Telegrafulu Romanu, 1871 (Anul 19, nr. 1-103)
1871-10-24 / nr. 85
340 ori dóra credeti, ca numai dóue trei persóne din intelegintia compunu corpulu natiunalu ? — Bala-ne slarea, eata de ce românii din mai multe parti striga: ieșiti din passivitate, parasiri somnulu cetu de mórte! Aceste consideration« a indemnatu si pre inteleginti’a adunata in Sabiia a se pune in conttelegere cu inteligenti’a romana intréga despre modulu cum aru puté sa se adune o adunare nationale pentru a da mai multe semne de viétia. Eu dacu, ca cuvintele din urma suntu cuvinte de curioasia, pentru ca dela Mercurea incaci noi n’amu datu nici macaru unu semnu de viétia politica. Asia dara nu „ciartalanii“, nici „vendiatorii natiunei“, ci omenii, cari vietiuescu printre poporu, omenii cu simtiu curata românu, omenii cari nu-si dau simtiulu natiun.alu si patriotismulu loru pre atu nici unui martiru, acești ómeni d cu simtu lips’a de unu feliu de activitate politica natiunale. Daromu stărui sa fimu activi, si sa parasiniu passivitatea numita prin jurnale opositiunale. Caci nu e opositionale de feliu, ci mai curendu mórta. La acést’a ne indemna simtiulu nostru de esistintia, spaim a ce ne cuprinde, cându vedemu cu ochii, ca turm’a, prin neactivitatea nóstra sau cum le place la unii conducători, prin passivitatea nóstra opositiunale, ni se imputteneza din di in di. Cumca nu este passivitate opositiunale, e dovada si pasiunu comitetului dela 4 Sept. din Sabiiu, carele tocmai din causa caci nu se face ceea ce aru trebui sa se faca, a aflatu de lipsa o adunare nationala, pentru ca i-a simtitu necessitatea, s-a simtitu dacu inca odata necessitatea ; si cei ce afirma contrariulu intorcu int ieresulu epistoleloru ce li s’au adresata, după cum nu se cuvine, mai cu sema la conducători. Dovada este insasi acea epistola a comitetului din Sabiia, in carea nu se dice nicaiui ca are fi va necesaria sau oportuna, după cum voiescu unii domni conducători, ci considerându impregiurarile politice au prevedintu si aceea, ca in casa de a nu se pote aduna acesta adunare natiunale, ce ara fi de facutu. Prin acestu pasu n’au voita comitetulu aît’a. decâtu că si in casu negativu sa se ia mesurile necesarie pentru unu feliu de activitate si sa nu mai recademu si după acésta intielegere in abisulu iadului, dormindu si mai departe someniu dela Mercurea. Nepasarea nóstra asia dara este caus a principala a stagnatiunei nóstre politice ei totudeodata a miscariloru din tóte părțile printre români. Indemnuri de viétia a silitu pre fiacare românu bine simtitoriu a se smulge din biliarele mortiei si a se îngrădi macaru in giuroiu casei sele, indemnandu, lucru pre firescu, si pre alti frați ai sei a se apară si ei in asemenea modu de martea ce-i amenintia. Si ce dîco conducătorii noștri ? A-ti luatu bani dela magiari!! De feliu ni, caci au trecutu tempurile lui Reichenstein si noi cari scriemu, puteti sa ne numerali, nici unulu nu umblamu nici după diregatorii nici după bani, caci noue ne trebuie drepturi nationale, eluptate pre cale legala, mai departe nimic’a. Altii séra striga : Ciarlatani ! — Sa ne intrebamu fiacare consciinti’a, si in locu sa pretindeam până si titluri de doctori, mai bine sa studiamu a vorbi forte obiectivu, sa cautamu sa explicamu poporului legea municipalitatiei, legea comunala etc. — de cari, că si de alte lucruri nici uno jurnalu de ale nóstre n’au aflatu de bine a se ocupa decâtu fórte supraficialu — , sa fimu activi pentru poporu, sa nu cautamu gloria si patriotismulu propriu in degradarea altora, caci panea cea lui capace, nu o va lua-o nici odata celu necapace, si mai multi barbati capaci potu forte bine sa traiasca unulu lângă altuia fara batjocura. Deautmintrea chiaru si conducătorii dóra nu voru fi avendu intentiunea sa remâna fara poporu ; iéra pre acest’anulu voru câștigă cu ur’a ce o punu asupr’a altoru barbati, celu pulienu, totu asta de demni ca si cei, cari injura si degradéza pre tóta lumea. Conducătorii suntu neactivi fara margini ; urmările acestei neactivitati cadu asupra bietului poporu. Pre conducătorii nu-i invinuesce nimenea, caci suntu martiri, si mai sciendien ce. O tempera o mores ! Si cu tóta nepasarea si neactivitatea nóstra de până acum, ce mai duca unii conducători ? Ei striga in lumea larga , nu e de lipsa o adunare natiunala, cum o proiecteza comitetulu din Sabiiu , sa stamu fia-care că si până acum, insa sa fimu activi prin adunări si la ori-ce ocasiune. Ei bine domnitorii conducători, d’apoi asia de pulieru cunosceli poporulu, nu sciti ca pre ce gradu de cultura se afla, nu sciti ca seraci’a lui l’a datu mai de juradate in ghiare străine ? Cum de in asemenea impregiurari i denegsti si indreptariulu moralii ce i I ati pote da prin o adunare naționala ? Au dóra credeti, ca se voru aduce conduse, ce nu ve vinu la socotela ? Nu trebuie sa ve temeti, caci déca ei voru fi multiumiti cu ceea ce si-ati pregatitu până acum aveți sa fiti purtati in triumfu si ve voru dă totudeodata o noua asigurare despre concursulu seu la purcederea ce ati observat’o până acum , la din contra ve va dă instrucțiuni sa purcedeti pre alta cale si asta sa ve scota din responsabilitatea, ce a-ti purtă-o continuându-ve activitatea de mai înainte, fara a lu consultă tocmai acum, cându fiacare românu simte necesitatea unei adunări nationale. Oricâtu de incarnata aru fi cineva intresicare părere a sea ce o profeseza in numele unui corpu intregu, este datoriu la cererea acelui corpu a se lasă de densu a, caci elu este numai organulu corpului. Si chiaru déca corpulu morala iaru didă a profesă alta opiniune densulu este datoriu a se supune déca doresce a remane si mai departe organulu acelui corpu Umblandu insa aresi care individu a sili pre corpulu intregu — fia cu ori-ce raidiloce — ca acel’a sa se tiena de parerea individului, adusandu mai cu sema de încrederea ce corpulu l’a avutu in acelu individu , atunci acelu individu devine necredinciosu corpului si nemoridu, caci intregulu nu póte consideră dorinttele — degenerate de multe ori in patimi ale partiloru singulare, — ci cauta binele generalu. De aceea asta di mai multa de câtu ori cându tienemu ca e de lipsa o adunare generale mai multu si inca câtu se póte mai ingraba. O dorimu câtu de curendu, pentru ca asemene adunări nu se putu conchiamă intr’unu momentu, ci in luni de dile ; iéra alegerile dietali nu suntu departe caci pana in primavéra abia mai suntu 5 luni de dile si alegerile suntu la asta. Dara ce dacu unii conducătorii, cari aru dori că prin tienul’a nóstra politice marta sa li consacramu politic’a loru de unici conducători naționali? — Ei dîcu, ca nu ne preseza nimicu. Asta nu-i preseza pre unii nimic’a, decâtu ambițiunea loru. Adecă sa nu deciderau ce avemu sa facemu, pentru că sa nu putemu pregăti poporulu, ei se adeca, vedendu-ne instremtorati si desperați sa-i strigamu pre ei . Scapati-ne, ca voi sunteti unicii, numai voi si iarasi voi, cei’alalti nu sciu si nu potu nimic’a. Dar’ ce voru dice ei ? Voru aruiciu prin jurnale, ca in cutare causa naționala au plecatu in cutare missiune, n’are cine sa scrie. Jurnalele voru tace, fiindu ca Până atunei străinii nu voru fi dusu poporulu la urna, iéta martirii noștri voru striga in lumea larga : odaia nu fui acasa si iéta ce se intempla. Hoții, ciarlatanii, etc. ete. ne jefuescu. Iéta conducători ! iéta politic’a ! iéta jurnalistic’a ! iéta fericire naționala 1 Brasiovu , Octobre 1871, stârnu mai bine cu mâniie in sinii si cându o fi la Unu nemultiumilu cu starea trebilorui nationale. Diet’a Ungariei. In ssedinti’a din 30 Octomvre se autentica mai intâiu protocolulu siedintiei precedinte. Pressedintele Somssich anuncia ca deputatulu St. Tóth si-a ascernutu protocolulu alegerei , se trimite comitetului verificatoriu. K. Tisza, înalta casa ! Acele eveneminte, care au resultatu din crisa, in care se afla celelalte regate si tieri ale M. Sele,ne silescu a face acum’a deja pasi si a ne rădică vocea in afacerea acest’a pentru chlarificarea situatiunei nóstre de facia si prefigerea ideeloru pentru aceea, ce avemu d’a face pre viitoriu. Veti aduce aminte ca nu numai eu ci si altii si-au esprimatu de repetite ori ingrijirea, ca pre bas’a de facia a dreptului de statu póte urma caderea, ca se póte periclita continuitatea vietiei constituționale din Ungaria prin lucruri, cari in urma suntu afaceri numai curatu interne austriace. Noi amu spusu ca urmarea va fi amesteculu regimului ung, si crearea unei precedintie pre care regimulu acelei tieri póte dori a se amestecă de asemenea in afacerii« ilosif%› la écantonea data ; si deórece amesteculu din nartea nóstrame póte intempla din partea 74ffa Aik^uK^loru de acolo sa se îndrepte in contr’andet«*edéfianu i>* contr’a loru reciproce. ■ >on uiuJojimoo < Noi amu esprimatu convingerea acést’a a nóstra, dvóstra a-ti negatu possibilitatea , acum devenitn inse negarea impossibile ; astadi nu vor- abescu numai resonamente, ci sî fapte. In Austri’a a fostu si e o crisa curatu interna sî ministrulu presiedinte totusi se vedia silitu a se amestecă in aceea crisa. Elu se credea silitu a participă activu la resolvirea crisei, si ediendu dimpreună cu miniștrii ceilalte pârli in consiuliulu ministriloru ; asia dara precedinti a e creata, la care se voru prosi vocă — in tema forte — in contr’a nóstra, si fructulu acelei procedere Iu vedemu — in ur’a, care s'a indreptatu cu multu mai multu in contr’a nóstra, decâtu in contr’a celeilalte partite, desî interesele acestei partite stau mai multu in contr’a complanarei. Eu credu ca, considerându sit natiunea asta, nu putemu trece cu vederea cele intemplate , cu atât’a mai pucinu cu câtu eu celu pucinu credu sî-mi tiemu, ca, de sî cris’a ministeriale se va fini preste câte-va dîle, cris’a insasi nu se va polea de latură asia de usioru. Acést’a e fas’a cea dintâiu a unoru lupte lungi si noi trebe sa ne tememu, ca aceea ce s’a intemplatu in Austria pana de facia si ne-a interesata sî pre noi, va fi numai inceputulu celoru ce voru urmă in viitoriu ; e natur’a criseloru de feliulu acestei a, ca acel a, care pasiesce intre ambele pârlite că arbitriu vine cam de obsce in positiuna d’a cede dreptulu acum unei’a acum celeilate părți sî a retema prin aceea cându pre on’a cându pre cealalta partita ; sî asta dara, cu tóte care va fi resultatulu finale pentru Austri’a, pentru noi va fi acel’a ca nu ne câstigamu ci inimiciti’a ambeloru partite, amiciti’a celei lalte (Aplause vine la steng’a). Eu, înalta casa, nu potu cugetă ca va fi vreunulu, care tiene de corecta, cu schimbările afaceriloru interne ale Austriei sa influintie die decisivu continuitatea vietiei ung. constituționale ; eu nu credu ca va esistă vreunulu intre noi, care pentru glori’a efemera d’a decide sî regimulu ung. in afacerile Austriei, va espune Ungari’a pericolului d’a decide intre alte eventualități unu ministru austriaca in afaceri de ale Ungariei. Nu credu ca nu va tiene fiacare de periculosu pentru noi, cându ur’a popóreloru austriace se suscita contr’a nóstra. Déca o tienemu vise de periculosu , déca logic’a fapteloru statu — ceea ce astadi nu se mai póte negă — a face aceea ce a facutu, asta dara nu exista altu modu de a delatură pericolulu decâtu acel’a de a se ingrigi că situatiunea, prin care s’a provocata aceste pericole, sa se schimbe. (Aplause vine la steng’a ) Acesta e scopulu, in interesulu carui’a eu dorescu a îndreptă astadi câtva pressedintele ministriloru o interpelatiune. Nainte de a ceti acést’a interpelatiune, voiu a observă inca un’a ; "sî adeca aceea ca, tienendu amesteculu regimului ung. de o calamitate, de unu zeu, de periculosu, nu voiu a judecă nici decâtu asupr’a direptiunei, in care s’a facutu amesteculu. Déca s’aru fi facutu amesteculu chiaru in direptiune contraria, o asia impută, o asia tienea tocmai asta de periculosa, după cum o tienu acum. (Aplause la steng’a). Nu compete noua a judecă, ca declamatiunile cehe sau germanii austriaci au dreptu, trebuie sa ne suitau intr’acolo că ei sa-si póta insasi resolvi afacerile loru. Asta dara eu nu condamna directiunea ci amesteculu insasi. K. Tisza începe după aceste motivări a ceti premisele interpelasiunei si întreba in fine : 1. Crede dnulu ministru presied. ca pre has’se de facla justatóre o «deptului de statu e continuitatea vietiei constitutionale ung. asigurata vis-a-vis de aceea ce se póte intempla in cele lalte state ale M. Sele ? 2. Crede elu ca urmările daunatiase ale iritatiunei si straformariloru din celelalte regate sî tieri ale M. Sele se voru potea delatură dela patri’a nóstra, déca amesteculu regimului ung. se póte pre de o parte primi că precedintia pentru unu amestecu in afacerile nóstre sî amesteculu acest’a ne face pre de ceealalta parte de inimicu patriei nóstre acuși pre un’a acuși pre ceealalta partita sî nemultiumirea se irita a pasi in contr’a nóstra că câtva cei mai periculoși inimici ? 3. Nu crede din contra ca aru fi la tempu a ne pune pre bas’a uniunei personale sî prin aceea aru face possibila că continuitatea vietiei nóstre constituționale sa nu se pericliteze prin schimbările interne ale altoru state ; a face possibilu, că, nefiindu noi siliți a nei sililu regimulu pi'o bas’a de facia a dreptului do