Telegrafulu Romanu, 1870 (Anul 18, nr. 1-103)

1870-01-01 / nr. 1

Telegraful» ese de done ori pe *epti*mtmna : joi’» a i Duchinee’a. — Prenumeratiunea se face in Sabiiu la espeditura foiei pe afara la c. r. poște , cu bangat’a prin scrisori francate , adresate catra espeditura. Pretiuli prenumeratiunei pentru Sabiiu este pe anii 7. fl. v. a. ear pe o jivietate de anu 3. îl. 50. Pentru celelalte parti ale Transilvaniei si pen.. .Vi. 1. AM IA XVIII. Săbii ii. in 1/13 limitării 1870. trn provinciale I. cra pe <pentru princ. ,e/, «nn. fi din Monarchia pe non an« jumătate de anu 4 f. v.a. ti teri străine pe anu 11 fl T. a. Inseratele se intera ora cu 7, cr. a dou’a ora cu 6'/ ci trei a repetire «mi 3 '/, cr. platescu pentru similu , pentru si pentru Invitare de prenumeratiune I a „Telegrafulii Romanii46. Cu inceputulu anului 1870 , se deschide prin acest’a prenumeratiune noua la acesta faia. Atragem» mulu urmatoriu , alentiunea onoratului publicu ca in fiindu sinodu archidiecesanu in primavéra sî congresu metropolitanu in tomna, „Telegrafulu Romanu“ va fi de interesu deosebitu din acésta privintia. Elu va fi dinariulu celu mai de aprópe de lucrările acestoru representantie natiunali bisericesci sî prin urmare i va fi cu putintia ale sî aduce mai ingraba de câtu ori care altu dîuariu romanescu. „Telegrafulu Romano*, va esî ca sî pana acum de dóue ori pe septamina Joi’a sî Duminic’a — Pretiulu abonamentului e . Pentru Sabiiu pre anu 7 fl, pe */* de anu 3 fl. 50 xr., pe 1/4 anu 1 fl 75 xr. v. a. Pentru Trani’asîMonarchi’a austro-unguresca pe anu 8 fl. pe 1/1 anu 4 fl. pe/4 anu 2 fl. v. a. Pentru Romani’anî străinătate, pe anu 12 fl., pe */* anu 6 A. Pe V* anu 3 fl v. a. Dr. abonanti suntu rugați a nu intârdîia cu trimiterea prenumeralîuniloru. Adresele ne rogâmu a se scrie cu ratu, si epistolele de prenumeration ea ni se trimite francate , adresându-le deadreptulu la Editura ..Telegrafului Romanu“ in Sabin. La anulu nou. Obiceiulu este ca in momentulu schimbarei anului sa faca fia cine o reprivire preste celu trecute. Dela acesta • limite, intre trecutu sî viitoriu, sa mai arunce odata privirea pre care înapoi, ca sa-si póta lua unu resumatu din cele intemplate, in viitoriulu, in care au a se intempla alte lucruri incapute numai aspirate. Noi de asta data incredintiamu st’a fiacaruî’a sî iute ne intorceau urmarea acoprivirea spre viitoriu, carele cu câtu e mai nechinuut, cu câtu e acoperitu de veluri mai grase, cu atât’a trebuie sa ne apropiamu de elu mai cu precautiune, mai pregătiți, pentru ca la totu pasulu celu vomu calea spre cele aspirate sa aflâmu unu drumu liberu de ori-ce policnela sî pregătită de a ne duce la tient’a nostra dorita. Tient’a nostra este prosperarea nationale. Acést’a este curendu pronunciata. Insa dupa ce stâmu a medita câtu de putieru asupr’a trei si pârtiloru ei, vedemu, ca ne aflamu înaintea unei opere, carea da de lucru la atâtea milióne, din câte se compune națiunea nostra. „Tantae molia erat romanam condere genleri “ Este de multu de cându apucați de vertejule politicu, abia ne mai remâne tempu, de a medita celu putieru asupr’a altoru afaceri de natura mai putieru politica. Deci acum cându stâmu înaintea unei pârli a viitoriului sî avemu înaintea nóstra unu operatu mare de priviții sî studiata sa ne incercamu putienu sî la analis’a lui. Partea cea dintâiu a modului vietiei a fiacarui poporu etabilut e agricultura. Scimu cu totii in ce stadiu se afla acestu ramu de viatia la noi. Tempurile au modficatu la noi putiemu instrumentele si modulu lucrarei pamentului, decum sa perpetuatu ca o tradition? din tata in fiiu inca da prin seculii celoru prime colonie romane. Astadi vedemu ca lumea civilisata lucra cu atata diligentia pana si la instrumentele pentru distragerea vnetiei omenesci. Pusei cu acu sî alte feliuri de sisteme , tunuri de cari se umplu pre dinapoi sî alte feliuri de arme se inventeza mai pre fiacare dî. Noi sa luarm notitia despre tóte aceste sî se ne duceau, ca déca omenimea inainteza in perfectionarea unoru lucruri, care numai indirecte i servescu spre ore care folosu, nu e detormti’a ca atâtu mai mare a fiecarui omn sî a fial cărui poporu de a se interesa, de a primi, de a introduce la sine moduri de lucrare, instrumente de acele ce nu distruescu, ci construescu societatea omenésca ? Tieranulu nostru e forte lucratoriu. Decum se desprimi vereza elu e, in fia-care di, mai tóte 24 orele pre câmpu. Si cu tote aceste sporesce putieru. Trebuinttele lui s’au mai inimultitu si chiaru si acele cari nusu mai multe ca de alta data s’au mai scumpitu, pentru ca bratiele cele eftine de alta data se rarescu pre dî ce merge; ele se impartu la lucrarea drumuriloru de fern, se impartu, desî inca incetu sî putienu, la industria, se impartu sî se voru imparti la fabrici cu lucratori cu mai multa tigneta sî venitu mai siguru. Impregiurarile aceste trebuie se îndemne pre agricultorii noștri la modificări, la procurarea mijlóceloru, prin cari cu brale mai putiene se póta produce, déca nu mai multu, déra atâtu câtu au produsu mai înainte spre a-si pute sufliene ecuilibrulu intre venitu si erogate. Altu ramu de viétta este celu alu economiloru de vite. Situatiunea topografica, geografica a Herei si chiaru si cea politica a avisatu pre o multime de ómeni la cultur’a acestui ramu de viétia. Durere, ca acei’asi ómeni nu l’au solutu esploata din destulu. Pentru ca pre cându ei produceau lucruri necesari pentru industria, se opreau numai la productiune sî mai departe folosulu celu mai mare, celu castigatu cu mai multa comoditate trebuia sa treca in mânile altor’a. Astazi situatiunea politica sî in parte sî cea economica îngreunez» pasu pasu cultur’a viteloru in modulu de până aci. Vnide torsulu pretinde sî dela acești ce se ocupa cu densulu o precugetare matura, ca ce e de facutu , caci a lasa sa se gramadésca evenemintele, fara de a le preveni cu ceva corespundietoriu impregiurariloru celoru none, este atât’a câtu a se Insa respectivii sortiei se faca ce va voi cu densii. Avisulu ce li-lu da teritoriulu ce tu locuiesc» este, ca de aici, adeca din acești ce se ocupau mai înainte cu economi’a de vite, are sa iese contingentul» celui mai mare de acei individi, cari au sa imbraisieze industri’a. Apele cele multe sî limpezi ce traverseza mai la fia-care doue dieci de pasi siesurile dela palele carpatiloru, pădurile si muntii cu diferite minerale, cari vinu intr’ajutoriu industriei, suntu totu atâtea indignatiuni catra ramuru acest’a de viétia si apoi acei multi, cari cunoscu din desele loru caletorii strainetatea, suntu tot» asta de apli de a desvolta din tren sii intreprindietori, cari se tin mijlocitorii intre produceriie industriei sî, incâtu trebuinti’a, intre producentii producietorui, din cere cari se faca industri’a manufacturele. Acestu ramu sociale este comercialu. Acestea, ne spunu cei betrâni, pre tempurile cându monopolulu „cultivatoriloru orientului“, (a celoru cari numei prin sisteme opritórie soreau sî puteau sa faca ceva) nu suferea, in puterea legiloru positive, industria sî comerciu in mânile româniloru, nu puteau sa porte nici industria nici negotiu, se facea de români sub firma grecesca. Inse se facea in mesura mare. Déca ne preumblamu numai pre vre-o câte-va trade mai de căpetenia ale Sabiiului, aflamu ca casele din deceniile trecute, cari suntu zidite mai cu gusta si mai cu simetria suntu zidite de comercianți români. Abiadi abia mai suntu vre-o opiu firme romanesci in Sabiiu. Acest’a e unu esemplu singuratecii sî ni se pare ca sî in multe alte pârli comercianții români in locu sa se hramuiliesc a se imprttenéza. Viitoriulu insa sî in pavinli’a acést’a ne chiama cu deosebire pre românii cei din imperiulu austro ungurescu câtra acestu ramu, pentru ca elu este acel’a, carele, purtata cu buna chibzuire, nu aduce numai buna stare, dara individului respectiv sii deschide cunoscinti’a lamei întregi si a referintieloru ei materiali. Acésta stare produce pre cetaliehii cei practici sî folositori, pentru ca ei se puna in miscare productiunea tieriloru celoru mai diverse spre folosulu pârtiloru aceloru de lume, cari se punu in contactu prin ei. Inteliginti’o, sî cea preotiasca sî cea mirena, na o vomu contrage cu ocasiunea acésta in cadmiu privirei nóstre de amilii nou, pentru ca ea, precât’ o ierta impregiurarile, face destula sî pre terenui politicii sî pre terenu natiunalu bisericescu. Cându celelalte ramuri amintite până aci aru fi in alta stare, atunci sî câtva ceste din urma amu mai adauge unele postulate. Totu ce amu pote dice in acestu locu este, ca incepe a se simți in ambe direcțiunile inteligin—tiei unu felin de recela catra imbratistarea literaturei nationali, de unde urmeza ca barbari mult, cari aru pasé past cu ceva folositoriu pre ori care terenu alu sclintieloru, se retrag» in ati’a recelei séu de totu, séu se decidu pre a nevoia a eda vreunu opu. Ei se temu ca opusu loru dopa trecerea a câtoru-va escraplare are se remâna pentru antrenari, séu, cu marfa marta se cuprindă locu in vreunu magazine. Din acést’a urméza apoi si a dón’a dauna natiunale, ca omeni, cari cu ori sî ce pretu voiescu se faca reclama, pasiescu in publicu cu câte o compilatiune séu cu nisce idei scrintite, sub titule sî firme grandiose, incâtu serbaciescu cu scrierile loru sî putienulu gostu ce mai este la unii altii câtra literatur’a nóstra. Reuli acest’a, in interesulu viitoriului nostru, este datori’â inteligintiei de alu opri prin sinceritatea ei. Se intempla adese sa vedemu aparându opuri mediocre, inse fiindu ca autorulu e favoritulu unei partide politice ori sociale, fara de a i se ceti opulu de cineva sî fara de alu judeca după valorea lui este trambitiatu in publicu pre lângă nisce epitete stereotipe de „sublimii“ etc.; din contra déca autorulu unui opu bunu nu are norocirea de a fi favoritulu trambitasiloru, apoi siede cu elu. Odata inteliginti’a sincera, si dându-si părerea in publicu dupa cum afla in realitate unu opu, folosesce siesi, folosesce autorului, carele sî póte îndrepta erorile sî in fine folosesce publicului celui numerosu, carele se invatia sî eii a nu luă totu ce se tiparesce de adeverii, ci i se atrage prin critice atențiunea asupr’a scaderiloru sî asupr’a bunelaliloru din literatur’a sea si prin acést’a devine sî elu in pre care mesura judecători» asupr’a tesaurului literaturei sele. Precum se vede din cele de mai susu partea esențiale a unui dîuariu politicu o amu trecutu de asta data cu vederea. Amu dîsu la multe ocasiuni, cându ne-a fosta vorb’a despre politica, ca noi avemu înaintea ochiloru numai pre cea natiunale. Deci sî de asta data totu asta dîcemu. Sî in locu de a ne cufunda prin stepele cele sterpe ale conjecturariloru intre sistemele politice, noi cu tóta seriositatea strigâmu connatiunoiiloru nostrii, meditați asupr a celoru dîse de până aci, indreptari-le, mai amplificâri-le sî apoi puneți-le in lucrare sî veti folosi natiunei de o miia de ori mai multu decarii cu diece programe de dualismu, multalismu sau centralismu sî câte ismuri mai suntu. Sî credem» ca acesta va fi gratulatiunea cea mai fertile ce o póte aduce cineva unei națiuni in seculuin nostru, carele a intratu deja in unulu din ultimele decenii ale sele, in 1810. 195.