Telegrafulu Romanu, 1874 (Anul 22, nr. 1-103)
1874-01-03 / nr. 1
I» din a de alinia non. In diu’a de anula nou unu numeru frumosu de inteliginliu, preoți si laici sub conducerea P. Archimandritu si Vicariu archiepiscopescu Nicolau Pope ’a s’a presentatu înaintea Escelenicei Sele înalta prĕsántuului P. Archiepiscopu 91 Metropolis Procopiu Ivacicoviciu, ia oare ocnsiune P. Arhhimandrite roșii cam are matórele cuvinte : Desi esperina din dilele nostre ne arata ca adeverat’a iubire crestina lipsesce de multe ori dintre ómeni, noi, sî credu ca esprima convingerea tuturoru carii suntemu aici de fatia, din anim’a cea mai sincera venimu ca la inceputulu anului nou sa ve poftimu din adenculu animei, ca anulu acesta sa lu petreceti in pace si sanatosu, conducendu biseric’a incredintiata archi păstoriei Esc. Vóstre si acest a Ve postimu nu numai pentru acum, dara inca pentru mult, multi fericiti ani. La cari cuvinte Escelenti’a Sea in cuvinte adeveratu parinicesci mai intâiu esprima multiumirea sea pentru urările aduse din partea fiiloru sei sufletesci cu ocasiunea acést a. După acést’a vorbindu despre greu’a seu missiune crede" ca acést’a o va pute indepleni mai usioru prin sincerulu concuraui ale fiiloru sei sufletesci sî cu deosebire cându acesti’a vom lucră in concordia spre uulu si același scopu santu. Escel. Sea aminti ca prin neobositele staruiolie ale antecesorului seu repausatu s’a facutu multu. Iuse datori’a nóstra este a continua mai departe si a îndeplini cele de indeplinitu. Deci provoca pre toti, ca avendu dinaintea ochiloru chiemarea cea grea, prin carea biseric’a, carea se afla ori si cum in o pu 8etiune critica, sa pota corespunde destinatiunei ei celei salutarie, sa lucre in concordia fratiésca si atunci spera ca si biseric’a si națiunea se voru bucură de succesele dorite si asceptate. In fine împărtăși binecuventarea sea archieresca tuturoru dorindu sa toti multi ani fericiti. Cuvintele parintiesci ale Escel. Sele, cari noi le reproducemu numai intr’unu micu estrasu au fostu forte bine sfintite si au aflatu resunetu in inimele celoru de fatia si credemu ca voru afla in ale tuturoru la a catoru cunoscintia voru veni prin aceste sire. Cându aminti Escel. Sea de concordia si conlucrare armonica prorupsera toti cei de fatia in aclamatiuni de „sa traiasca.“ Dee cerula că cuvintele Escel. Sele sa fia o semenita cu bune frupte spre binele bisericei si alu natiunei nostre. Europa la anulu 1874. Nu va fi superfluu, déca voma aruncă din pragulu anului nou o reprivire fugitiva asupr’a unor momentuase evenimente ce se petrecura pre teatrulu celu grandiose ahi continentului nostru, in decurgerea anului trecutu. Din cele trei seminții mari ale Europei, cari in ultim’a fost tendintia aspira la unitati politice, garantate prin poternic’a legătură a sângelui, sementia latina, după infricosiatele desastre ale ultimiloru ani, ne ofere unu spectaculu trista in impregiorarile presente. Francia, carea tre cea de scutulu latiuitatiei, imbrancita la pameniu de unu dusimanu poternicu, abiă apucă a se reculege de calamitatea cea grozava, prin nestiinti’a marelui patriot!) Thiers, evacuandu si teritorialu seu ocupatu prin esolvirea unei sume ne mai pomenite in analele istoriei, devine la 24 Maiu viclim’a neimpacatiloru ultramontani si pamentulu celu udatu de torentii de sânge se face véli’a agitatiuniloru periculóse nonei forme de stătu, pre care o urescu amicii intunerecului si inimicii progresului. Barbatulu patriote, betranniu Thiers, recompensatu cu nemultiumire pentru meritele sele, dispare prin timea monarchistiloru dela 24 conspira Maiu de pre scena actului politicu, facendu locu tentatiuniloru pentru restaurarea monarchiei burbonice in ultramontanulu conte de Chambordu, carea in urma neavendu succesulu intentionatu se proroga pre unu tempu nedeterminatu, dandu-se esecutiva „eroului“ dela Sedanu, puterea Republic’asista numai după nume, unu incidinte ii va da in celu mai de aprópe viitorii lovitur’a de morte. In acela’si tempu, cându se petreceau prefacerile aceste ominose, Franci’a puse sub cercelari criminale pre capitulantele dela Metz, desfassurandu in acesta procesa tote momentele ce au adusa capitulatiunea. Unu procesu formidable», alu carui resultatu este captivarea maresialului Bazaine la Margaret’a. Sor’a invecinata a Franciei, Spani ’a , este câmpulu unui resbem civilu, care au provocatu la o lupta sângerosa pre frați contra fratiloru de unu sânge, pentru a îndestula ambitiunea culpabila a unora monarchisti scelerați. Nestiinttele regimului Castelaru de a restabili ordinea in acesta tiera nefericita, se sfersiescu prin lovitur’a dela 22 Dec., adunarea cortesiloru se sparge prin puterea armata, pusa in servitiulu lui Serrano carele póte sa duca pre Spani a catra unu nou tronu pre contulu republicei, dara oarele nu pare sa mai sufere apucaturile cele idealiste si impotente tolu deodata a lui Castelaru. Salmeron se caiesce de neprecugetatulu seu pasiu, caci elu trânti pre Castelaru, care se retrage adencu inahnitu de sartea trista a patriei sele. Republic’a e sguduita in temeliele sele si viitoriulu ei pare a fi mai scurtu decâtn ’Iu mesurase eximperatulu Napoleonu III. in derei tronului regelui Amadeo ajunulu cain anulu espiratu. Itali ’a , regenerată prin favórea iropregiurâriloru tempului sî prin patria— tic’a sî matur a conlucrarea barbatiloru ei de statu, progreséza libera, lupta odu contr’a înfuriatului vaticanu, care si-a straplantatu actiunea stricaciósa in alte provincie, pentru a o aduce la unu tempu mai bunu, séra pro clasiculu pamentu alu Italiei. Inse poporulu italiana, carele a petrecutu cu entusiasmulu seu pre regele galantomu cându visită curțile din Vien’a șî Beriinu nu va justifica ascepturile ultramontaniloru. Germani ’a , in temperamentulu seu celu rece, pasiesce înainte dandu-se sî ingrigindu-se pentru consomperarea teritoriului seu. Ultimulu ei scopu si planu e unitatea germana, pentru a carei realisare lucra in tăcere asteptandu ocasiunea binevenita, pentru a-si esecuta scopulu propusu. Russia , nu se scie mai tintesce la esecutarea testamentului lui Petru celu Mare, care i-a lasatu o ereditate, pre carea trebuie sa si-o erupte in procesulu unui resbelu cruntu. Ochii ei se pareau mai înainte, ca din cându in cându privescu la „oraulu celu bolnavu“ sî la standardulu, ce va ave sa fluture pre lumulu Bisericei sântei Sofie din Constantinople. Intr’aceea ca merge cucerindu in centrulu Asiei. Cucerirea canalului Chiv’a e unu prognosticu pentru noile cuceriri sî in urma lovirea cu Marea Britania pentru lini’a de demarcatiune in Indi’a orientale va deveni inevitabila. Turci ’a , omulu celu bolnava, după cum o numesce Russi’a, ia lupta cu populatiunile cele verdi sî pline de viétia, ce o inpungiura, crede, ca semilun’a nu va cade inca si in planurile ei de organisare interna, precum sî in tratarea cu provinciele „vasale“,si mai arata odata suveranitatea si poterea, ce merge spre apunere. Romani ’a sî Serbi ’a tendru a aduce la valore drepturile loru, cari le corimpetu cu sfaturi independenți. Sî sa venimu in urma la absburgicu care in espusetiunea imperiulu universale desfasiara înaintea lumei progresului seu in toti ramii ; sa tacemu de crisele bursei si alte crise economice, pentru a nu întuneca opulu grandiosu, ce ni l’a infatisiatu betrân’a Austria. Dóae elemente ajunse la poterea politica prin forti’a eveneminteloru dela 1866, s’ au impartitu domni’a prin inaugurarea dualismului la 1867. Germanismulu austriaou, in lupt’a sea pentru asimiliarea celoru—lalt © idióme natiunali, au provocatii o resistintia la populatiunile negermane, gelose de nationalitatea sî limb’a loru, care resistintia culminéza la naționalitatea boemiloru. Magiarismul a isolatu sî fara de a ave vre-o legătură de sânge in famili’a poporeloru din Europ’apare ca a începută o lupta cu poteri neegale, déca are de scopu, asemenea fratelui seu din Cislanani’a, asimiliarea tuturor una . Monastirile străine in Rusei’a si administrarea lor. In limitele patriei nóstre, si anume : in Basarabi’a sî in părțile transcaucasiane. Locurile sânte din orientu si monastirile din Moldavia poseda averi nemiscatorie destulu de importante, cum le fura donate de persóne particulare sau de principii domnitori, dăruite cu hrisove, cu multu mai inainte de anecsarea acestora parti câtva imperiulu Russiei. După obiceiurile de atunci monastirile singure administrau acele averi, sî pentru cârmuirea loru tramitea din partele egumeni imputerniciti. Stapanirea nóstra, gasindu aceste regule sî pastrându respectulu catra locurile sânte lasă intacte tóte drepturile si obiceiurile consantite de tempu. Averile fura administrate prin egumenii împuterniciți din clerulu grecu sau rapidaru, cari administrau acele averi si se bucurau de veniturile loru fara nici unu controlu séu amesteca din partea administratiunii nóstre. Spre a fi mai multu garantate drepturile de posessiune a monastiriloru" straine, fu aplicata in privinti’a tuturora afaceriloru privitóre la averile loru, aceeași legislatura ca si la domeniele statului. De multe ori autoritare locali se adresau la ministrulu de așterne, aretându marile inconveniente ce proveneau din administrarea acelora averi de membrii din eler din grecii sî moldavii. Acești calugari posedau sî cârmuiau pre săteni după tote drepturile senoriali, precum fu in pârtile transcaucasiane, unde împuterniciți faceu specole comerciali, dispuneu de munc’a sateniloru in profitulu loru propriu, sî de aceea prosperitatea acestor’a depindea cu totulu dela acești călugări străini. II. Déca acești iopilerniciti nu administrau singuri averile, atunci le arendau la persóne apropiate loru in diferite conditiuni, cu pretiuni fórte scadiute din cari mare parte fu destinata a acoperit propriele luru cheltueli.„IU. Acesti imputerniciti intentară si mai cu sema in Basarabi’a, o mulțime de procese, cari consumau partea cea mai mare a venituriloru monastiresci , iéra alții din ei, sub cuveniți de cheltuieli de judecata, faceu pre numele monastiriloru loru datorii considerabili, pentru plat’a caror’a multu tempu au mersu totu venitulu monastiriloru; sî alu IV, averile monastiresci deveneu din ce in ce <otu in mai mare ruinare. Ministrulu de esterne recunoscea pru bine tóte inconvenentele ce provenau din sistemulu de a administra averile prin egumenii împuterniciți, dara nevoindu a recurge la schimbări radicali, panta prin convingeri a sterpi abusurile cele mai grele, staruindu prin tóte medilaoele a inlatura totulu ce potea servi de trapedecare prosperitatiei averiloru jocuriloru sânte. Secularisarea averiloru monastiresci in Romania si organisarea in acesta tiéra a unei ierarchii eclesiastice pre nisce base anticanonice au silitu pre ministeriulu de esterne a luă mesuri ca averile monastiriloru române, închinate locuriloru sânte, precum sî apele a monastiriloru moldave din Basarabi’a, sa nu cada in manile autoritatiei civile din principatu, si a nu contribui numai la marirea budgetului acestei tieri. Cu acestu scopu, pre de o parte tote tinerile monastiriloru închinate fara supuse direcțiuniinmediate a locuriloru sânte până la epoca cându comissiunea internatiunale din Constantinopole va stabili după testamentele si hrisovele de donatiune, validitatea possesiunei aceloru averi ; iéra pre de alt’a s’a pusu secuestru pre tóte veniturile monastiriloru moldave, si dela anulu 1864 s’a introdusu unu sistemu speciale de administratiune prin curtea administrativa a averiloru aceloru monastiri cu concursulu până la unu punctu pre care alu egumeniloru împuterniciți. Sî fiindu ca monastirile din Moldavia, afara de monastirea Nemtiulu, care avea imputernicitulu sen in Basarabi’a, se gasescu iu neputintia de a slobodi împuterniciri legali, de acea cârmuirea acestoru averi in loculu imputernicilitoru egumeni fu incredintiata advocatului curtiei din Basarabi’a ; iéra după desfundarea acestei carti, amploialiloru speciali séu persóneloru particulariu, alese de guvernatorul Basarabiei. Introducerea acestui sistemu de administratiune a averiloru monastiriloru moldave in Basarabia a datu cele mai bune resultate, veniturle loru au sporitu mai multu decâtu iudoitu, iara cheltuelele de administratiune, in comparatiune cu cele dinainte, au fostu minime. Totu odata situatiunea economica a averiloru monastiriloru grecesci devenea din ce in ce mai rea împuternicitii din partea monastiriloru loru, nemultiumindu-se cu abuzurile, prin care se distinge totu tempulu administratiunei loru, se siliră, precum resulta din raportulu guvernatorului Basarabiei a intrebuinlcâ cu o activitate febrile tote medilóoele spre a scote din bunuri câtu se póte mai multi bani, sî in tempii din urma, esploatara cu desaversire pădurile monastiresci. După însemnarea guvernatorului Basarabiei, sterpirea paduriloru monastiresci avu o funesta inmurire asupr’a climei si a fertilitatiei pamentului, sî prin urmare, asupr’a sanetatiei sî a prosperitatiei locuitoriloru. Bata efectele activitatiei egumeniloru monastiriloru cari s’au aretatu In trecerea averiloru monastiresci sub administratiunea statului. V