Telegrafulu Romanu, 1867 (Anul 15, nr. 1-104)

1867-01-01 / nr. 1

Telestrafulu ese de done ori pe septe­­mana : joi’a si Duminec­a. — Prenume­­ratiunea se face in Sab­iiu­ la espeditur­a foiei pe afara la e. r. poște, cu bani gata prin scrisori francate , adresate catra espeditura. Pretiulu prenumeratiu­­nei pentru Sabiiu este pe anu 7. fl. v. a. ear’ pe o jumetate de anui 3. fl. 50. Pen­­tru celelalte parti ale Transilvaniei si pen ihm. t I . ,* - a * *­­1 '-Șafmn , in 1­ 13 Ianuariu 1867, i tru prin vind­ele din Monarchia pe unu anii .8 fl. era pe o jumătate de anu 4 tip.a. I Pentru print*.. ai tieri străine pe , pe Va anu. H fl v. a. Inseratele se platescu pentru inteia ora cu 7. cr. siculu cu litere mici, pentru a dou’a ora cu 5'. cr. s pentru a trei’a repelire cu 3V. cr. v. a XTM 1. WILL XV. V'v ' • .­ ­....... —---------------- , ■ ■ .............. ............................. Sabiiu 1 Ianuariu 1867, înainte cu unu anu cându stârnu pe pragulu anului ce a espiratu asta nópte, ne sfermamu ca­petele cu rescriptulu, prin carele se amanase „de­ocamdată“ diet’a din Clusiu si prin care se con­­vocau deputații ardeleni la diet’a de încoronare la Pest’a, tocm­a cum si la sferma astadi translaiianii cu trimiterea de deputați in senatulu imperialu- e­­straordinariu. Deosebirea se afla intru aceea , ca cești din urma, după indiciele dînaristicei , nu se voru certa de „lana caprina“ unu anu intregu, pen­­tru ca sa-si paraliseze acțiunile constitutionale , ci se apuca de lucru, pentru ca unde e lucru e vietia. Daru sa ne reintorcemu dela acésta anticipa­ tiune sî sa facemu o reprivire fugitiva asupr’a in­­templuriloru ce s’a petrecutu in decursulu anului trecutu. Diet’a din Pest’a, la care fura convocați sî arde­lenii, pre lângă asigurarea si garantarea drepturiloru autonom­­ice ale Transilvaniei, dura până la 26 iuniu a. tr., fara de a fi inaintatu caus’a complanarei atâtu tatia cu provinciele de dincolo de Lau­’a câtu sî intre națiunalitatîle cu cari ungurii locuiescu împreuna. Dela datulu de mai susu, din caus’a viscoleloru ce era venilu asupr’a monarchiei, prin resbelulu­cela de dóue laturi, diet’a se­amană până in 19 Decem­bre de candu a inceputu apoi a-si tine sredinttele până in momentulu de falia. Ne-amu duce pré departe candu amu vrea sa infrâmu in amenuntele intemplariloru atinse in schittele din urma, si fara de aceea, pentru acei ce au ur­­m­aritu evenemintele, amu repeți nisce lucruri cuno­scute. Resultatulu insa, spunemu, ca afara de o a­­dresa așternuta, nu de multu , ca respunsu la re­­scriptulu prin carele s’a redeschisu diet’a, se reduce la nimic’a. Dincolo de Lait’a inca se descri­sera dietele si i­preuna cu aceste si a Croației. Dara cu tote aceste nici densele nu a fostu in stare sa se a­­propia de deslegarea intrebarei celei mari , de a reconstrui monarchi­a, incâtu sa fia tote portile mul­­tiumite. Dietele aceste din urma se diselva (afara de cea croata, carea numai se­amana) si se escriu alegeri noue pentru diete , iara aceste voru ave a alege membri pentru o representantia generala nu­mita : „adunanti’a estraordinaria de senatu impe­riala“ Acțiunea acestei representantie ni o va descoperi viitoriulu. Din tóte aceste capetaniu unu tablou ne­gat’a, de unu imperiu, ce e aprópe de a fi despartitu in dóue parti mari, avendu fia­care parte in sinulu ei atâtea popóre cu interese deosebite sî gelese fia­­care de independinti’a loru sî numai puține de su­­premati’a loru, ce se temu ca o voru perde. Cele mai triste suveniri din anulu trecutu suntu, ca in urm’a perderiloru celoru mari pre câm­pii nordici de bătălii, învingerile de pre câmpii de batalia dela média di au fortu totu asia de reu res­­platite si asia monarchi’a de o parte au predatu Veneti’a, de alt’a s’a vediutu nevoita a subscrie pacea dela Prag’a, prin carea perdu influinti’a ei in Germani’a. Unu altu zeu ce urma după acestea fu 1 epidemi’a, carea secera ca sî resbelulu atâtea mii de vieți de ale cetatieniloru. Anulu trecutu ne lasa dara o mulțime de su­veniri triste sî apesatóre sî de cestiuni începute sî neterminate si cari suntu aprópe de a deveni nisce rele acute, cari sa amenint­e imperiulu cu împăr­țirea séu cu slavisarea séu in fine cu centralis­­mulu germanisatoriu. Déca aru da ceriulu, ca in anulu in carele in­­ trâmu popórele sa fia mai impacacióse si de alta parte déca aru sprigini de visele cele înalte , „dreptu e­­galu pentru toti“ sî „cu puteri unite“ , atunci cu multiumirea carea s’aru introduce intre popóre aru intra sî puterea sî încrederea sî in fine netemerea de nici o amenintiare din afara. Pentru ca după constelatiunea de fatia trebuie sa purtamu grigia sî de partea acest’a sî de aceea sa cautamu ce ne lasa anulu trecutu de moștenire in situatiunea politica européna ? La media nópte a imperiului avemu pre Rus­­si’a, carea, după cele ce le cetimu in zilele din ur­ma, nimicesce sî cele mai debile remâs­ite din um­­br’a regatului polonu sî se apropia in fota form’a de marginile galitiane ale imperiului. Traditiunile ace­lui statu erudite dela Petru celu mare ne potu atrage atențiunea nóstra precum sî a veciniloru nostri , cari au cu noi interese comune Atentiunea nó­stra sa servesca de a ne inttelege noi intre noi în­șine, iara fratîioru din vecin’a Romania, ca se va­da sî se termine odata cu variatiunile ministerieloru, sa se consolideze inla intru sî sa-lu faca pre­mieranu sa simtă sî elu ca are are patria sî ca face parte din națiune , pentru ca peplulu lui numai a­­tunci devine „bulevardu.“ De alta parte Prus­sia tinde , după cum se vede din tóte între­prinderile ei după o Germania unita. La media dî Itali’a, de­sî ni se asigura ca se afla in relatiunile cele mai bune cu imperiulu nostru , ce teama nu demultu despre deputatiuni din Trieste si Istri’a la solenitatea intrarei regelui italianu in Veneti­a. Sî cetimu mereu despre reclamarile Trientinului, chiaru sî oficiosu din cause de margini naturale. La me­dia di, ce­va mai spre resaritu, suntemu învecinați cu unu imperiu gârbovu de betrâni, carele numai de aceea mai traiesce, pentru ca diplomatic inca nu e inttelesa ce sa puna in loculu lui. Mortea ace­­stui’a póte intru atât’a fi ingrigitóre pentru noi, in­câtu mișcările ce aru umna după dens’a in vecină­tatea nóstra nu aru remane fara de cresi­ cari influintia sî asupr’a nóstra. Si la acesta morte s’a ivitu simptomo in Cret’a, sî in tempulu din urma ni se spune de Tesali’a, de Bulgari’a, de Bosni’a, sî de Herzegovin’a. Reintorcendu-ne din acesta revista la noi în­șine apoi avemu sa inregistramu, ca miscarile po­litice interne au datu ocasiune la disparități in si­nulu natiunei chiaru, cariva tema, ba surpa vedi’asî in­teresele natiunali sî care disparităti amu dori cu câtu mai curendu sa se termine sî inca asta, cu iara sa ne intâlnimu toti in cugetele sî in lucrările nóstre spre binele nostru comunu. Ce avemu sa impartasîmu sî ce­va imbu­­curatoriu este, ca biseric’a greco-orientala in anulu acest’a a serbatu alu IV sinodu episcopescu s’ au inaugurarii Consistoriulu apelatorialu. Dee ceb­ulu ca sa nu terminamu anulu acest’a, in care intramu, fara de a fi serbatu sinodulu metropolitanu gr. or. românu celu dintâiu după mai dóne sute de ani­­ (avean­ Consules. Sabiiu 31 Decembre 1866. Este unu ce in genere cunoscutu, ca o fami­lia si póte ave secretele sele familiari, fara ca ace­le secrete sa vateme pre cine­va. Este si ace­ea cunoscutu, ca acele potu remane numai pana a­­tunci secrete, până candu capii sî membriii cei ma­joreni ai familiei pastreza familiaria, in animele loru, secretulu, cu o santienia Indata ce acestu secretu se divulgéza, prin lașitatea capului, seu limbuti’a unui altu membru familiaru, fiindu chiaru sî lucrulu celu mai inocentu, santiepi’a acest’a se profaneza , sî profanaza ea si perde’pretiulu seu celu dintâiu, se intórce contra sinului familiariu, sî sanctuariulu ei devine obiectulu vorbeloru, prin totu feiiulu de adu­nări sî sie diatori sî déca nu casiunéza altu ce­va, celu putînu e spune la d­e­r­i­dt­i­u­n­e. Cu durere trebuie sa marturisimu, ca­­ putini voru fi cari nu voru intielege, care este obieetulu asemenarei nóstre, sî pentru acei putini nu dîcemu alta decâtu, ca famili’a nóstra natiunala, asta a patit’o cu intielegerea ei confidentiala tinuta la Alb’a Iuli’a, cu ocasiunea Adunarei generali a Aso­­ciatiunei nóstre române. Unu corespundinte alu „Concordiei“ a fostu, carele a pusu mai întâia mân’a pre perdea sî o a datu in laturi. In Concordia au pus atu acum doi domni după olalta sa o desvelesca in totalitatea ei ; mai multu , celu din urma i atribuie mai multe lucruri cari nu a fostu , numai ca acea ca intielegere sa fia mai tavalita sî mai rușinata; — ambii insa se radîma numai sî nu­mai pre neinstelatórea dloru memoria seu tinere de minte. Ore sa punemu acum sî noi cu tî­­tulu anatomicu, se intrebuintiamu sî noi alchimi’a pu­blicitóséi ? sa taiâmu sî sa descompunemu acestu crudutiu productu in elementele lui ‘t Acesta con­­ferintta nu au fostu o corporatiune constituita cu tóte formele ei; dara cu tóte aceste nu s’a facutu fara de cointtelegerea capiloru si a unoru inteliginti recunoscuți ai natiunei, nu a emisu acte, cari sa dea ansa la provo­cări de rectificări înaintea autoritatîloru tierei, ea asiâ dara au fostu unu ce neva tematoriu pentru ori ’ sî cine, ea a avutu elementele legalitatiei sî fara,de a-si da form’a din afara, ea trebuia si trebuie, asiâ dara, déca nu alt’a, astrucata la pecatele­ fara de a o necinsti, nici cu cutîtulu anatom­icu alu pu­­blicitatiei, nici prin aplicarea chemiei disoluterie , déca nu vomu sa ne demustraim­ m­i­n­o­r­e­n­­i­­t­a­t­e­a politica in tata puterea curentului. Pietatea catra afacere si catva aceea in numele carei era sa fia acea afacere ne impune dara si a­­­cum a nu intră in amenimtele ei, ei a remane nu­mai pre lângă cele ce s’a dîsu­sî până acum din partea nóstra, ceea­ ce nu o intaresce sî insusi dlu Densusianu candu spune apriatu : „Escelenti’a Sea Siagun’a este invoitu cu asternerea memorialului, dar olice etc.^ .... caci altmintrea cum aru fi ffl.

Next