Telegrafulu Romanu, 1868 (Anul 16, nr. 2-104)

1868-01-07 / nr. 2

Telegrafulu ese de doua ori pe septe­­i mana : joi’a si Duminec’a. — Prenume­­­rațiunea se face in Sabiiu­ la espeditur­a f fetei pe afara la r. poste , cu bani­ gat’a prin scrisori francate , adresate catra espeditura. Pretiusu prenumeratiu­­­nei pentru Sabiiu este pe anu 7. îl. v. a.­­ ear pe o jumatate de anu 3. fl. 50. Pen­]­tru celelalte parti ale Transilvaniei si pen. fi „ASUMA I­III,1 Sabiiu, in 7­ 19 Ianuariu 1­­ IB llU^/' ,­­ tru provinciele din Monarchia pe ann ana 8 fi. era pe o jumătate de anu 4 fl. v. a. Pentru princ. si tieri străine pe anu II pe V, anu. 6 fi v. a. Inseratele se platescu petrol inteia ora cu 7. cr. sirulu , pri W a dou­’a ora cu Bra cr. si pentru a trei­a repetire cu 3% cr. v. a. 2. ABULII XVI. Nr. 47-1868. • Publicatiune Dupa tenerea emisului asu prea­măritului mi-­nisteriu de aperarea patriei reg. ung. din 27 Dec. 1867 sub nr. 20414 edatu rebonificarea prin era­­riulu militare prestanda datatoriului de cuartiru pen­tru unu prăndiu din 3/4 ponta de carne de vita , statatoriu datu unui fecioru soldatu dels serginte in sosu , in transitulu seu — s’au lipsatu — in conttelegere cu ministeriulu de resbelu c. r. pen­tru Transilvani’a pre anulu 1868 cu 85/1 o ° deca «u optu 5/10 Partu cruceri­ . Ce prin acést’a se aduce la cunoscinti’a publica. Clusiu in 3 Ianuariu 1868. Dela Guvern, reg. Iransilvanu. Prejudetiulu. In Greci’a cea vechia se introdusese o lege numita ostracismu, prin carea unu celatianu culpa­bilii se esilă afara din patria, după ce ceilalti ce­­tatieni si dau voturile loru înscrise pre câte unu4 herbu (óWpccA'Oj­). Se intempla de insusi creato­­riulu acestei legi, unu priu forte probe, fu jiulecatu mai antâiu prin acestu votu. Sî pentru­ ce tocm’a densulu, mai vertosu déca era omu de omenia sî bine­­facatoriu statului seu ? Pentru ca inimicii isbutiri alu înnegri înaintea poporului ce parte nici nu cunoscea,pre­cum a marturisit’o­m­ulu din acei ceascriea tocm’a numele prohérbu, dicen­du,ca nu conesce pie osenditu de locu , dara fiendu ca tóta lumea e contr’a lui asia si da sî elu volulu ca lumea. Asta putemu noi dice ca se intempla pre a­­dese cu ideile tempului nostru, fia acele politice , fia­ ori de ce alta natura. Déca începe cine­va a le lauda sa pornescu cu toții spre lauda, déca în­cepe a le huli sa pornescu spre hula sî asta mai departe. Candu s’a aflatu câte unu barbatu , carele au patrunsu in afacerile lumei mai departe , apoi s’au pusu cu tata puterea energiei sele , carea condusa de puterea moralitatiei sele tîntea numai catva bine. In atare casu binele avea sa se lupte cu nescienti’a omeniloru sî nu de putîne ori, barbati mari a tre­­buitu sa dovedésca prin caderea loru, séu prin mar­tea loru, ca scopulu loru a fostu bunu sî ca acestu scopu a avute de tînta binele comunu. Mulțimea a fostu­mai in tóte tempurile pulînu judecătoria. Ea a facutu de multe ori aceea ce convenea cercului ei tiermuritu sî neprevediatoriu sî de acolo a urmatu de pre binefăcătorii ei sau esilatu prin ostracismu , ia osenditu la închisori sî la morte. Astadi traima in o­ lume mai deschisa. înles­nirea comunicatiunei a datu mai multor’a o jude­cata independenta sî de aceea urmarea este, ca pre­vederea sa fia mai generala , atâtu a bunetatiloru , câtu sî a releloru. Esperinti’a ne arata, ca popó­­rele adi sî făcu intrebuinttare de emanciparea acé­st’a a loru, pentru ca autoritatile personale adi se delatura sî in­locuia loru, in tierile luminate, au pa­­sîtu autoritatea morala, legalitatea si drep­tul­u. Este data o conditiune neaperata pentru unu poporu , carele vrea sa treca de luminatu ca sa scie pretius acésta autoritate morala, fara de care nu póte fi cine­va cetatianu adeveratu sî fara de care e cine­va sau unu serva alu nesciintiei sau alu unei patimi, prin urmare unu ruinatoriu alu intere­­seloru proprii , precum si alu intereseloru comune. Ca se póta inse unu poporu corespunde la conditiunea amintita trebue crescutu de asta. Elu sa fia in adeveru inalttatu prin educatiune la inul­timea de unde sa póta privi referintiele sociale ale omonim­ei, caci altmintrea divine unilateralu sî pre­­judeca lucrurile, adeca si da parerea despre unu lu­cru până nu-lu pricepe sî nu-lu cunosce. In impregiurarile nóstri, candu actiunele se succedu asta de tare un’a pre alt’a e greu, ce e dreptui, de a se pute tine omuiu neintreruptu la inaltîmea de unde sa póta predomni situatiunea intréga, sî asta lesne vine in dilem’a fatala de a se supune cu voi’a in mân’a uitji autoritati personale séu de a sfe- lega orbisiu­­^%/aUire autoritate sî a renuncia de voin­­ti’a preoția séu mai chiaru dîsu, a fi cu totulu ne­­pasatifrin de ce se intempla in lume. Din dife­­r­i*a*­u cest’a polu esi lesne, séu no e de lipsa a intră neci decâtu intr’ens’a, candu cetalienii se voru supune autoritatiei morale sî voru caută déca co­respunde recerintieloru de cari e legatu interesulu loru celu mai vitalu. Venindu la concreto, trebuie sa cautam­u déca autori tatia nóstra morala ne pote garantă esistinti’a nóstra politica sociala si nationala. Spre a face acest’a iu succesu trebue insa sa cautamu inapoi sî sa aflamu ca fostau stările lucru­­riloru de până aci garania destula de esistinli’a nóstra politica, sociala si nationala , cari au fostu ameninttarile si cari bugetatile trecutului pentru dens’a; cum e de a se a latura pericululu amenin­ttatoriu , fara de a casiună conturbari sau chiaru resturnari politice in ordin a statului s. a m. d. ? Cine le considera tóle aceste si alte de felulu acest’a, acel’a se va legă cu judecat’a sî cu solin­­ti’a de sine de o autoritate pre carea o pricepe , sî cărei­i urmeza din convingere adeverata ; cine trece in se preste astfelu de lucruri cu vederea, lu era fara de judecata, sau déca • ~ Multa in o ac­tiune, atunci o face cu prejudetiulu ..tim­ei, nre ca­rea o socotesce de buna , pâna..nindu inca nu o cunosce, sî respinge ce este al , de acțiunea in a cărei bratie s’a aruncatu, cu prej­uetitilu, ca acele sunlu sî trebue sa fia rele. Evenem­inte politice. Sabiiu 6 Ianuariu. In stâng’a dietei din Pest’a s’a intemplalu o scissiune asia incatu acum stâng’a are centrulu reprezentata in douariulu nou esttu „Hazank“. Mo­es­tivele se espunu in numerulu primu cam astă . Stâng’a nu vrea sa ia parte in delegatiuni din causa ca drept’a nu a vrutu sa primesca membri din stân­g’a in delegatiune. Stang’a nu voia ca acei ce voru intră in delegatiune sa se desfaca de partid’a loru sau sa depună mandatulu. La acest’a insa suntu con­­strinsi deputații, cari se abtinu dela delegatiune , conformu art. 11 din 1867. Dara de alta parte nu e cu cale cu drept’a sa scota in unu modu asia de usioru unu numeru de deputati din stâng’a , afara din dieta. E si aceea cunoscutu, ca gresiei’a unei institutiuni nu se vede asia curendu, déca la face­rea ei lucra numai barbati de acei’a cari au o pre­­dilectiune pentru dens’a. Problem’a stângei e aceea de a priveghia, că ceea ce e spre stricăciunea tie—­rei sa nu devina lege, iara deea devine sa caute , că stricăciunea pentru patria sa fia câtu se póte de neînsemnata sî legi de feliulu acest’a sa se modi­fice. Cea dintâiu problema a­cu­onore, acum e tempulu de a sî implinit’o stâng’a împlini sî pre a dón’a. Ca sî cei dela „Hon“, potu dîce sî cei dela „Hazánk“ ca remanemu totu acei’a cari amu fostu sî mai înainte , părtinitori aî restaurarei perfectei neaternari a Ungariei sî contrari proninciali a tu­­turoru principieloru cardinale opuse acestoru mo­­mnnte. Stâng’a asia dara nu s’a făcutu­ necredin­­ciosa programei sele. Deosebirea intre parlid’a „Ha­zank“ sî „Hon“ sta intr’aceea , ca cea dintâiu e i convinsa, ca nu e destulu numai cu negatiunea, ci j trebuie sa merga sî in delegatiune sa continue lup­­t’a sî acolo, ce Hon nu voiesce. Déca cum­va a fostu bine ca din acesta causa sa se faca seism­: a judece publiculu. Se apara contra parerei ca pre­­­cederea acest­a aru fi o fusiune cu drept’a. Spereza ca câtu mai curendu se va pute reîntâlni cu frac­tiunea ceealalta pilon­ in afacerile cele mai mo­­mentose. Adunarea din 19 a delegatiuniloru e numai o formalitate, pentru ca siedintrele cele adeverate se voru incepe numai in 20 Ianuariu. Se vorbesce despre retragerea ministrului im­­penalu de resbelu B­aronulu lohn. Caus­a retregerei sele o afla in statolirea bugetului militariu de 61 milione, cu care sum­a Ld.MC. de John nu crede ca se va ajunge. Situatiunea in afara sa unu caracteru totu mai ad­uicu. Déca se va adeveri scirea anunttata prin elegrafu, ca Br. Wei­ther ambasadorulu prussianu din Vien’a se va chinină de regimulu seu dela postura ce­ lu ocupa, atunci acest’a aru si cu o simptoma de pace mai multu. Se vorbea despre venirea Bar. Magnus, fostu ambasadoru prussianu la curtea din Messica. Scopulu venirei acestui’a la Vien’a e in prim’a­linia asistarea la celebrarea solentialiei fu­­nebrale a immormentarei remas­tieloru lui Massimi­­lianu; se póte inse ca sa remana in loculu­rechia­­matului Bar. Werther. , „Weser, Zeitung“ vorbindu despre situatiune dîce. Nu trebuie uitatu ca in momentulu candu o diferintia mai seriosa nu mai exista intre Fran­­ci’a si Itali’a , Russi’a nu are lipsa de admo­nitiuni din partea prussiana spre a mai amană­urile ei (Russiei) in Oriente. Raporturile con­ i d. Goltz asupr’a pusetiunei ce o ia Franci’a acum nu mai lasa neci o indoiala asupr’a intensi­­vitatiei cuvintelor.­ lui Napoleonu dela 31 Decem­bre sî in cercuri diplomatice privescu situatiunea absoluta pacinica. Mai departe voru unii a face observarea ca diplomații francesi nu mai apera cu caldur’a de mai nainte ide’a de conferintia, astă in­câtu acum e indoiéla sî despre o conferintia preli­minaria; afacerea acest’a va adormi in fine cu totulu. Sî „Globe“ privesce situatiunea cu ochi mai blandi sî dîce ca după unele espectoratiuni ale lui Bismark, Prussi’a nu va merge orbisiu cu Russi’a, ci daca va vede ca cest’a vrea sa folosesca cestiu­­nea orientala pentru încurcături, atunci se va ală­tură lângă puterile apusene. La balulu Tuilieriilor d in Parisi era vorb’a de o epistola a Imperatului catra senatorulu­i arabit. Acestu senatoru, la ocasiunea desvelirei unui mo­­numentu alu Maresialului Davoust in Auxerre (in aceeasi cetate, in care imperatulu a afurisitu tra­tatele dela 1815) , a rostitu o cuventare , despre care a vorbitoriulu insusi se esprima in o epistola catra Maresialu Canrobert in urmatórele : Amu comunicatii acum Maiestatiei Sele ca voiu roșii o cuventare in Auxerre, spre a defaima pre acei’a ce ceru pace candu trebue sa tragi sabi’a. Respunsulu Imperatului la acesta epistola suna : Palatulu Saint Cloud 2 Decembre 1867. Iubite domnule Larabit! Amu ceritu ca mare interesu cuventarea dtale rostita in Auxerre la o­­casiunea consacrarei monumentului Maresialului Da­voust. Limba giulu dtale respira patriotismulu [celu mai sublimu. Nu stm frapalu caci reaflu simtie­­mintele cele mai nobile in cuvintele dtale, de cari simtieminte esti dia insufletî tu pentru Franci’a sî pentru famili’a mea. Primesce dimpreună cu mul­­tiumit’a sî salutări­e mele asigurarea de simtiemin­­tele mele. Napoleonu. •K<d? 493.

Next