Telegrafulu Romanu, 1868 (Anul 16, nr. 2-104)
1868-09-15 / nr. 74
Tot«frafala »«• 4« 4«n« acipa »eploaiaua , joi'a •> Dumntei a. — Prenume- i rutifuie» se Cere in Salina le esperiilor aî fetei pe afara la c. t. pasta , cu bani Cata prin scrisori francate , teresale calrn esperiilura. Pretiiu premiuliratiH•ei pentru Satineste pe anu 7. fl. ». a. ear pe o jumetate ne uhu ■». tl »11. Pentru celelalte parti ala Transilvaniei ai pen..ii 71. AXILI V.l. îrw provinciei © din .Monarchia ț*e imn anu 8 fi. era pe o jumnatate de anu 4 I. v.n. Pentru prine. *»iteri străine pe anu 12 r HIM 1. K fl V. a. Stihiiu. in 15 27 Septembre 1868. Inseratele se platescu pentru I inteia ora cu ?. or. sirulii , pentru I» dou'îi era cu 5 cr. si pentru « trei’a repetire «mi */7 d. v. *. Pre Sânti’a Sea P. Episcopo alu Aradului Procopiu Ivacicoviciu au sositu eri sî Pré Sânti’a Sea P. Episcop« alu Caransebesiului loanu Popasu a sositu alalia eri după amedi in mijloculu nostru. „ n Unu numeru insemnatu dintre do. deputați la congresu au sositu eri sî astadi. Alegeri la Congresu In archidieces’a Transivaniei. Din partea laieiloru . Dlu ofic. finant. Ioanu Filipescu in cerculu XIV, Dlu c. r. capitanu in pensiune Constantinii Ste zaru , in cerculu XVIII, Dlu adv. Nicolae Gaetanu , in cerculu alu XX. in diecez ’a Aradului. Din partea clerului : Mironu Romanu, Protosincelu in Aradu, Petru Chirițescu Protopopulu Chisiu-Ineului , loanu Russu , Parochu in Aradu, loanu Groz’a , Protopopulu Halmagiului. Simeonu Bic ’a , Protopopii sî presied. consist, in Oradea mare. Moise Porumbu, Parochu in Tulea si ases. consist. Georgiu Vasilieviciu , Protopopulu Beiusiului. Petru Anc ’a , parochu in Ghirod’a sî ases. consist. loanu Tieranu , Protopopulu Lipovei, Parteniu Gruescu , parochu in Capolnasiu si ases. consist. Din partea laiciloru civili: Lazaru Ionescu, sî loanu P. Desseanu, advocatu in Aradu. Alessiu Popoviciu, advoc. in Comlosiu , sî Michailu Nicora , ases. la tribun, comitat. Bichisiu. Demetriu Bonciu , advocatu in Aradu , sî loanu Moldovanu, notariu comunalu in Siri’a. Sigismundu Popoviciu vice-comite in Aradu , si Sigismundu Borlea, proto-notariu comitat. Zarandu. Nicolau Zsig ’a , sencelatiénu in Oradea-mare , sî Stefanu Borosiu , advocatu in Borodulu-mare. Michailu Besanu , ases. tribun comit, in Lugosiu, sî Georgiu Pop ’a Popp, redact, foiei ,,Albin’a<fc in Vien’a. Parteniu Cosm ’a , advocatu in Beiusiu, si Ioanu Bic ’a notariu comunalu in Morousiu. Vincentiu Bataesiu , jude la tabla reg. in Pest’a , sî Petru Germen'a, capitanu primaru Orasiului Timis siara. Dr. Atanasiu M. Marienescu, ases. la trib. comit, in Lugosiu, si Constantinu Radulescu advocatu in Lugosiu . — (suilin. Dionisiu Cadariu , adv. a Chisele). Dr. Alessandru Mocioni , sî Victoru Mocioni , posesori mari in Banatu. trupu nationalu bisericescu, pre carele su cugetau mulți ca demultu este alu veciei. Cu dreptu cuventu nu teren sî noi dîce. Râdica impregiuru ochii tei Stene sî vedi, cum dela apusii si déla resaritu, dela média nópte sî media dî au sositu fiii tei. Salta sî te bucura, ca marirea Domnului preste tine au stralucitu. Dara, asta este, provedinti’a a făcutii ca marirea Dlui cu mdiele sarelui dreptatiei sa stralucesca si preste noi. Acest’a ne da sperantia, ca precum la radiele sarelui primaverei resiru tate câte santu de trebuintia folosintiei omenesci, asta si acum va resari de aci incolo imbelsiunarea cea dorita pre campulu spiritualu. Lipsa acestei imbelsiîi guri ne a aretatu flamendi sî setosi sî goli spiritul minte de aci incolo avemu dreptulu, de a ne arată sî intre obiceiu sî trece cu vederea adeveratii perierii si urmarea duce mai departe la perire ; ipochondi’a întuneca sî amaresc ‘ tóte lucrurile spre a nu le mai puté deosebi ; ori-ce sufire seu miscare e pretiuita mai reu cu multu decâtu merita ; descuragiulu in ra sî torturele cele raude provenite din impregiurarile aceste amiirtiescu ori-ce activitate si in fine tóta viéti’a precum la individulu singulari, sî la celu coectivu Noi de unu tempu vicóce, nu vedemu la o parte din publicistic’« nóstra, decâtu vaiete de magazisare, sî acestu sunetu de temere a strabatutu până mai și la noi. Unu veteranu ne spunea odinióra, cu pre care surisu necăjitii, ca comandantulu bataliunei sale de câte ori intră in focu si începeau granitele inimice alte popore, intre alte biserici, cu fatia mai vesela a stirbi șirurile bataliunei, indata începea a eschia pentru ca virtutieieaza ca i se restaureza iara si templulu ce i se cuvine sî apoi seime ca singura virtutea conduce la indeslulirea spirituala, iéra speculatiunile ducu numai la reulu celu mai de apoi carele e mai reu de câtu celu dintâiu. Noi credemu ca raporturile cele dintâiu cete voma dă despre congresulu nostru natiunalu hisaricescu vom intari sperantele nóstre spre bine Congresulu natiunalu bisericescu. Au trebuitu sa tréca o suta siése dieci sî atâti’a de ani până cându biserica sa se reveda iérasi in representanti’a ei intrega. Ce aspecte venerabila sî respectabilu, ce simțire inaltiatóre de sufletu este cându astadi aveimu, după întrerupere de sute de ani, a privi fatia in fatia pre urmasii acelora mai mari, cari in tempurile cele grele ale persecutiuniloru natîriale bisericesci au fostu incetatu a se mai adunci, au fostu incetatu de mai si o individualitate visibila, au incetatu de a-si mai folosi drepturile date de Dumtedieu prin Mântuitoriulu lumei, fiiulu seu, sigilate de mângâitoriulu Duculu adeverului, cându ii vedemu adunați spre a luă posessiune de unu dreptu atâtu de pretiusin , alu liberei desvoltari pre câmpulu crescerei poporului nostru. Ce bucuria póte însufleți pre orice românu cându după atâtea grele fortune ce s’a succesu , după tempestarea, carea ne dismembrase până la despretiulu strainiloru, ba mai până la nimicire, sa ne revedemu iérasi Archipâstorii, clerulu nostru , inteleginti’a nóstra, dândusi mân’a ca la o dorita revedere, dândusi mân’a spre a se pune la lucru sî a caută tamaduirea reînviatului Temere de magiarisare. Tóte lucrurile posedu natur’a , de a fi bune seu rele după anumite proportiuni. Sî dulceti’a sî sî amarulu suntu bune in mesura potrivita trebuinttei sî stricacióse suntu amendóue cându nu e potrives«, ci se intrebuintiéza in catatime pré mare. Astfeliu este sî cu fi c’a scu temerea de magiarisare respective de desnatimna-1isare. Conservarea individualitatiei e o detormtia, pre carea ni-o impune sî moralulu celu crestinescu, sî celu filosoficu. A dispută esistinti’a individualitatiloru natiunile este a închide ochii, odata spre a nu vede ceea ce este in realitate , a dou’a ora, spre a ignora lips’a varietatiloru sî specieloru, pretinse de locu, de obiceiuri in care traiescu omenii, sî de originea, din care se tragu ómenii, a ignora ca tóte aceste aducu viéti’ar sî înlătură monotoni’a in lume. A nu purtă vre o națiune grigia de esistinti’a individualitatiei sele natiuniie este egala cu neglegerea vietiei sau cu sinucidere indirecta — la tala intemplarea o crima suprema contra preceptului celui mai mare , alu iubirei de sine , dela care trebuie sa proceda tóta iubirea catra altii. Delori’a dela individulu singularu trece dara cu tóte consecinttele la individualitatea carea se compune din mai multi, carei’ai mai dîcemu sî colectiva, prin urmare déca s’mngularulu are dreptu a-si teme fiinii’a sea cu acel’a si dreptu sî teme sî o națiune colectivitatea sea, esistinti’a sea. Inse temerea acést’a trebuie observata din partene intre marginile demnitatiei si ale seriosului, caci altminirea tata temerea pote deveni o frasa imblatita fara de nici unu sensu, sau o ipohhondria politica, ambe periculose tocm’a pentru esistinti’a nóstra. Periculose dîcemu, pentru ca usiurinti’a aplicata la unu lucru asia de delicatu produce nepăsare ! sî nepăsarea vorbesce din gara mai multu, sau numai din vnu : „Pentru Dolicu ne prapadmiu cu totii !£ C Noi cugetamu ca acésta neeroica eschiamasiune va fi neplăcută pentru ori-ce omu de anima, carele a avutu parte de a fi vre-odata in vertegiul unmi periculu, totu asta că sî pentru soldatii, cari au tocmai in momentele periculului supremi lipsa de incuragiare. Deci déca suntemu tocmai la istorisirea unei asemenea intemplari sa ne ducemu noi invoru resfiru temerile nóstre de zeu. Florea inteli^ulei cadre nu e unu pecatu, că atunci cându pegintiei nóstre adunate la unu locu va fi gelosa silipijjcjdlulii e cunoscutu deja , cându luptătorii trebuie de tempu, numai că mai in graba sa aduca deciși— ani, de care doresce totu crestinulu românu gr-or. de sute de ani. Sa ne impreunama doru in diu’a de astadi tote rugăciunile nóstre câlva Ddieu că sa verse darulu seu asupr’a activitâtiei congresului, incâtu sa fia o dî epocala, o dî de vesela aducere aminte pentru noi sî posteritatea nóstra, sa’fia deja provediuti cu armele ce le stau la dispositîune , cându ei au sa ascepte numai semnalulu trâmbitiei spre a face miscari in drept a sau in stâng’», înainte sau înapoi, după cuma cere tactic’a , nu e unul pecatu ore, că alunei sa vina eschiamatiuni fricóse si descuragiatóne in șirurile partasîloru la lupta ? Insa va reflecta cineva, ca terenulu e favoritoriu pentru unii mai multu decâtu pentru alții. Bine, insa la acést’a trebuie sa respundemu, ca nu numai terenulu lac*, ci dreptatea causei înainte de tóte, carea insufletiesce ; intieiepciunea in dirigerea miscariloru sî disciplina sî instrucțiunea in urmarea directiunei, ducu adese ori de pre terenu nefavorabilu pre teremi favorbilu sî atunci lupt’a devine egala sî póte termină cu unu resultatu onorificu pentru ambe părțile luptatorie ; iéra intimidarea, frica ducu totu-deun’a la retragere rusînosa si pagubitoria. Amu petrecutu póte pré multu la acesta desvoltare in asemenare, insa in impregiurarile nóstre, cându lupt’a, inttelegemu cea pacinica, este neincnngiurabila, credemu ca e de lipsa sa luâmu asemenari sî mai plastice, cu dara sa le putemu vede mai bine si intielesulu loru sa lu putemu prinde cu mân’a Asia dara sti’a trebuie sa fia procederea nóstra, déca e că aceea sa fia încununata de succesu — trebuie sa fia treza, seriósa, sî nn unu modu concretu, înainte de tóte trebuie sa constatâmu pericululu de care ne tememu. Deci trebuie sa ne intrebamu, ca existam adeveru pericululu magiarilârei ? Cându vremu sa damu respunsu la întrebarea acest’u sa nu avemu numai vointi’a un om ómenii înaintea nóstra, ci sa cugetamu, ca esistu si elementele cari sa realiseze acésta vointi’a ? sî déca acele nu esistu, atunci trebuie sa scimu ca acesta vointia se reduce numai la unu pium de siderium. Unu poporu care se porta in sine pericululu desnatiunalisarei altor popóre trebuie inainte de tóte sa precumpanésca pre celelalte cu numerutu, salu precumpanésca inse sî cu custur ’a in toti ramii ei. S«a deschiderau istori’a strabunilor nostri Romani sî sa vedemu, pa de. pre greci iau fostu absorbita cu totulu in organismulu statului loru sî cu tóte aceste , déca cu scultur’a nu a pututu sa-i precumpaneasca , partea