Telegraful Roman, 1865 (Anul 13, nr. 1-102)

1865-11-25 / nr. 93

Telegrafulu ese de doua ori pe septe­ I man : joi’a si Duminec­ a. — Prenume-1 rațiunea se face in Sahiiu la espeditur­a I­oiei pe afara la c. r. poște, Cu bani­ gata prin scrisori franscate , adresate­ catra espeditura. Pretiulu prenume ratiu­l nei pentru Sahiiu este pe ami 7. 11. v. ail car’ pe o jumatate de anu 3.11. 50. Pen­­­tru celelalte parti ale Transilvaniei éi j>en— ’ tte 93. AJULD XIII. Sabiiu, in 25 (7 i­ ec)1865» )tru provinciele ^hn.llț^pjKmiia pe anu ami 8 fi. era pe o jmnatate d­e anuni 4 fl. v.a. Pentru prim;, si­lieri străine pe anu i'i pe '/2 anu. 6 fl.v. a. ( Inseratele se platescu pen­tru inteia ora cu 7. cr. siculu cu Uleie mici, pentru­ dólta ora cu 5% cr. st j pentru a treia refletire cu 3 cr. v. a. Cu­ventaria Escolpistici Seife P. Archiepiscopu si Aletropolitu Andrem Baroni de Siagui­­a , l­î­n­u­ta via III siedintia dietáid, din 20 Novembre 1865. înalta Presidiu dietalu ! Eu cu predilectiunea cea mai mare; amu venitu in acésta adunare dietala, caci convinsu sunt, cum ca numai adunarea a­­cést’a dietala mi da mie terenulu celu legala de a­ rai desco­peri convingerile mele politice. Astu si unu barbatu, dârele du studiéza lumea, nu studiéza cele ce s’a intemplatu si se intempla in lume, candu m’as iu miră, ca o disparitate de pă­reri se va areta in convingerile deosebitiloru oratori din adu­narea acest­ a dietala. Disparitatea acest’a de convingeri poli­tice nici de­cumu nu micsioreza predilectiunea mea pentru de a-mi descoperi părerile mele politice pe terenulu acest’a unicu legalii alu dietei. Disparitatea acest’a de convingeri politice deosebite, precum mi se pare, provine de acolo, ca după con­vingerea mea nu avemu un’a feondica de dreptulu publicu, ca­fea sa normeze sî sa reguleze convingerile nóstre politice, pentru ca unii vreu sa dîca, ca condic’a de drepturu publicu sa esliude (strigări , hal­juk) numai până la legile anului 1848 ; ialtii iarasi, intre cari me comumeru sî en, vreu sa dîca , ca condic’a nóstra de dreptulu publicu se culmineza in articululu antăiu­­ie r­egfe­siu álft­iGí'1863/4 (ho­ ho­ hal­ juk.) lupte Pre lânga tóte acestea eu dîcu, ca nu este tem­pu pentru politice , nu e tem­pu de a trage line’a caracteristica intre aristocrația sî democrația, intre conservatismu si liberá­lisam, pentru ca principiulu constitutiunale de egala indreptatîre este asiguratu prin devenirea natiuniloru la Cunoscintia despre Valorea loru in societatea de stata, sî despre dreptulu , ce le compete loru. Durabilitatea principiului acestui’a constitutionalu de e­­gala indreptatire sta mai pre­susu de ori­ce partide singura­tice, pentru ca vocea patriei foste, ca precu­m natur’a susține genulu Ontonescu după un’a sî aceeași lege, i­itocrii’a sî parn’a va sa sustîna impopulatiunea sea după un’a sî aceeași lege, prin urmare vocea patriei este infratîriea natiunilor la vocea Domnitoriului sî regelui nostru feste pateificarea natîuniloru, si demandarea dîlei este intempinarea aristocratiei cu democra­­ti’a, sî sarutarea conservatismului cu liberalismulu, seu cu alte cuvinte : intempinarea milei cu adeverulu sî sarutarea drep­­tatei cu pacea. De­sî vocile acestea până astadi inca nu s’a prefacu­tu in trupa sî fapte reale, totuși nici decum nu me indoiescu, ca proni’a aceea, care ne-au apropiațui pre noi intr’atât’a, câtu sun­­temu intr’adeveru aci unii de alti apropiați— caci dieu forte departe amu fostu unii de altii, aceeași pronia nu se va odich­ni până atunci, până candu de totu­sî in tote nu rte va a­­propia unii de alții, câ astfel cu pe bas’a unui constitutionalismu de egala indreptatire , sî pe bas’a unei condice de dreptulu publicu sa representamu­aram sociorum, sedem ab universo populo concessam ani ordini. Din convigerile acestea ale mele urmeza , ca unificarea convingeriloru nóstre politice intr’o condica de dreptulu pu­blicu este demandatiunea ea mai suprema. Diet’a acest’a , pre­cum vedema, este conehiamata pe bas’a legei electorale din a­­nulu 1791 sî cu unu adausu lângă ea, ce s’a octroatu. Eu o dieta astadi astfelu conehiamata nu o putu tîfica de capace pentru tractarea vre-unui obiectu, si pentru aducerea de con­d­use cu valóre de dreptu, prin urmare sum silitu a­dîce, ca eu după firea institutiuniloru constitutiunale, care inca au for­mele loru precise, nu potu sa me lasa de a-mi da parerea mea in obiectulu dîlei, pentru ca prelânga astfeliu de impregiurari , care ni le da diet’a acést’a compusa după legile anului 1791 sî cu adausele acelea aru trage după sine ilegalitatea convin­gerilor mele,— insa eu trebuie sa me ferescu de asta ce­va. Diet’a acest’a nu e capace a unifica Convingerile nóstre politice, ca sa ne unimu intr’o condica de dreptu publicu; dar sî de altmintrea legea electorala din 1791 este pentru mine de reminiscentia jalnica. Caci este etribculu unei institututiuni, care Hindu basata pe sistem’a politico-natiunala a celoru trei nați­uni de mai nainte recepte, nu recunosce națiunea româna de egala indreptatîta cu ele, sî nu recunosce natiiinfei române drep­tulu de a fi fa­ctoru alu constitutiunei tierei. Astfelu e inaltu presidiu sî adausulu acel’a din rescrip­­tulu convocatoriu din 1 Septembre a anului aciestui’a. In adau­sulu acei­a se dice, cum ca sî membrii acelora clase de popor, care până acum n’a fostu indreptatite, déca platescu 8 f. dare directa, suntu susceputi intre cei alegatori. Ori voiu lua eu acestu adaosu in intielesulu literale, ori in intielesulu celu din launtru alu acestui actu, nu potu trage alta consecintia de a­­acolo fara acést’a, cum sea sî adausulu acel’a susține sî astadi si­­stem’a politico-nationala a aceloru trei națiuni de mai nainte recepte, sî pe națiunea româna sî astadi a degradéza la un’a dasa de popom ! Asiu puté eu aduce inainte mai multe momente pentru de a documentă pe largu, cumca diet’a acést’a nu e capace a aduce vre-unu conclusu cu valóre de dreptu, dara nu voiu sa a­­busezu cu rabdarea înaltului Presidiu, sî asia me tiermurescu numai intr’aceea, a face cunoscutu, cumca mi iau sî eu voia a face o moțiune in urmatórele : (hallyuk). „Inalt’a dieta sa binevoiasca a vota catra Tronu un’a a­­dresa preaumilita cu rugarea, ca Maiestatea mea c. r. aposto­lica sa se indure, 1) a sanctiuna legea electorala prelucrata constituitunai­­minte prin diet’a anului 1863 sî 1864 la propunerea regesca, (sgomotu, halljuk !) sî așternuta spre preainalta sancțiunare ; 2) a conchiama apoi pe bas’a acestei legi electorale diet’a spre pertractarea propuseti unei regesei privitóre la re­­visiunea articulului antâiu de lege din 1848, despre uniunea Ardealului cu Ungari’a. (sgomotu, hallyuk !) Mi iau voia a ruga mai departe pe Inalt’a casa, ca sa binevoiésca a sprigini moțiunea mea, spre acelu scopu , ca sa putemu ave o dieta constitutionala legala, (tăcere profun­da in sala.­ Ilicla dieta transilvana. C­l­u­d­i­u Sambata in 20 Noemvre. Domnule Redac­­thru ! Amu sa te in cunosciintieza despre cele intemplate la dieta in decursulu acestei septemani si adeca . Marti in 16 Noemvre au fost o conferintta privata dietala, cu scopu de a se vede care suntu părerile membriloru dietali, si incâtu aru fi eu potintia sa se apropia unele de altele, ca sa se póta in fine ajunge odata la o părere. La acést’a con­­ferintia privata au luatu parte deputații tuturoru patru natiu­­nu­loru. Cei d’antâiu oratori au fostu din membrii Conferintiei de natiur­alitate magiara si secuia trei la numeru, cari după cuventuri lungi sî pline de pleonasmi sî repetitiuni, si-au des­­coperitu convingerile intr’acolo, ca diet’a sa descopere intr’o adresa asternuta Maiestatiei Sele multiumirea dietei , pentru ca î s’a datu ocasiune sa-si manifesteze convingerile sele in privinti’a uiniunei, care merge intr’acolo, ca ei recunoscu legalita­­tea legei despre uniunea cu Ungari’a sî se roga, ca Maiestatea Sea sa se indure a conchiama Ardelulu la diet’a din Pest’a, unica care este chiamata a revede legea uniunei. Oratorii acesti’a incredifiti’a pre Români sî pre Sasi, ca ei la Pest’a vomu conlucra bucu­­rosu, ca sa se respecteze dreptele pretensiuni ale Româniloru sî Sasiloru sî sa se incuviintieze pe Câtu numai voru iertă in­teresele patriei. — Alu patrulea oratoru au fostu Mitropolitulu Baronulu Siagun’a, carele precum se vede din insasi cuven­­tarea lui (vezi „Kol. Közi.“ nr. 141 sî „Tel. Rom.ÎD nr. 92 Red.) au pasîtu cu o desteritate rara pre terenulu parlamentariu, ce au adusu la uimire pe partea contraria j caci vedeai pe

Next