Telegrafulu Romanu, 1868 (Anul 16, nr. 2-104)

1868-05-16 / nr. 39

Telegrafi­lu ese de done ori pe septe­matia : joi’a s­i Duminec­a. — Prenume­­rațiunea se face in Sahiiu­ la espeditur’a­­­­ oiei pe afara la c. r. poște , cu banii diat’a prin scrisori francate , adresate catra espeditu­ra. Pretiuzi prenumm­eratiu­­i nei pentru Sabiiu este pe anii 7. 11. v. a. I ear pe o ju­metate de arm II. 50. Pen­­­­ iru celelalte parti ale Transilvaniei si pen. Săbii si, in 16/28 Main 1868, trii­­ irnvinciele din Monarchia pe umu ana 8 fi. era pe o jumătate de anii 4 fi. v. a. Pentru princ­ ei tieri străine pe anii 12 pe V,­­nr. 6 fi v. a. Inseratele se platescu pen­tru intera ora cu 7. cr. si­utu , pentru a dou’a ora cu 5% cr. si pentru a trei­a repetire cu 3V. cr. v. ». Kii 39. A­l Lt XVI. Eveneminte politice. S­a­b­i i­u 15 Maiu. Ministrulu ung. de interne a resolvitu Ia pe­­n­tiunile universitatiei natiunale sasesci sî a cetatiei Sabiiului, in cestiunea pensiunarei comitelui Conrad Schmidt cam urmatórele : In partea dintâiu a resolutiunei se dice ca in ces­­tiunea demissiunarei comitelui Conradu Schmidt, la cele doue pelitiuni așternute prin gubernii , Ma­iestatea Sea c. r. apostolica prin decissiunea dela 15 Aprile a însărcinatii pre ministrulu de interne a respunde in Numele pre inaltu ca Majestatea Sea a luatu la cunoscintia cu indestulire alipirea cea strinsa ce o dovedescu sasii calca instititutiunile si drepturile privelegiate, ce le au pentru asiediarea unui comite , care alipire si a cs presu asiei de viu, dara națiunea sasésca trebuie sa nu aiba numai privilegiele ei dinaintea ochiloru, cu ocasiunea demissionarei si pensiunarei fostului comile Conradu Schmidt, ci si drepturile Majestatice, ce le are Regentulu falia cu ocuparea acestui postu, pre tem­pulu acestoru privilegii sî a­u sautici de dreptu. Acum se citéza diplom’a lui Andreiu alu II. dela 1224 carea­numera denumirea comitelui intre drepturile Regelui, se citéza sî alte date de mai din— etice despre intempluri de l'eb­ulu acest’a. In fati’a precendentieloru tie dreptu sî cu prin­vintia la aceea, ca denumirea sî asiediarea lui Con­­rade. Schmidt nu s’a facutu in form­’a îndatinata de lege sî au lipsitu unele recerind­e formale : demis­­siunarea Iui nu a pututu ave pedeci legale. Majestatea Sea­ putu asi esercita dreptulu de Regentu intre marginile legei sî a sî aflatu de lipsa alu pune acelu dreptu faptice in lucrare. Cându Majestatea Sea la ocuparea postului de comite, prin denumirea provisoria a lui Mauritiu Conradu a reservatu dispusetiunea mai departe le­­gilatîunei, a fostu de acea convingere, ca națiunea sasésca va fi petrunsa adenca de bunetatea operei celei mari a reformarei imperiului pre calea pacica sî legala, si in legătură cu acest’a, de bunatatea refor­­meloru interne iu tier’a sasésca sî ca natiunea sa­­sesca va saluta cu liniste ocasiunea, prin carea po­­setiunea basata pre privilegii se va sanctiuna prin lege sî se va regula si statori, la inftuiati’a Principelui sî a representantiei pamentului sasescu, pre care care națiunea sasesca va fi respectata cuviinciosu atâtu decât a regimulu Majest. Sele­catu sî decatra ceilalti factori ai legislativei. Resolutiunea amintita mai susu a ajunsu la pe­­titiunari pre calea reg Guberniu. In diet­a Ungariei cestiunea natiunalitatiloru se imbina totu mai multu si mai multu. Nu demultu are taramu ca unele jurisdictiuni ceru deslegarea a­­cestei’a. Acum in ssedinti’a dela 11/23 Maiu iorasi o aduce pre tapelu comitatulu Liptovei prin deputa­­tulu seu Dobransky care se desfasiara ca ce pe­­riculi amenint­a statulu din tóte părțile sî ca tari’a ca­rea se cere la intempinarea aceloru periculi e de a se cauta numai si numai in multiumirea generala a tuturoru natiuniloru colocuitore. Legile confessiunale votate de senatulu imperialu suntu trecute prin consiliulu de miniștri sî așternute spre preinalt’a sancțiune. (Suntu sanc­­tiunate) curendu. Publicarea loru se ascepta daru câtu mai După ce voru fi legile aceste sanctiunate se va duce subsecretariulu de stătu de Meysenburg la Rom­a sî acolo se va incerca a deschide pei tra­tări pentru unu concordatu nou, carele insa sa nu paraliseze legile cardinale de stătu. Parlamentulu vamalu s’a inchisu in 24 Maiu­u. Cuventulu de trouu de închidere resumeza acti­vitatea parlamentului sî esprima speranti’a, ca ses­­siunea parlamentului vamalu va fi servita spre in­tarirea increderei, impus­narea unoru prejudenie ce se opuneau iubirei armonice și activitatiei pentru patri’a comuna . Deputații voru duce cu sine con­vingerea ca in totalitatea poporului nemirescu vieza simlieminte fratiesci sî recunoscerea tinerei de o­­lalta, carea, independenta de forma, se va întări pro­­gresandu. Regele sî tine de o datoria de onóre a descoperi, ca elu va mânui pre lângă considera­­tiun­ea consciintiósa a tratateloru sî indreptatiriloru istorice drepturile ce i suntu incredinle. Nu forii’a, ci drepturile conforme­­ ralateloru­i voru servi pre­venitoriu de indreptariu in politica. In aceeași di s’a datu unu baudiciu in onorea germaniloru de mendia dî , la care au luatu parte membri din tóte fracțiunile acestoru sî unu mmneru insemnatu de liberării din partea de media nopte a Germaniei, K­olzendorf a redicatu celu dintâiu lo­­astu pentru german­i de media dî, pentru Germani­a unita . Zurhein raultiemesce in numele germaniloru de meadia dî. Calatoria Imperatului Napoleonn la Berlinu­ în­cepe a fi trasa la induseri. Remanerea acestei între­vederi, se duce ca se va face la consiliulu amba­­sadorului Benedeth, care le incredintia pre impera­­tulu ca nu va fi binevediuta de poporulu germanu. Revista din­aristica In „Hazank“ se faca urmatórea observatiune la scirea ca Archiducele Albrecht aru fi cercetatii in calatori’a sea prin Croati­a, mormentulu lui Se­­racici: „Opiniunea publica, acest’a nu se póte negă, a adusu in legătură cu fapt’a Archidu­celui Albrecht presupuneri, cari déca se aru realise ne aru con­vinge despre ceea ce ne te memu, adeca , ca reac­­tiunea e in activitate completa. Se vorbesce ca ar­­mat’a se pregătește la o demustratiu­ne contra in­­troducerei sistemei de aparare si ca calegori’a Archi­­ducelui aru fi inceputulu acestei demustratiuni. Trebuie sa marturisimu, dîce Hazank mai de­parte , ca noi nu putemu da crediementu acesloru sciri sî nici voimu sa le damu, pentru ca presupu­­nem­u dela Archiducele Albrecht, ca elu cunosce istori’a sî posetiunea presenta a familiei sele, a di­nastiei ce domnesce in Austri’a sî Ungari’a, sî cunosce asia de bine, ba póte mai bine decâtu acei’a, o cari nu suntu asta de bine initiați in cursulu eve­­neminteloru, precum e Inal. Sea imperiala, a cărui detoria este a cunosce­nti numai si inatim­ea euro­­pena, nu numai referintiele monarchice, ci si cur­sulu opiniunei publice contra carei nu póte cine­va innota, fara de a se vnneca mai curendu sau mai târzîu. — Inca unu Königgrätz , încheia „Hazank“, sî atunci la Pojona nu se va m­ai pute in­treru­pe ba­­tai’a pentru de a se incepe negocieri de pace. „Esti Lup“ cere ștergerea Guberniului reg. din Tranzi’a, epuratiunea tablei regesei sî denaturarea tribunalului superiorii din Sabiiu „carea va tema pre­figurii sî Românii din părțile Transilvaniei si care nu are basa legala“. „Hr. Zig. reproducendu aceste si face observări, sî adeca la cele dóue cașuri de mai susu se invoiesce , la celu din urma insa se a­­runca asupr’a lui Deák Farkas autoriulu articulului cu apostrofări personale. Hr­a­i a 1­u. Adi e septaman’a decându scolarii dela scólele normale din Rasinari, constituira cu directorulu sî professorii loru in frunte, festivitatea scolaria carea se numesce după unu usu veciuu dela lun’a lu care se intempla. Tempo su celu frumosii alu petrece vre o câteva momente iu fruuti­eti’a valurei din lun­a lui Maiu, e impulsu destulu de ati rumpe putinu regatu din ocupatiunile proprie; cu atâtu mai mare sî mai puternicu póte fi impulsulu, cându scii ca intre ra­ndi verdi ai arboriloru sî pre iarba verde; intre cântatulu paseriloru etc. se afla sî desfătarea ce o oferă o tinerime plapanda, carea are sa fia viito­­riulu nostru. Dara pote sî mai mare impulsulu cându ti-a duci aminte, ca acolo vei avea sa privesci împre­unate tóte elutile, va se­dica, viitoriulu, presentele sî putemu duce sî o parte din trecutu, in câtu a­­cest’a se compune din barbatii, cari au esperipti’a trecutului, seu incâtu acesti’a, judecându tote lucru­rile după scal’a din pracs’a vietii, voru fi sclindu Oii prin câte unu cuventu , o conversatiune, sa rcspandesca printre cei mai tineri idei orientalorie sî binefacatorie. Bata dara impulsele ce ne motivară sî pre noi a parași pentru vre o câteva ore retragerea nostra sî a cercă „sgomotulu“ lum­ei, déca lu putemu numi asta. Din vre o câteva liniamente ce ni le amu pututu însemnă sî va face convingerea ori cine, de amu avutu dreptu si de au fostu in adeverit asia de motivata mer­gerea si participarea nostra la aceea petrecere. Ajunși in padurea seu dumbrava a Rasînariloru, acolo era multi­me de școlari respenditi ca si al­binele printre flori, cu flori iif, mâni si cu flori in pălării. Flamurile erau in mijloculu acestei mulțimi respendile, unde era unu semicercu de mese. Unu semnalu de adunare cu trompet’a sî scolarimea a­­cusi era adunata spre a cântă unulu din cântecele loru. Nu vomu descrie detaiuri mai departe, ci, după ce duceau ca petrecerea scolariloru sî a poporului era forte animata, vomu scote unele momente mai însemnate, momente, cari credemu ca voru ilustră pre scurtu tata petrecerea si însemnătatea ei. Era adeca acolo unu numeruJrimosu ite yi­­teligintia romana. Unu Domnu protosin­celu, mai multi doi. Protopopi, Consiliuri de diferite grade, Pro­fessor­ s. a. Acesti’a nu numai cu presen­ti’a loru, ci si cu cuventulu a datu însemnătatea cuvenita serbatorei. Asia ca sa amintimu de unele numai, celu dintâiu memoratii a accesiluatu acea invetiatura frumósa pen­tru poporulu nostru de tóte clasele, ca noi sa fim­u mândri de glori’a strabuniloru noștri , dara sa nu perdemu din vedere , .ca glori’a acest’a numai atunci sî va rever­să radicle stralucitőre asupr’a nóstra a strănepoților­u, cându noi strănepoții ne vomu strădui a face fapte de acele, cari se fia demne sî de secululu nostru sî de asem­enarea cu glori’a străbun­a. Desfassurarea acestei idei a fostu sî e nu numai frumósa, dara sî forte instructiva, pentru ca in deducerea ei mai departe recomenda întreprinderea si activitatea pre tóte ramurile vietiei sociale. De alta parte s’a apelatu folosulu culturei, carele se póte ajunge prin invetiatori buni , de cari genera­­tiunile sa nu-si uite cu de nisce aratatori de mi­­turi pre drumurile tierei, ci a caroru invetiaturi se remana nesterse sî sa fruptifice in pepturile ace­­lor’a ce au avutu norocirea a fi sub conducerea in­­vetiatoriloru. Alt’a a aretatu ca tempulu cuceriri­­loru cu ferulu sî cu puterea bruta a trecutu (ace­st’a a fostu rostita din partea junelui grnmasiastu L­a­p­e­d­a­t­u) si acum solinti’a sî labore a face cu­ceririle cele binefacatorie. Deci românii au a se adapere la invetiaturi de soiintie , arte , meserii sî prin aceste vom câștigă terenulu ce nu­ lu voru mai puté perde nici odaia. S’au audîtu cuvinte despre concordia, despre constantia sî perseverantia, sî alte lucruri frumóse, cari facendu-se, cum amu djsu in fali’aa trei generaliuni, intinirili’a loru si-o pote in­­­­tipui ori sî ce omu fara prejudetiu, carea­are aa fia?

Next