Telegrafulu Romanu, 1871 (Anul 19, nr. 1-103)

1871-01-03 / nr. 1

Sa nu­­ M pretinîmu data aceea ce m­-a dala Ddicu spre binele si spre folosul a nostru. Din contra pridiem’a fia­carui sa fia îndreptată intr’a­­colo c<f vica’a organica sa se desvalte tota mai multa intre noi si sa ne deprindema cu maturitate a cugeta, a voi si a lucra in tóte afacerile nóstre. Acte însemnate, „Corespundind­'a pestana“ publica urmatorele acte : Epistol’a Marelui Veziru catra Patriarchulu Constantinopolei. Amu primita Tarkirula cela din urma alu Sân­­tiei Vóstre iu privinti'a cestiunea bulgare sî Maz­­bata prin carea sinodulu metropolitiloru intaresce acesta tarkiru, si l’amu cetitu cu cea mai mare a­­tentiune. Sânti’a Vóstra in echitabilitatea sî intieleptiu­­nea Vóstra, precum sî domnii metropolii in mo­­deratiunea sî cugetarea loru fatia cu dechlaratiunile comunicate mai inainte roru recunosce fara dificul­tate, ca Port’a in cessiunea acést’a, ce de diece ani incóce deveni causa perpetua de certe intre dóue partide, ce suntu din supusi de ai imperiului, si carea a causatu mari dificultăți regimului, s’a purtatu cu multa stima in privinti’a fia­carei din partidele ces­­tionate si in privinti’a dogmeloru generali ale reli­­giunei si ca Part’a o facutu totu, ca nu cum­va la deciderea ultima sa se depărteze câtu de putieru de principiele credintiei, fia acest’a in forma, fia in lucru insusi. Totu asta a luatu Part’a asupra-si obligamentulu de a evită ori-ce abusu carele aru va temă numitele principie. Intr’aceea, esprimandu patriarchatulu si a dou’a era lips’a neincungiurabile de a convocă conciliulu ecumenica a cârui convo­care nu o consideramu de necesaria, regimulu im­­perialu e gat’a a da o noua dovada de respectulu seu catva drepturile si privilegiele vechi ale unui corpu oficiale, carele e deja demulta de cându se afla sub dominatiunea sea si pre care regimuru im­periale totu-deun’a si la fia-care ocasiune l'a in­­tempinatu cu multa reverintia. Pentru că iise in privinti’a acest’a sa se póta decide odata e de lipsa, sa se scie programulu si marginile aceloru sfatuiri ce au a fi eruite in conciliulu ecumenicii; de aceea Sânti’a Vóstra sunteti recercati a substerne spre cunoscinti’a înaltei Parti unu astfeliu de programu. In 22 Saban 87. (3/15 Novembre 18?0.) Raspunsulu Patriarcului la epistol’a Marelui Viziru . Avuramu onórea a primi Tekser­a, ce înăl­țimea Vóstra va­ti indurata a trimite că respunsu la tarkirulu nostru si la Mazbata sinodului metro­politiloru, după cari noi era sa priraima imputer­nicirea de a convocă conciliula ecumenica, carele cestiunea bulgara se o decidă difenitiva. Inaltimea Vóstra esprima in Teskere dorinti’a de a sei înainte principiele si marginile consultatiun doru conciliului si ne propune sa asternemu programulu. Noi vise cu Tarkirulu nostru avemu onórea de a ne face cu­noscuta, ca conciliulu ecumenicu, pentru a carui convocare amu recercatu concessiunea regimului im­­perateacu va ave sa cerceteze ci va oblesca dife­­rinti’a in cele ale credintiei, escala intre patriar­chate^ si bulgari. Inaltimea Vóstra scie, ca cert’a s’a escalu parte prin aceea, ca concessiunile ce se amu facutu la cererea bulgariloru cu privire la guvernamentulu bisericescu, u’a consideratu de neindestuliturie, porte si prin aceea ca bulgarii ceru ceva, ce contradice spiritului credintiei, prescrieriloru ss. canone de si ei afirma, ca propunerile loru nu se afla in con­­tradicere cu legile cele sante. Si asta ocupa liunea conciliului, carele nu se va ocupă cu nici o cesti­­une lumesca, va rem­ane strinse intre marginile consulturilor­ asupra a cestiunei bulgare; conciliulu va cercetă cu acuratetia cererea bulgarilor­ si con­­cessiunile făcute din partea patriarchotului sî in spiritulu canoneloru bisericesci va decide, contr’a cârei decissiuni apoi nu mai este apelatiune. Scrisus’au in resiedinti’a nóstra patriarcare in dîu’a de 4 Novembre, anulu mântuirei 1870. S­a­b­i f­u­l Ianuariu. (Universitatea din fundulu regesen) s’a deschisu in septemân’a trecutu. Intr’ea s’a avemu de nationalitatea nostra doi depu­tați din scaunulu Micurei, doi din scaunulu Sabe­­siului si până acum anulu din scaunulu Orestiei. Asia data pre lângă oumerulu obligata de doi de mai nainte, cu multa necasa s’a sporitu numerulu la cinci deputați si pete in fine la fiese deputați români. Considerându locuitorimea de pre acestu teritoriu, carele după unii purta unu nume natiunalu (sasescu) esclusivunu putemu a trece cu vederea preste impre­­giurarea numerulu dep. români. Locuitorimea sî după numerulu ei si după însemnătatea averei sele este impartita cu totulu altfriii de cum sa ne dea astfeliu de proportiune, cari abia voru fi Hallo scu o trei scaune unde românii sa formeze o minoritate de a nu pute isbuti cu una deputata. Dara românii suntu generoși. „Kol. Közi.“ insusi s’a mirata de generositatea acést’a, cându a amintita de alegerile din Scaunulu Sebesiului, de unde intre parentesi trebuie sa dhceru, ca se emitu atâtea bule asupr’a româniloru in publicitate si asu­pr’a unui sasu, carele a cuprinsu înaintea conna­tionaliloru soi spiritulu tempului si sa rode ca nu mai voiesce a consimți la lucrările cele­eristice sî esclusive ale unor’a din connatiunatii sei. Activitatea universitatiei acestei’a se restringe pana acumu­la verificările deputatiloru, dara ea adi mane se va estinde si mai departe. Activitatea acest’a ne temeau ca ne va dovedi intocma că si nespălatele înjuraturi făcute in publicistica asupr’a ro­­maniloru cum se apretiuesce generositatea româna si ne va invetia sa fina si noi mai crutiat ori cu lo­curile de deputați acolo unde sa discuta de inte­resele nostre. Va veni intre alte vorb’a despre o scala de agricultura sustienuta pre spesele averei acestui fundu, si după cum amu vediutu in desbaterile adu­­narei scaunali din scaunulu Sabiiului se va face propunerea a se luă in consideratiune si limb’a ro­mâna la acelu institut». Suntemu curiosi sa ve­­demu ce va decide majoritatea univeritaitiei in pri­vinti'a acést’a, dreptu statulu la institutele sele inse aru si ca precum face popularie, si institue ca­tedre cu limb’a româna de propunere, sa se insti­­tue si la noulu institutu asemenea catedre. Acést’a nu numai pentru ca suntemu, dupa averea de unde are a se elege institutulu 'comproprietari, dara sî din acelu motivu, pentru ca scopulu fuitoriului in­stitutu are sa fia unu bine comunu pentru locuitorii tienutului întregii si asta binele ce are sa su traga de acolo si o parte si ceealalta sa la póta trage cu o siuratate si cu greutate egale. Totu­­si a dorimu că sa se deslege si alte ce­­stiuni, nu că privilegie după cum a fostu in tre­cuta, ci in inttelesulu ideiloru moderne, din causa ca suntemu toti cetatieni egali ai statului. Dela resbeli. Atentiunea eră indreptata in datele din urma asupr’a bombardarei Parisului. Depestele prussiane spunu forte putieri despre resultatele bombardarei. El ese multia meseu a spune ca din coasta negurei după ninsare bombardarea a trebuita moderata. Mai multa atențiune a atrasu asupra-si vise Bourbaki, carele, d­ea cum­ spune „Journal de Geneve“ sta cu statul i sau majora dejă in Dijonu. Scopulu lui este a eliberă Belfortulu de asediu si a ocupă partea resariteaa a Franciei si prin acest­a a­rată calea nemtiloru ca­tva casa. Cum ca in Versailles nu se ia lucrulu da gluma se vede din impregiurarea ca Mannteuffel, ca­rele se lupta până acum contr’a lui Faidherbe este trimisu contr­a lui Bourbaki sî Werder e chiamaiu dela comanda; in loculu lui Mannteuffel merge Geoa ben După douariulu citatu mai susu, Bourbaki șt­ia Dijonu cu o armata de 00,000 si 80 tunuri af­ara de franctireuri ; o alta armata de 30,000 merga o mica umblare ca densele o aducu la esperinti’a ca ele se potu trage si suci in firu. Primai în­cercare cu acatiarea si legarea unui fulgu de lâna de unu cui sau cârligu si tragerea potrivita si în­sorita de resucire o îmbucura cu succesu. Fi­­rulu e gat’a. Acum urmeza ingraditur’a lui. Aici pajanginulu, si acolourile de paseri, îngrădirea gar­­duriloru de barbatulu seu cu unele si servescu de instructori. Dintâiu îngrădirea firelora si legatur’a loru m­ulu de altulu e rara, devine insa din ce in ce mai desa, devine masa regulata structiva, devine tiola, devine acoperementu de frigu, devine haina de invesuitu si camesia de imbracatu. Cându a ajunsu iise feme’a cu barbatulu seu d’a înveli o suma de fire după una sulu, a trage fuscei printreusele, a le inavadi in fire, a le dă prin spata, a asiediă spal’a in bragle, a legă firele impartite după deosebite numeraturi prin spata de susulu pândii, a acatia iepele schimbatóre de spi­narea itieloru, cum sî cându a inceputu ai sbârnul fusulu din degete si ai siueră ding’a din mâna, cum sî cându s’a ivitu sî aflatu rischKoriulu, sucal’a sî­resboiulu sî suveic’a despre ast’a Uoe istoria. Combinatiunea sî judecat’a trasa din apariati’a ace­­stora unelte de tiesutu pronunția insa resultatalu, ca până a ajunsa omulii dela sâmpl’a îngrădire de fire până la artificiósa fabricare si compunere 0« unelte in asia numit’a masina de resboiu a trebuita sa devalve unu immnensu tempu in noéiniu si pro­prietatea trecutului. Dara sî pân’a ajunge la alt’a, d’a liese pânz’a in dóue stie cu linii oble, apoi in patru iiie cu li­nii paralele si brazde pezisie, in cuadruiaturi sau ochiuri, in romboidé, in drumulu sterpelui, pân’a ajunge d’a transmută din câmpii si grădini chipulu crinului, alu lulipanului, alu ra­iulutiei de munte, a brebeneiloru, alu rosei, a fruncheloru de struguru si de stejariu, alu frupteloru din imensulu tesauru alu botanicei, alu deosebiteloru clase de animale ince­­pendu dela debil’a moluscă până la giganticulu ta­­piru si elefantu, pân’a ajunge d’a oglindă in pânza bolt’a nemărginitului câmpu de stele cu lucefarii sei scânteindi, pana a ajunge la vestitele sialuri de casi­­miru, la incantandele covora ale Assiriei sî Babi­loniei de sub Ninus sî Semiramis, la purpurulu ve­chiului Sidonu si a Tirului, la maestri’a d’a tiese in panza panoramele diverseloru lupte de eroi pre câmpuri de batalia, falulu a trebuita sa decidă despre stingerea a nenumerate renduri de ómeni.­­Scante’a superióra a omului, facultatea sea intelectuale, cooperatiunea simtiriloru sale, cari jaraticau mai nainte subtu spusa, si orbecau in amorțire, ele au devenitu superiori materiei si acést’a a cadiutu jertfa servitiiloru loru. Om­ulu a devenitu a formă din mic’a sea familia, seminții, din acestea, neamuri, din nemuri populi, si din cei din urma națiuni sub diferite nume. Cum a fostu de marginitu in cer­­culu seu de locuintia micu sî angustu mai antâiu, asia si s’a largitu pre acest'a preste intreg’a surfa­­tia a pamentului, cum a fostu de simplu mai intâiu in cugetare sî judecata, asia de complicata sî ageru a fostu mai intr unu lârdiu in combinatiunile sî asia de finu in passiunile sele. Sî pre cându acestea rite s’au formatu după cum ne dice istori’a, in Asi’gu léganulu genului om­enescu sî alu culturei sele, intielegemu ca d’aici ’si a intinsu artele sî sciintiele aripile sî asupr’a Europei. D’aici prin Si­doni sî Tyiu s’au transportata haine, ticle, covore, purpura si sticla, pre lângă malurile deosebiteloru tieri până la marea scandinavica sî aici fara schim­bate cu chic­libaru­lî cu alte producte căutate in Fenici’a. D’aici s’ au adus a­cole Egiptul» resbóel­­sele de giolgiuri sî siliulie, d’aici Alic’a st C­thulu, d’aici llac’a insul’a lui Ulise si Peri muerea sea­­ din Troi’a Frigiei Itali­a cu carea lui Aeneas a betrânului Anchises si mulțimi de troiani sî troiane emigrați din in cetate. Astufeliu vedemu cum se introduce indu de tiesutu in Itali’a; ea devine proprietatea lat. loru, a rutuliloru sî a b originiloru si ia urm­a a ro­mâniloru successorii acestoru popóre. La ce culme a ajunsu tiesutulu la femeil0 ro­mâne istori’a in tratate speciale despre acest dustria nu ne da ajutori». Cum ca pre lângă tur’a esemplara de pamentu la români sî pre crescerea de vite a trebuitu sa tiena pasu i dustri­a de tiesutu este afara de lóta indoel’a­­gele albe, largi sî late in grelele cretie, tunic lâna, impistritiate prin deosebite flori, hainele sî grele a­le româniloru sî matraneloru lor­ dovada despre sîrguinti’a desteritalea, si di femeiloru române in asta industria. Resboiu­ demu ca ’si-a facutu locu intr’o odaia deosebi despartiamentulu domului românii; aici apares gura feme’i româna cu cele dulu si servitórele aici se torcea, se depănă, se faceau gheme, se lu­­ceau tievi de tiesolu, se urdiau firele, se invelsau, se i­avadiau sî dau prin spate sî aici se creă bla­­n’a de tog’a virile sî de tunic’a de lucratórea sî serbatórea. La lâna scarmanându intre argatele sele o ga­­simu pre nobil’a sî virtoas’a Lucretia, la resboiu pre mumele sî nevéstele Cocliloru, a Deciiloru Muși la resbeiu pre mum’a Ciocliei sî pre betrân’a sî ne­­vast’a lui Coriolanu. Del’a einguratec’a coliba a plebeului românu,

Next