Telegraful Roman, 1863 (Anul 11, nr. 1-116)

1863-09-19 / nr. 87

Telegraful» ese de doua ori pe cepte­­niana: joi’a ai Duminec’a. — Prenume­­ratiunea se face in Sabiiu la espeditur­a foiei, pe afara la c. r. poște, cu bani gat’a, prin scrisori francate , adresate catra espeditura. Pretinsu prenumeratiu­­nei pentru Sabiiu este pe anu 7. fl. v. a. ear’ pe o jumatate de anu 3. fl. 50. Pen­tru celelalte parti ale Transilvaniei si pen­ Sabiiu, Joi IO Septem . 1863 tru­ provînciele din Monarchia pe anu an 8 fl. era pe o jumătate de anu 4. fl. v. a. Pentru princ. si tieri străine pe anu 1211. I pe anu 6 fl. v. a. Inseratele se platescu pentru intera éra cu 7. cr. siculu cu litere mici, pentru a doua ora cu 5 */r cr. * pentru a trei’a repetire cu 3'/, cr. v. Me 8î. WILL XL Invitare de prenumeratiune la „Telegrafulu Romanii** pe patrariulu din urma: Octobre, Novembre si Decembre 1863. Pretiulu abonamentului pentru Sabiiu 1 f. 75 cr. „ „ tiéra si monarchi’a austriaca 2 f. — „ „ tierile din afara 3 f. Se priimescu si abonamente pe luna cu 1 f. v. a. Redactiuniea si Editur’a „Tel. Rom.“ Diet’a transsilvana. S i e d i n t i ’ a XXXIV tlnuta Joi in 12/24 Septembre 1963. (Continuare st capetu.) La ordinea dîlei e . 16 din proiectulu regimului, care se citesce in tote trele limbile. — Si pot, ariu afla in partea NI. a .-lui o clausula forte generala, incatu aceea mai nu se mai pote dice ca se tine de acestu §. Ea adica in­troduce in proiectulu de lege unu factoru de totu nou, unu pretendinte de dreptu necunoscutu pân’acumu, adica presi­­diele. Presidiulu insa nu-sî póte vindica siesi vreunu dreptu eschisivu, nici póte pretinde dispensarea de legea generala; caci presidiulu intr’unu municipiu e aceea, ce este capulu la corpu; sî precumu capulu nu póte umblă fara trupu, asia sî presidiulu nu póte ave alte legi, decâtu acelea ce le are sî municipiulu insusi. De aceea in locu de testulu primitivu aru dori a se dice. Asemenea sî presidiele loru au de a se folosi pe calea presidiala in comunicatiunea oficiala de limb’a municipieloru respective. — Amendementulu afla sprijinire. C. Schmidt cere sa esplice operatorulu regimului, ce se ’nttelege in § prin terminulu „ledermann“ (fiecine) ? (Representantele regimului nu e de fatia, se face o pausa; in fine vine sî esplica, ca prin fiecine se ’nttelegu respec­tivii presiedinti sau capi ai municipieloru.) Deci se declara pentru propositiunea regimului, in carea nu vede nici unu prejudetiu pentru municipie, ci numai o asturare a afaceri­­loru oficióse. Schuler-Libloy recomenda §.­11 alu comis­­siunei, apoi reflecta lui Sopotariu, ca nu trebuie puse tóte pe cumpan’a cea de auru, sî nu trebuie sa fimu atâtu de scrupulosi, incâtu sa stârnu mai a numera­sî actele, că sa nu fie vreunulu mai multu scrisu intr’un’a limba, decâtu in cealalta. In fine pentru ce sa nu se dea sî presidiesoru acelu dreptu, care compete la ori ce partida ? A­1 d­u­r­e­a n­u combate pre Schuler-Liblou sî accen­­tueza, ca limb’a oficiósa are doue parti : un’a din launtru si alt’a din afara. C. Schmidt recomenda testulu din proiectulu comis­­siunei că mai precisu. Sîpotariu reflecta lui Schuler, ca elu la aducerea amendementului seu n’a fostu condusu de jalusia nationala, ci numai de consequinti’a legislatoria, in urm’a careia nu se cade a face distinctiune intre municipiu sî presidiulu munici­piului, cu atât’a mai vertosu, caci la § 11 s’a respinsu ori ce amestecu strainu in afacerile municipieloru. Deci ce s’a hotaritu la § 11 sa se păstreze si aici­ afara de aceea in privinti’a limbei nu va fi nici o greutate , pentru ca fiacare municipiu ’si va alege un’a limba, care a­­pi voa fi firesce si limb’a presidiului. O­b­e­r­t priimesce partea antâi’a din propositiunea re­gimului, ear in locu de partea a 2 a aceleiasi recomenda §. 11 alu proiectului comissiunei. Schuler — Libloy cu referințe se tavoiesce cu propunerea lui Obert. — Pressedintele reas­ima si aduce la votare amendementele: l-a lu Sopotariu remâne in mi­noritate de 39 in contra 48 voturi ; a 2 a lui Obert reieș­i si se enuncia. Dintre români votaseră in contr’a lui Sopo­tariu : Alduleanu , Angyal , Bolog­a, Buteanu, Ladai, Branu , Moldovanu, Lad. Popp, Popoviciu si Puscariu. Se citesce § 17 din proiectulu comissiunei in tote trei limbile. H. S­c­h­m­i­d­t propune a se priimi proiectulu regimului neschimbata, recunoscendu, ca dreptulu de a se decide lim­b’a interna a oficieloru mai inalte, compete cu dreptu maie­­staticu domnitoriului. Fogarasu precum municipiulu are dreptu de a-si decide limb’a s’a, asia si Maiestății Sele nu putemu denega dreptulu de a decide limb’a decastemieloru mai înalte. De aceea densulu priimesce § după cum e propusu, ar dori iese ca sa se considere si limb’a magiara, carea e limb’a a duoru națiuni si e un’a dintre cele mai culte, in fine e cunoscuta tuturoru patriotism, cari au numai calu de pucina inteligintia. Si astei propune unu amendementu , care suna asta : Lim­b’a interna a oficieloru mai inalte etc. la casu de necesitate se va decide de Maiestatea Sea c. r. pe calea or­­dinatiuniloru cu respectarea usului legalu de până acum. A­­mendementulu nu e spriginitu. Codru Dragusianu nu pote nici decâtu recu­­nosce dreptulu maiestaticu in sensulu espusu de H. Schmidt. Regimulu, dice elu, face apelu la tiera, ca sa-i damu unu feliu de dictatura in privinti’a deciderei limbei. Dar de­óre­­ce dictatur’a nu e bunu constitutionalu, suntu insa câte odata tempuri, care pretindu dictatur’a, cu unu mediu nece­­sariu; pentru aceea recomenda propositiunea regimului adau­­gendu insa cuventulu „deocamdată“. Apoi trecendu la spe­­cialu si punendu întrebarea, carea din limbile tierei ar fi cea mai potrivita cu decisiunile §—lui ? face o comparatiune intre cele 3 limbi ale tierei cu preferintiele si scăderile loru, dar nu póte ajunge la resultatu multiumitoriu. Limb’a german’a e limb’a Domnitoriului, limb’a universala (Weltsprache), limba ce o vorbescu 40 milióne germani in patri’a loru si pole alte 40 milióne risipite preste tóta fati’a pamentului; insa noi Transsilvanenii ne tememu de germanisare. Limb’a magiara e limb’a de mai nainte oficiasa, e vorbita de multi locuitori ai tierei, in fine pate sa fia si culta, dar tempulu nu o cu­­nosce, insa precum nu vomu germanisarea, asta nu vomu nici magiarisarea. Mai remane limb’a romana. Acesta o vor­bescu */3 din locuitorii Traniiei, ea e intteleasa mai de toti patriotii; d. Baritiu, ne spune ca are si atâtea dictionare, jurnale s. c. sî asia aru fi sî destulu de culta; inse fantas­­m’a daco-Romaniei n’aru permite priimirea ei. De aceea daru numai 2 cati ar’ mai remânea, ori adeca se domnesc a in terminu (turnu) de 3 sau 5 ani un’a limba in celalaltu termina ceealalta sî asta mai­ departe, ori apoi ar’ trebui sa se ’ntroduca la unu dicasteriu un’a limba, sî la altu di­­casteriu alt’a. Dar’ fiindu tóte acestea nepracticabile, densul­ adopteza proiectulu regimului, insa cu adausulu „deocam­dată.“ Propunerea nu afla sprijinire. Popoviciu. E unu principiu nedisputabilu, cine sa se póta folosi de ori care din limbile tierei, ca ori lași dreptu s’a recunoscutu sî municipietoru s! oficieloru. Ace­l­­cum’a venimu la deregatoriele tierei, a câtoru limba ofició­sa ear numai tier’a o póte decide. In privinti’a acést’a ne stau inainte articulii din 1791 si 1847 ; pe bas’a principi­ului, ca dreptulu acest’a este alu tierei, densulu ca repre­­sentante alu tierei nu póte recunosce, ca acest’a ar fi unu dreptu maiestaticu. Suntu inse imprejurari, care impedeca municipiile si comunitățile de a se folosi de drepturile ce le

Next