre conchiemarea comita- Acesti Romani se simtu fericiti Esselentia dandu-lise d­a­­telor, a petrecutu săptămăna aceasta ceva și în Biena mi­a cu acea mare “caldura si placere, cu care fiii cei buni sau in­­datinatu totu depna a primi, pre bunulu si scumpulu loru pa­­rinte , care avendu de a se ingriji si luptă pentru fericirea den­­siloru abea dupa 9 scu 10 ani pote crasi ase ivi in medi­­loculu loru. densii sciu­rgea bine Esselentia ca chiaru cu venirea acesta roozeta Transilanieie înpărtămește. ast­­ pusu unu iundamentu ia Si Peghisighea Don siune a intempină si a primi în rege pan'a Escelentiei Vostre pre celu din tannu barbatu alu natiunei si alu besericei ; caci anu, care fundamentu vă remanea prein sesori nestramu­­tatu de ori ce temrestati amenintiato de si de ori ce viscole reqpistose, si cu acesta memoria eterna a Escelentiei Vostge, de­si ei se afla in marginele patriei, sciu totusi si spnossa tóte ostenelele si tóte sacrificiele aduse de Escelenti­a Vostga pe altariulu natiunei si alu besericei, care nu numai ca le sp­­nosse, ci a si gustatu din rodulu acelora, si inca forte multa, caci mai nainte cu vreo 14 seau 15 ani, sanda serac­a inse legatu'a poast­a natiune era ameninttata cu perire si candu sfanta si, mais'a noastra Veseghiea se află in starea cea mai deplorabila, Esselenti­a Vostra sunteti asela, care inarmatu cu intie­­lepciunea lui Solomonu si sp­iran­ele lui Hectore, ati statu in medilocu si alungandu norii ce ne facu viitoriulu obscuru, ne ali luminatu carilele, si ne ati condusu pe densele. Acestu poporu Escelentia scie in fine si aceea ca Esselenti­a Vostra p'ati venitu, ci ca sunteti trimisi de provedintia la Romani ca Moise la Evrei, si ca din dielu si revna nationala, ati parasitu, Parintii, Fratii si numurile, ati lasatu totu ce putea fi smessp, ca asta mai multu se puteti ajută decadiuta nós­­tra romanime, si chiaru pentru asest'a Esselentia poporulu a­­cestui tienita precumu si toata Comanimea se inchina atotu patintelui in certuri, €ra pre Esselenti­a Vostga Ve adovedia pre ramenii, d­andu-Ve unu in treilu se­ traiasca. L.D. nea escursiunei sale la Zegnessi. Esselentia! Daca debilei naturi omenessi i-s'aru fi asignalu si acelu daru , câ adeca se-si toata esprime si manifestă intocma tóte demtiementele interne , atunci si eu, care dein partea locuito­­riloru romani ai acestui tienulu , suntu alesu de interpretele simliem interioru loru, me­asi usiura de sarcin­a impusa, de a esprime ferbintea amore, fiasc­a supunere si adorarea ce o au romanii acestui tiebulu satga Esselenti­a Vostga. Liviiu­l August. Eri­ce adună o mulțime de oameni de toată clasa, în vecinala cară Gușterița, ca să petreacă la mormăntu remășițele parohului svangelico-luteranu de a­­colo și renumitului învățatu M. A­hner. Reselenția Ca D. generalu Comendantu Conte de Montenovo cu adjutantul general și încă cu un General, amploiații de toată branșa, o mulțime de preoți din satele vecine, uni cetățeni din Sibiiu declură onoarea cea mai de pre ujmă nestorului scien­­țiloru. Fiindu reposatulu membru onorariu al asociațiunei transilvane romăne sau rănduit din partei, D. Cone. de fi­­nanțe P. Manu, Dg. Vasic și Dg. Nemeș ca representanți ai ei la ceremoniile funebrali. Vecinicai pomenire. în priviința cestiunei naționalitățiloru se scrie rur­mătoarele: v­i­n rri Din izvoru secur­zi ce împărtășește știrea, că G. Poa­manu, care și ca consiliariu alu tribunalului provinciale din Mureșiu-Oșorheiu avu lupte din respectu naționale pen­­tru că îndrăzni­a refera romănește din preună cu ceialalți colegi ai sei de națiune romăni, acumu denumitu fiindu de Înaltul Împăratu de asesoru aa tabla reg. judecătorească pentru Ardealu, a dară de pedece, puse din partea prezidi­­ului tablei, căndu șia esprimatu dorința de a pune jură­­măntul în limba romănă, conformu pronunciată din înălțimea tronului, cu egala îndreptățire, Asupritulu nu a omisu a recurge la presidiul pn. gubernu provincialu, înse de acolo încă a căpătatu resoluțiune negativă plină de mustrări, pu care i se demăndă ca jurămăntul să lu depună fără întăr­­ziere în limba maghiară. Se pricepe de sine că după atăta perseverare, asesorulu romănu cu o atătu de rară abnegare de sine și cu periclulu de a i se sista salariulu, a recursu au în­ curier. din Viena. Pe fiăcare romănu bine simțitoriu îlu înteresează foarte multu, ne resultatu sa ave acestu casu de precedenția cea momentoasă pentru Romani. Noi săntești de avea ne înfrăngiveră credințiă, că înalta cur­­te pătrunsă de sănta dreptate va delătura pedeea, însu­­fleținduse de adeverulu, că aru fi cea mai mare asuprire pentru toți romănii de dincoace, dacă lor în oare care puse­­țiune a vieții nu le aru fi permisu a­ și manifesta credin­­ța și alipirea cătră domnitoriulu în limba propriă și a ce lega a oficiu mi pentru viitoriu cu jurămentulu ro­­stitu în limba dulce și străbună. De sub Buceciu in i­a Augustu 1862. Onogate Domnule Redactorul Fiemu­ertatu a replică numai putine sinceru (?) din „Telegrafulu Romanu“ cu la respunsulu celu datu 8­uliu 1862 N-go. 54 putine disp. daru moi socotite, ca cele ale Domni­­­loru­­ respunsetori nesocotitu parute, marginindume numai pe­­ langa neste date cari voru fi in stare se arunce fariseismulu” acelui respunsu în aerulu intrnesimei­­ si de care se vă putea convinge ca nu le amu scosu din cetin­a t­a ia ALU îl re­domni respinsetori i­e transpunu retacindu, ci chiaru frun= j avuti o mai lungă audiențiă la Cancelariul aulic nu. d [ » . u

Next