Telegrafulu Romanu, 1871 (Anul 19, nr. 1-103)

1871-04-22 / nr. 32

126 gubscerne la timpulu seu consistoriului diecesanu pro lângă relatiune. Caransebesiu in 15 Aprilie 1971. Episcopulu diecesanu Ioanu s’opusa­­m­u. Din acést’a se vede ca poporulu din numit’a parochia până acum n’a avutu influinti’a aceea ce o are in alte parochii si asia nu are nici in ale­gerea parochului precum se afla pre aiurea. Câtu pentru venitulu parochiind, venitulu este întregit alu administratorului parochialu. Fostulu parochu trage numai o mica recompensa de 100 fl. din loja lip­­sata din fundatiunea bisericei; féra cuartirulu iu adeverii su folosesce fostulu paroch­u, ca omu betrânu, ce este sî carele dori­t nu fi îndepărtata pentru restulu dileloru sele, sa nu se depărteze de biserica, in carea a servita preste 40 ani. De altmintrea va respunde deadreptulu. Dr. G­r­o­d­a­r­i­u interpeleza ca de­ore ce după canonele bisericei nóstre fia­ care preotu tre­buie sa se h­irotonésca pre o parochia , pentru care parochia este h­irotonita p. protopresb. Ioanu H­a­n­i ’a, p. protopr. si prof. Ioanu Popescu pp. prof. Nicolau C­r­i­s­t­e­a si Dr. Ilariu Pu­sc­a­r­i­u si p secretariu consist. Nicolau F­ra­te­s­i­u si a doira, ca cesti doi din urma de ce tagma se tienu, de­ore­ce preoții noștri trebuie mai inteiu sa se casatoresca, afara daca suntu monachi. Respunsulu la interpelatiune se va da cu alta ocasiune. Mai voindu si alții sa vorbesca la inter­­pelatiunea acest’a, iéra P­o­p ’a voindu sa o spri­­g­i­n­é­s­c­a, la observarea lui Măcelăria, ca con­­formu regulamentului nu póte sa vorbesca nimenea până nu se pune interpelasiunea la ordinea bilei, sinodulu trece la alte obiecte sî adeca . Metianu propune ca sa sevote die din partea si­nodului pentru fostulu ref. scolasticu din anulu trecutu Gaetanu sî pentru Dr. 11. Puscariu carele a purtatu referat’a in loculu lui Gaetanu, o remu­­neratiune. Măcelăria partinesce propunerea in partea din urma, dara nu sî in partea prima, pentru ca Gaetanu s’a dec­laratu, ca resignodia de léfa sî pretinde numai diurne. Boiu propune ca sa se dea sî altora asesori din depărtare desdatinare de spese de calatori» sî de pretrecerea in Sabiia. Nemesiu este numai pentru remuneratiunea D-rului Puscariu, ceea ce in fine se sî primesce. (Va­m­na.) Copie a circulariului episcopescu emisii catra protopresbiterii din dieces­a Ca­­ran­sebesiului in causa a prelegeriloru de repetitiune cu invettatorii, ordinate de organele școlare ale regim­ului. Nr. 94. Scol. Pré Onorate Domnule Protopresbitere ! Domnii inspectori școlari ai înaltului regimu pentru măritele comitate Carasiu, Timisiu si Toron­tali­, dorindu a lienea in reslimpu de 6 septamâni prelegeri de repetitiune cu invetiatorii din respecti­vele loru districte școlare, s’au adresata sî catva consistoriulu nostru diecesanu cu rezerearea, ca sa indrumedie pre invetiatorii dela scólele nóstre con­­fessionale resaritene romane a lua parte la aceste prelegeri practice, ce se voru íiene in Lugosiu, Timisiór’a si Becichereculu-mare in lunile lui Au­­gustu si Septembriu a. c. Fiindu­ ca in timpulu sosirei acestoru recercati se afla condunatu sinodulu anualu alii nóstre a Caransebesiului, asia prealinsele eparchiei recercari s­au comunicatu si cu veneratu­ acelasi spre per­tractare. Ven. Sinodu eparchialu s’a aflatu indemnatu a aduce in acestu obiectu in asedinti’a sea a IV-a sub nr. prot. 71. urmatórea decisiune: „Provocările Dloru inspectori școlari comita­­tensi de a participa si invetiatorii .... dela scó­­lele nóstre confessionale resantene romane la pre­atinsele conferintie resp. prelegeri de repetitione, suntu de a se respinge cu o ingerintia in autono­­mi’a bisericei si scólei nóstre confessionale si cu o pasire afara din sfer’a loru de activitate, precisu normata prin §­lu 11 alu legei de instrucțiune art. diet. XXXVIII din anulu 1868 si prin instrucțiunea ministeriala data loru in 15 Maiu 1869 secțiunile VI si Vli §­fi­ 39 53, sî asia ven. consistoriu die­­cesanu insarcinându-se a face o representatiune energica catra inaltulu Ministerin ing. reg. de culte si instructiune contr’a acestoru ingerintie, totu­deodata prin circularii­ consistorialii sa admonedte pre toti invetiatorii din diecesa, ca densii nu cumva din na­­sciintia sau rea pricepere a starei lucrului, sa par­ticipe la preatinsele prelegeri de repetitiune. Ceea­ ce prin acest’a se aduce la cunoscinti’a Pre onor. D.-Tale cu strinsa însărcinare, cu un terminu de 14 dile sa comunice pre lângă reversu acesta dispusetiune cu toti inventatorii confessionali din tractulu­pre onor. D.tare spre soliutia sî stricta pazire cu atâta mai vertosu, fiindu­ca in eparh­i’a nostra preatinsele prelegeri de repetitiune se su­­plinescu cu celei mai bunu sî mai imbucuratoriu succesu prin conferintiele invetiatoresci anuale, in­troduse dejă din anulu 1866, care conferintie după parerea barbatiloru de specialitate, suntu cu multa mai corespundiatorie scopului de a face, ca inve­­tiatorii actuali sa progrese die treptatu in sciinttele si cunosc inttele pedagogice didactice si metodice de o parte, de alta parte fiindu-ca aceste conferintie suntu legate cu mai putiene spese si perdere de timpii pentru invetiatorii nostri, sî in fine precum pre bine sciti,­­ in diecesia nóstra la nici o scala confessionala nu se afla aplicati de invetiatorî definitivi. îndividi, carii sa nu fi absolvaiu cu bunu sporiu cursulu pre­­scrisu pedagogica la vre-una institutu publicu si ca prin urmare determinatiunea­­­ lui 133 a legei de instrucțiune, pre temeiulu carei­a inspectorii școlari ai regimului au dispus« lienerea prelegerilor­­ de repetitiune cu inventatorii, — nu se póte aplică asupr­a inventatoriloru dela scolile confessionale ale acestei diecese. Reversele primite dela invetiatorii nostrii des­pre publicarea acestui circulariu, pre D-Ta­le­vei Masacraiu jidoviloru din Odes’a. Diuarunlu „Orientu­lu“ a primitu sî a publicatu o corespundintia dela Odes’a, in care se descrie in amenuntu fapt’a din dîlele Pasciloru a chrestini­­loru contra jidoviloru. Corespondentului nu pate fi de câtu vre-unu jidanu, pentru ca prea cu focu se silesce sa apere pre jidovi sî sa condamne pre creștini, dandu dreptui causa a acestui masacru nesce copilărie, cari n’au ridicatu nici odata in pi­ciiire o populatiune intréga, ci celu mai multu déca a provocatu veri-o bataia. Noi reproducemu cu tote acestea coresponden­tii jidovésca, pentru ca déca minte asupr’a causei, celu pucinu nu se instela asupr’a efectului, si citéza anume cum s’a urmatu devastarea caseloru jido­­vesci si masacrulu. léta deci ce se scrie din Odes’a fótei „Orien­tulu“ sub dal’a din 14 Aprilie 1871: Odes’a, 14 Aprilie. „învierea a datu locu aci la o inlimplare groz­­nica, care se vedi­t forte raru de omeni, rrudîmea poporului russu, inacțiunea au­torilatiloru civile sî militare din Russi’a se aréla din nou la lumina. Spaimentatórele scene de netolerantia sî de barbaria din evulu mediu se intem­plara, fara că sa se fi facutu seu încercatii o interventune seriosa. O gramada de vagabundi, incuragiati de mulțime, in care ori ce simtiementu de dreptu pare o a fi stinsa, si nepedepsita de armata, care asista passiva, cutodia a merge din casa in casa, din strada in strada, chiaru si cu omoraru, cu distructiunea sî jefuirea, ba­te atrocitati am­i puté spune ruinele, si tocmai cei mai seraci din populatiunea jidovésca, au suferitu mai multu. Din saracaliesele loru locuintie nu mai esista de câtu cei patru pă­reți ; crucile ferestriloru si ușile suntu sferemate, paturile si mesele suntu sdrobite in strada, sî pu­fi­d sbóra in aeru. Pretestulu se găsi la momentu. Se spunea ca vre-o câti-va studenti jidovi aru fi aruncata o pisica marta pre altariulu bisericei grece. Alții spuseră, ca ei aru fi derimatu cu petri o cruce. Nu era necessitate de mai multu, pentru a putea începe acea persecutiunea in Duminec’a Pasciloru la amedi. Jidovii fura batuti (in apropierea biseri­cei grece), ceea ce nu este de mare importantia, fiindu­ ca acesta a face parte din desfătările de­dusei anuale ale poporului russesen. Bătăile se immul­­tira insa sî se iviră de odata la diferite locuri. Acum aru fi fostu tempulu de a interveni cu energia, arestarea a vre-o câti­va vagabundi arg fi sugrumata pre­dala persecutiunea. da­ca numerariulu se immultise mai multu de câtu tote cele­lalte produse. Multe familii suferira de acesta dispretiure a numerariului, mai cu sema proprietari de m­osii si de case, cari, pentru o suma pre­ care închiria m­pstele lor, de­ore­ce intreprindietorii de industria agricola, manufacturaria sî comerciala se inavuliau, vendiendu cu unu pretiu mare produsele loru. Observamu (ca, in capulu XII, subt Nr. 10, vorbindu) despre trist’a sarte a proprietariloru fon­­ciari, ce nu-si explora ei insusi fondurile loru, (amu aretatu) ca se ruina,­­n’arau pututu aprofundă de ajunsu căușele acestei ruine,fiindu­ ca lectorulu n'avea, până la acea parte a serierei, mai nici o noțiune despre valore, moneda si pretiu. Hei bine­ acum cându a dobânditu acésta cunoscintia, lectorulu póte vedea ca numerariulu la noi Hindu­raru sî veniturile proprietatiloru fom­etari mici in proportiune cu profilele arendasiloru, mesteriloru sî comerciantiloru, proprietarii, in privinti’a consumatiuniloru, suntu inferiori intru câtu se atinge mediele ce facilita procuratiunea obiecteloru de consumatu. Adaugati invetiurile de lux, ce proprietarii nostri contractédia de mici, lips’a loru de activitate, caci o mai mare parte si petrecu viali’a in desfătări, fara a se da la nici unu travaliu productivu. Déca pentru ce ei s’au ruinatu, se ruina sî se voru ruina. Ch­iaru dintr’o sorginte, déea pre fie-care momentu, sî continuu, iuâmu apa mai multa de câtu produce sorgintea, nu este învederatu ca a sa ajungemu, curendu seu mai terziu, la secarea ei complecta ? Pre la finele secolului XVI, ecuilibrulu intre ineiaieie pretiose si cereiane produse se restabili Daru dela 1650—1750, valorea numerariului se ridică sî prin urmare valorea mârfiloru­scadiu Causa a acestei rumperi a ecuilibrului ruse ca mincii Americei nu mai produceau ceea ce produseră vm înainte. Deju produsulu mineloru Mexicului nu intârziiă de a compensa perderile ce începuseră i­da sî cari cresceau mereu ale mineloru din Potosi etc. La finele secolului trecutu si inceputulu ace­stui­a, metalele pretinse cercara o mare despreliuire Astadi se crede ca ele validia numai o treime din ceea ce varau. Productiunea totala a metaleloru pretinse , ajunsi­ in zilele nóstre la sum­ a de 700 milióne Cu tóte astea, fenomenulu zapedei despreliuiri, ci sa produsu in alu XVI-lea secolu, n a avutu locu Suntu multi economisti, cari sustienu ca va­lorea metaleloru pretinse a scadiutu dela inceputuli secolului XVIII cu o diecime , dera suntu s altii cari tagaduescu acést’a, dîcendu ca dec. pretiunile lucruriloru au crescutu, caus’a este ca toti lumea consuma mai multu. Daru noi ne iin­ini cu prima opiniune, pentru cuvintele mai susi espuse“. Avendu acum pre care cunosc sintie despr însemnătatea baniloru, nu va fi de prisosu a fac unele observări asupr’a influintiei, asupr’a vietii omenimei si prin urmare asupr’a referintteloru lor intre omeni.“ Domn­a G­i­o­f­r­e­n­dice , economi’ este i­s­v­o­r­u­l ii nedependintiei­i l­i­b­e­r­t­a­t­i­e­i. Sub cuventele cele dintâiu din acesta massima vine de a se in­­telege sî partea cea a manipulatiunei economice, prin carea cine­va pentru servicie sau pentru producte din asuciarea sea scie sa câștige cuatitati mai mari de bani. Vediendu din cele de mai susu ca banii re­­presenta preliulu sî valorea obiecteloru sî cu ei se potu înlocui obiective dr totu goiulu, este invederatu ca, ai posede, insemnedia atâtu, câtu a ave­a boriaie in procurarea loru sî nedependintia in alegerea loru. Agricultorulu d. e. are lipsa de pamântu sî incâlci se pote­de cualitati de acele, cari sa corespunda diferiteloru semintie, ce voiesce ale produce pre ogerele rele; are lipsa de puteri lucratorie, pre care elu trebuie sa le remune redie, déca ele suntu puteri inteliginte, sî sa le procure sî sustiena déca ele suntu animalice sau mechanice sî afla mai departe. Déca agricultorulu este liermuritu in m­jloc**, elu este fiermuritu in alegerea sî a pemeniului, după catatime sî cualitate, este restrinsu in alegerea puteriloru, ba in lipsa mare este depărtata cu totulu dela aceste sî este redusu la manile sele, la puterile fisice sî intelectuale a persónei sele, cari vom­ trebui sa muuncésca relativu mai multu sî sa câștige mai pu­­tieru. Sa luâmu unu meseriasiu sî vomu afla ca sî acest’a este totu asta de fiermuritu si do restrinsu in alegerea materialului, ce voiesce sa’lu lucre si in alegerea instrumenteloru, cu cari trebuie sa lucre. Asta e negutietoriulu, caci sî elu­deca mijlócele i suntu mărginite, nu pole [caletori la sorgintea mar­­furiloru, ce are sa le vemlia, ci numai până la de­posited cele mai aprópe de densulu, de unde séra

Next