Telegrafulu Romanu, 1870 (Anul 18, nr. 1-103)
1870-06-11 / nr. 46
Teleerafntii ea es 1e doua ori pe teptemana : joia ai Duminec’a. — Prenumeratiunea se face in Sahiiu la espeditur’a, fiiiei pe afara la c. r. poște , cur bani fata prin scrisori francate , adresate catra espedibira. Pretiusii prenumeratiu 1 cei pentru Sahciu este pe amin. fl. v. a. j ear pe o jinetate de anii 3. fl. 50. Pentru celelalte parti ale Transilvaniei si pen.. Sabiiu, in 11/23 Iunie 1870. i ru provinciele din Monarchia [ie «gn »no 8 fl. era pe o jumătate de anii 4 fl. v.h. iPentru prunc. «i tieri atraine pe amin . pe V, anu. 6 fl. a. Inseratele se plateseu pentru I inteia ora cu 7. cr. siruin , pentru [a doua ora cu 5 Cr. si pentru a trei’a repetire cu 3 V. cr. v. a. N" 46. Al’AIL XVIII. Vien ’a 2/14 Iuniu. 1q cele doue epistole arau avutu in vedere partea generale a afaceriloru adunatei generali a investat din Germani’a, tienute in anulu acest’a aici in resiedint’a imperiale. Cu ocasiunea acaloru epistole amu facutu mai multu glosse. Acesta nici ca se putea face altcum in marginile tiermurite ce mi suntu la dispuse zimc. De astadata me voiu strădui a împlini promissiunea data inca in prim’a epistola, pre lângă glosse mai putiene, ducendu ceva despre siedinitele particularie. Invettatorii din Cislastani’a in o siedinita separata numai pentru densii, se ocupara de regulares galarieloru. Preste acest’a trecemu, observându numai atât’a , ca déca densii se vaiera de micimea salarieloru, folosulu practicu dedusu pentru noi aru fi, sa cagelumu câtu de mici si ne corespun dictórie suntu ale inveliatoriloru nostri; folosulu practicu aru mai fi, sa cugete acele comune, cari din nesilintia voiescu ale mai scade si din ce suntu, ca scadu numai binele loru intelecteala. In alta si edintia particulara se discută instrucțiunea corespund istoria in clasea elementaria. Unu domnu invetiatoriu recomenda pentru clasele inferiore instrucțiunea intuitiva sî accentueza cu deosebire instrucțiunea in cunoscintiele naturali. Nu e splicabilu pentru ce voiesce inse că religiunea sa fia eschisa din clasele aceste, cându ea se pote împreună astă de bine chiaru si cu objectulu memoratu, unde atotu pntenti’a, intielepciunea cea nemărginită, indurarea cea mare sî alte insusiri d-dieesei se potu transpune in inim’a copilului chiaru cându eu capata cunoscintiele cele elementare despre sî din natura. Copilulu e cu multu mai curioșii decâtu sa nu puna întrebarea, ca cine le au facutu lucrurile aceste din natura, si ocasiunea face mai aprópe de ai desfasiura cele cuprinse d e. iupritu’a încheiat ura a simvolului credintiei, decâtusi explică după Vogt ori altulu genealogia pamentului, după procese chemice, pre cam abia unu elevu mare le pote cuprinde si purtă. — Evitarea unei discipline soldatiesci in scala are in sine multu bine si in contra asertiunei acestei» a dini König nici ca voiu obsedă ceva.. Acestu domnu afla ca sî înșiruirea in retire e prea tempuriu, iara cându vine a se face, nu evită că sa se propună in ore intregi. Recomenda pentru clasele inferiare ocupa funde fröbeliane, precum: intribuintiarea betieloru la computu, împletire, clădiri cu cubi s. a. Aici se pote adauge numai decât o alta specie de siedintia sau conteriitia particulari» sî adeca cea despre asia numitele „Kindergarten“ (seminarie de copii). Acestea suntu institute patru copii mai mici de etatea normala pentru scala Tóla instrucțiunea e intuitiva in intielesulu celu mai largu alu cuventului, pentru ca copilulu nu are numai sa intuiésca, va sa dica, sa caute cu privirea, dara are sa nu si activa, de aceea ce a vedinta sa si scie a-si da sema de ea sî sa sî faca. Elu are se distingă direcțiunile „in susu“ sî „in josti“, „in drept’a* „in stâng’a“ etc. prin acest’a instrucțiune mintea lui se desvólta forte seversiesce lucruri (d. e. tarei incâtu elu jucându-se figuri geometrice), rari noue celoru crescuți după sistemulu celu veduu, ni se paréu minuni, cându eramu inca mari si ori. Aflatoriulu acestui sistemu, Probei, estinde instrucțiunea inapoi până in leganulu copilului, cându lu pune se distingă mai intâiu colori simple si apoi treptatu obiecte mai complicate. Acestu feliu de scule insa până acum nu au prinsu rădăcini decâtu numai in familii asta duse cu prindere, precându poporulu de rendu reroase neatinsu de bunatatire lui. Acum vem vorb’a despre estinderea loru mai departe incâtu sî poporulu sa aiba parte de beneficiele acestui feliu de instrucțiune. Resultatulu discussiunei in acesta privintia a datu urmatórele resolution: 1. Este de necessitate imperativa o lege, carea sa reguleze institutele publice de grigire a copiiloru mici; 2. proiectulu de lege ungurescu pentru a tari institute are a fi privilu de o încercare forte demna de recunoscinlta; 3. se aproba §. proiectului, ce se referesce In partea esteriora a instituteloru publice pentru copii mici. (Aici se pronuncia apoi contr’a acelom §§ cari trateza partea interna a instituteloru de memoratulu feliu) Alte dóue resolutiuni propunu straformarea instituteloru de ingrijirea copiiloru mici in grădini de copii poporali sî educarea unor profesore se apte, in seminarie conduse de barbati de specialitatea pedagogica. O impregiurare din referintiele poporului nostru mi-a fostu dinaintea ochdloru inca de cându amu venitu la cunoscinti’a astă numiteloru grădini de copii. Pre satele nóstre, unde economiele câmpului suntu destulu de primitive, unde totu ce are brane mai puternice pleca dinminetia înainte de facutulu dîlei la câmpu, in depărtare de o jumetate de ora si mai multu sî acasa remânu copii sî copile neveniti la pricepere, carora li se lasa niscari-va bucate la unu locu siguru, afara de casa, déca acést’a o incuia părinții. Acești copii tata dîu’a umba jucânduse, batenduse, plângendu, sberându că nisce părăsiți de lume. Ei in jocurile lor se apuca de multe ori sî cu lemnusie de aprinsu făcu focu prin siuri sî aprindu sate , cari Hindu parasite de lupuituri aride cu bietele bucate , vestminte, cu câte unu vitielu, purcelu ce se afla pre acasa. Ore nu aru fi cu putinita ca părinții de tóta sém’a sa faca mijlocire, ca pre acești năpustiți sa-i duca dimineti’a părinții in unu locu sub o grigia, unde se fia conduși la ceva invetietur’a folosilória sî sa scape părinții casele loru de periculi cei multi, câroru suntu espuse sî copiii de demoralisarea loru in cea mai frageda etate ? Sa meditamu cu totii seriosu asupr’u impregiurarei acestei’a, Aru mai fi de dîsu ceva despre secțiunea sclintteloru matematice-istoriat., despre cea a ocupatiuniloru formali in scólele elementari, despre gimnastica si stenografia, inse credemu ca despre aceste vomu primi, celu putieru despre unele, ceva mai detaiaratu din alta parte. Articululu urmatoriu ni se tramite spre publicare dela unu st. cor. alu nostru Noi din causa ca are o natura asta de delicata, eramu deciși ai denega aparerea in publicu. Vediendu inse ca sî alte dîuarie natiunale se ocupa de a esta cestiune, facemu locu espressiunei, ce o pote vedea cetitoriu nu mai la vale, fara de a ne debiară sî noi intru tote pentru ea, séu contr’a ei . Ai ui respunsui scurtu la o aserisnna « ..Albinei" multi 43 a. c. Diuariulu „Albin’»“ intr'unu numeru de ai sei publica unu articlu intitulatu „Libertatea bisericiloru in Ungari’a sî in partile ce i se a neclara ce in ultimile sele pasagredice urmatórele : „Națiunea româna are dóue biserici, binele nostru cere se esiste amendóue sî amendoue romanesce. Numai fiindu dóue se pote incinge o rivalitate nobila intre ele pre calea desvoltarei morali sî intelectuali a natiunei romanesci. Avemu lipsa de acest’a rivalitate, pentru ca densa accelereza mersulu.“ Cându scriitorinlu articulului acestui’a a scrisu cuvintele din urma, fara îndoiala n’a cugetatu la starea faptica, la practicabiltatea din presentu a aserțiunii sele, ci inchipuindu-si dóue fiintte, care tînlindu catva unu scopu alerga pre dóue cât unele lânga altele fara sa se atinga, emulâmdu in cursulu loru câtva scopulu comunu. Idea e frumósa, dara după prospectele, ce ne stau înainte ei dupa copciluira ne ioreditele nu e practicabila. Starea faptica a bisericiloru române greco-orientale si greco-catolice adeca a bisericei unite sî neunite e cu totulu alt’a, de care o vede din autoriu alu art. mentionata. Cându schism’a intre aceste dóue biserici române aru fi basata pre consciinti’a respectiviloru credincioși, aru fi cu totuu alt’a, insa aceea nu e. Desbinarea acestora dóue biserici s’au basatu la începutul« unirei unei fracțiuni române cu bis. rom. cat. pre interese materiali, sî basea acést’a nu s’a stricatu, ea e sustienuta pâna in dîu’a de astadi sî precâtu crescu interesele materiali, pre atât’a sî ea se întărescu mai tare, apoi e cunoscutu, ca unde concurgu interesele materiale, incatu nu numai ca prevaleza pre cele spirituali se afla mai numai singure representare, acolo nu póte fi rivalitate sî emulatiune nobila. Sî acest’a se afla la bisericile romane desbinate in credinti’a si desbinate mai multu in caus’a loru de csislintia natiunala. Cine au causatu desbinarea româniloru in doua biserici, cine a produsu catolicismulu romanescu, acel’« a avutu politica, s’a spaimentatu de mulțimea româniloru, deci că sa nu traiésca bine la olalta au aruncatu maralu discordiei intre ei, că sa se desbine sî desbinându-i, alergendu după interese particulare sa se frece unii cu alti si sa-si paralisedie puterile. Jesuitismulu Romei au stătu la spatele acelor*«, cuci pentru interese materiali s’au ruptu din trupulu bisericei antice române sî iau afiliata necontenitu până in diu’a de astadi, ca sa faca proselitismu asupr’a confratiloru loru sî sa nu înceteze cu tóte străbune, mijlócele ai deschina din sinulu bisericei „Finis sanctificat media“ e devis’a loru sî cine face mai multa desbinare acel’a capeta laude, titluri si posturi grase dela sântulu sî infalibilulu părinte, ce este unic’a convicțiune a proselitiloru catolici. De alta parte cei ce au fostu statornici in credinti’a străbună sî au remasu credincioși bisericei stramosiesci sî asiediaminteloru ei, fie ei chiaru sî uniti, se vedu persecutați de frații loru sî e naturala ca trebuie sa insuiasca la o aparare. D’aci apoi frecări, ura sî intolerantia nu atâta intre credincioșii simpli sî necarturari, cari nu cunoscu interesata materialii sî venarea lui sub masca sânta, ci mai multu intre preoți sî chiaru sî intre intelegintia, sî nu numai atât’a, dara suntu cașuri, unde frați sî cununați, parasindu dintrece interesu privatu biseric’a in carea s’au inchinatu sî rugatu părinții loru, s’au facutu preoți unulu unitu sî allulu neunitu sî indata au inceputu nu sa rivali sedie sî se emuleze in cultivarea poporului sî in inantarea , invetiamentului, ci in certe sî in sfedi personale, facendu-se de rîsu înaintea credinciosiloru loru sî a străinilor» eî provocuUu asupra sea si asupra bisericeloru câror’a servescu incignatiunea sî despre tiulu streiniloru. Astfeliu de esemnte nu prea corespundu rivantatiei nobile ce sio inchipuesce dlu autoriu alu articulului citatu. Nu credu se sia unu casu si nu este apoi o minune in tóta Transilvani’a sî Ungari’», unde doi preoți români in o comuna destinata in douo biserici sa lucre in conttelegere unii cu alții pentru înaintarea poporului si pentru prosperarea inventamentului. Si precum e starea lucrului in miniatura prin comunele singuratice, asta se afla si cârmuirea bisericiloru române, luptându-se un’a cu alt’a sî paralisându-si puterile ce aru trebui, că in concordia sa se indreptedie câtra progresarea comuna sî contr’a atacuriloru streine. Tóte aceste inteliginti’a româna le acompaniază, impartinduse asemenea in doue tabere mimice. Strigându necontenita concordia sî fratietate, precânda in realitate nu inceteza a aruncă in simlu seu săgețile vatamatore ale desbinarei. In zadaru vomu scrie idei frumóse despre ri-