Telegrafulu Romanu, 1874 (Anul 22, nr. 1-103)
1874-09-19 / nr. 74
Telegrafulu ese de dóue ori pre septemana: Dumineca si Joi’a. — Prenumeratiunea se face in Sabiin la espeditur’a foiei, pre afara la c. r. poște cu bani gata prin scrisori francate, adresate cattra espeditura. Pretiulu prenumeratiunei pentru Sabiin este pre anu 7 fl. v. a. 1 ear pre o jumatate de anu 3 fl. 50. Pent %v. Î4. AflULU XXI Sabiiu in 19 Septembre (1 Octobre) 1874. tin celelalte pftrti ale Transilvaniei si pentru provinciele din Monarchia previn anii 8 fi sera pra o jumetate de anu 4 fl. v. a. Pentru princ. si tieri streine pre anu 12, anu 6 fl. Inseratele se platescu pentru intri'a ora cu 7 cr. siruru, pentru a doua ora cu 5 ‘, cr. si pentru a trei’a repetire cu 3'/ cr. v. a. Unu. stimatu amicu din Aradu ne adreseza o epistola, din carea estragemu urmatórele: „Aradu 16 Septembre. „Vediendu, ca despre petrecerea Maj. Sele, a Imperatului si Regelui nostru aici, in diurnalulu d-vóstru a avutu locu o scurta notitia, dara mai cu sema vediendu, ca alte diurnale din nesclintia, ori póte si din alte motive, întuneca séu ascundu adeverulu, m’amu decisu a ve da unele date in specialu despre deputatiunea bisericei gr. or. române. Deputatiunea acést’a, un’a dintre cele mai numeróse, constataria din câte unu representante alu archidiecesei, diecesei Caransebesiane si din prototopresbiteri si alti demnitari bisericesci, cu Presánti’a Sea P. Episcopu alu nostru Mironu Romanulu in frunte, a fostu primita indata după cea a rom. catoliciloru din dieces’a Cianadului, lângă carea s’au alaturatu si cei gr. cat. Conducatoriulu deputatiunei nóstre a fostu, cu celu mai betrânu Episcopu, Presanti’a Sea Par. Ioanu Popasu. Acest’a a datu espressiune in vre-o câte va cuvinte, in limb’a magiara (cetindu), omagieloru si alipirei celei credinciose traditiunale a romaniloru catra dinastia si tronu. La cari Mat. Sea in modulu celu mai gratiosu pre largu si a descoperitu plăcerea Sea pentru omagiele aduse din partea besericei romane gr. or. si adaase si de astadata ca este datori’a clerului de a cauta ca poporulu sa fiu credinciosu institutiuniloru si legiloru patriei. — „Deputatiunea a intempinatu cuvintele majestatice cu vii aclamatiuni de „sa traiesca“ in limb’a ei materna. Maj. Sea avu bunavointt’a a adresa gratióse cuvinte câtra Presenti’a Sea P. Episcopu I. Popasu, câtra Presenti’a Sea P. Eppu M. Romanu, câtra Precuviosi’a Sea P. Archimandritu si vicariu archiepiscopescu Nicolau Popea, câtra carele ideosebi si-au esprimatu complacerea, caci si Archidieces’a, ca cea mai depărtata, inca este representata. Deci’a trecu la P. Protopopu alu Oradiei mare Simeonu Bic’a, la P. Protopopu alu Temisiorei Meletiu Dragiciu si la P. Vicariu Ioanu Metianu si la alti membri ai deputatiunei adresandu fiacărui câteva cuvinte. Demiterea deputatiunei inca a fostu in unu modu prea gratiosu, in catu toti membrii ei au esitu pré multiumiti de primirea ce au avutu. „Aceste ’mi tlenii de sacra datorintia a le comunică publicului in interesulu adeveratei stari a lucruriloru. „Acum sa vinu la.................“ Cele ce urmeza mai departe le suprimemu, din simplulu motivu, că sa nu dea ansa la esplicari sinistre. Dlu traminatoriu nu ne va luă un nume de ren mesur’a acest’a, desî noi suntemu deplinu convinși, ca n’a exageratu nimic’a, ci ne-a scrisu purulu adeveru. Suntemu măguliți ca esperinti’a sea de asta iarna si de acum consuna cu cunoscinttele si convingerile nóstre vechi de dieci de ani, si pentru acum ne multiumimu si cu atât’aductiond ‘este reclamata de trebuintta si acést’a se intempla togm’a in economi’a de adi, care a desvoltatu din momentele ei deosebite creditulu si l’a facutu unu factoru esentialii in ordinea economica — data creditulu se afla inca in fasie, pentru ca ii lipsescu inca multe preconditiuni, precum d.e solidaritatea intereselor u. Economia de acum a schimbatu esentialminte si directiunea in productiune. Fiacare productiune produce pretiuri, cari seu se consuma de catva insusi producentele — si atunci producentulu este celu mai insemnatu consumentu alu seu — seu se aducu in comunicatiunea generale. In casulu primu favorulu seu nefavorulu se referesce numai la producentulu senguratecu, in celu de alu doilea producentulu prevede ca productele sele pre multi altii — numai pre sine nu — si trebuinttele sele si le acopere din afara, dara elu si îndrepta productiunea numai asupr’a unui ramu de lucruri si se cualifica deplinu in specialitatea sa. Productiunea de pretiuri de schimba împreuna pre membrii economici intr’o strensa legătură si-ii pune intr’o atenuare reciproca, asta incatu intreprindi etoriulu senguratecu Trebuie sa porte si urmările ce provinu din stanse nefavoritorie afara de cerculu seu. Eră dara de lipsa, că comunicatiunea sa se inlesnesca pentru a potea medifoci transportulu masseloru de producte din fabrice pre piatrulu universalu si spre scopulu acest’a se cere libertatea comunicatiunei si a comerciului, prin care de o parte se incoroneza edificiulu economicu, iara de alta parte se potentiéza mai multu lucrarea masseloru, privandu-se de orice contra pondu, de aceea libertatea neconditionata a comunicatiunei numai atunci póte fi folositoria, candu se va restabili in viéti’a economica ecuilibrulu factoriloru. La casu contrariu ea promoveza pre unii si nimicesce pre altii. Precum in natura fisica, asta domnescu si in lumea economica doua legi, cari se manifesteza in tote fenomenele ei, ale carora efectu atentia dela influinti’a celorulalte momente decisive, acele suntu: legea ecuilibrului si a atractiunei. Cei doi motori mari ai economiei suntu productiunea si consumtiunea si aci predomnesce nestiiti’a de a se scuti imprumutatu. Nestiiti’a acest’a conturbandu-se continu prin sine, tende a ajunge la ecuilibrulu naturalu si deorece intrega vieti’a economica este supusa la schimbari continue — pentru ca elementele ei sengurate ce nu suntu mărimi constante — ecuilibrulu acesta ce e dreptunu se ajunge nici odata, dara se cauta neintreruptu cu necesitate absoluta. Deca vietim a economica este strensu mărginită si terenele ei nu stau intr’o legătură intima, mișcarea acest’a statica se simte mai tare, intru câtu ea nu pote fi regulata prin masse străine, mai slabu inse, intrucatu ea este supusa numai influintieloru ce se născu pre terenulu seu propriu. Deca inse marginele vietiei economice suntu mai estinse, terenele ei mai mari si mai putinu isolate, atunci proportiunea e intorsa. Momentele conturbatorie se inmultiescu cu punctele de atingere, massele inse ecuipareza contrastulu partiloru mici. Libertatea vietiei economice de adi a adusu efectulu acestei legi la valore mai mare. Capitalulu si munc’a suntu factori productiunei, ecuilibrulu economicu va siovai cu atatu mai tare cu catu proportiunea acestora doi factori se póte trenea mai putinu in ecuilibru. Prin acest’a inse lucrulu trece de pre terenulu economiei pre cesu socialu si straplanta acolo efectele sele. Cealalte lege, a atractiunei, impedeca functiunea usiora a legei prime. Partile massei se atragu. Puterea atractiunei se vora că momentu decisivu, in massele de pretiu ale productiunei si consumtiunei cari nestiescu catra ecuilibrulu staticu. Puterea atractiva a crescutu in mesur a in care s’a largitu terenulu activitatiei economice. Legea atractiunei lucreza in capitalu, care putendu-se folosi spre orice scopu si avendu folosele ce i le da impartirea intensiva a muncei si maiîn’a — póte trage celu mai mare folosit din tóte stansele. Puterea lui cresce din ce in ce mai tare pre candu contrarii slabescu. Productiunea de adi are caracterulu intreprinderei mari, care cere unu capitalu colosalm Acest’a apoi tientesce la unu venitu mare ; cu câtu se acumuléza capitalulu celu mare prin întreprinderi mari, cu atâtu se paraliséza mai multu capitalulu celu micu. Libertatea a radicatu capitalulu la o potere ce nu are unu asemenea contrapondu in economi’a natiunale. Domni’a capitalului da vietiei economice de adi signatur’a sea si prevalenti’a lui a conturbatu ecuilibrulu si a potentiatu nestiinti’a de a lu realla. Domni’a capitalului influintieza si asupra impartirei venitului din productiune, pentru ca productiunea este resultatulu conlucrarei capitalului si a muncei si se pare forte ecuitabilu că venitulu sa se imparta intre acești doi factori după proportiunea cupteloru, cu cari a contribuitu la realisarea productiunei. Fiindu ca totu ce nu e reproductive va sedica ce nu produce o renta nu se póte sustiene in economia, asta capitalistulu e indreptatitu a pretinde o renta pentru ca acest’a e efluiulu necesariu alu proprietatiei de capitalu. Munca inca este reproductiva si astfel nu póte pretinde o renta. Rent’a după capitalu si rent’a după munca suntu unicele parti constitutive, in cari se póte disolve intregii venitulu productiunei. Rent’a capitalistului este a celui ce procura obiectele pentru productiune, si este independenta , rent’a muncitoriului nu e inse tata a celui ce lucra intr’adeveru. Intr’unu tempu cându person’a muncitoriu eră in posesiunea domniloru, nu putea sa fia vorba de o renta independenta a muncei. Raportulu intre aceste deuerente ajunge la valore numai cându capitalulu va fi egalu indreptatitu cu munc’a — in principiu —, si acest’a s’a realisatu in tempulu nostru. In loculu recompenseloru pentru munca si in loculu servitieloru lipse domnesce plat’a numerata, adeca e cuivalentulu pentru munc’a p’restata esprimatu in bani. Plat’a inse nu e intreg’a renta a muncei, pentru ca ea se reguleza după alte momente. Marimea platiei lucratoriului se orienteza după cum se ofere seu se cauta munc’a. Caus’a pentru care lucratoriulu ’si ofere munc’a sea, e de a se caută in instinctulu conservativu alu omului, care cauta medilo cele de subsistintia ce-i lipsescu; caus’a pentru care se cauta lucrulu, o aflamu in necesitatea stricta a lui pentru productiune. Cându se cauta lucrulu, plat’a se urca, inse numai până ce nu intrevine concurenti’a ; cându se ofere munc’a — si nu se cauta — atunci plat’a lucratoriului scade, inse nu scade pre mai multu tempu sub mesur’a absolutu necesaria pentru subsistinti’a vietiei fisice, pentru ca la unu atare casu poporatiunea lucratória s’aru micsioră, si periclitandu-se productiunea, cautarea lucrului aru fi relativu mai mare. Plat’a nu póte sa treca preste adeveratulu pretiu alu muncei, după cum este representatu prin rent’a lucrului, pentru ca o atare urcare aru face imposibile întreprinderile si pentru ca tendinti’a de a apesă plat’a e mai intensiva decâtu tendinti’a de a o urcă. In acesta tendintia face unu momentu principalu pentru lisarea platiei. Intreg’a massa a claseloru lucratórie depinde cu subsistinti’a scadela intreprindietori si ea remane totu acei’asi. Trebuinttele cuotidiane nu o lasa sa faca cu succesu esperimentari pentru a esoperă urcarea plutiloru. De exemplu, cându o parte din poporulu muncitoriu s’aru retrage dela munca pentru a mari trebuinti’a de lucratori si a urcă astfel cu plățile, ea aru trebui sa piera de fume până ce va succede urcarea platiei. Cându trebuinti’a va fi mai mare, decatu numerulu lucratoriloru, plat’a se urca si aru remane pre unu nivelu constantu, dara acést’a nu se intempla. Crescendu poporatiunea se inmultiescu poterile lucratorie in mesura cu multu mai mare decâtu cere trebuinti’a productiunei, care totu mai multu se concentra in mânile capitalistiloru. Mai vine de a se consideră aici si alta impregiurare. Notiunea minimului de esistintia este relativu data prin relatiunile sustatórie. Cu câtu se inmultiescu trebuintiele prin cultura, cu atâtu se inaltia minimulu. O productiune usiara si grandiósa totu dóun a a inmultitu trebuintiele absolute. Plat’a lucratoriloru, scade, sub domni’a concurentiei libere si sub influinti’a sistemului economicu asupr’a impartirei intensive a lucrului in întreprinderea mare — până la minimulu absolutu necesariu pentru sustienerea esistintiei conformui relatiuniloru culturali. Cestiunea Incrasoriloru. (VIII.) Prin creditu ajunge productiunea posibilitatea cea mai mare de a se folosi intensiva de puterile ei, de aceea creditulu numai acolo pate sa ajungă la valore, unde o atare extindere a pro pni concursă Interesanta. Societatea academica româna, luându in cunoscintia, ca in primavér’a anului viitoriu, (lun’a Aprile) se deschide la Parisu unu congresu internatiunalu alu soliintieloru geografice, in a carui programa s’au inscrisu câte-va cestiuni relative la tierile romane, a credintu de a sea datoria sa anuncie publicului nostru, că spre a tracta acele cestiuni, in disertatiuni scientifice, sa propună unu premiu de un’a mie doua sute lei, cu specificarea si conditiunile mai josu enunciate. Cestiunile puse la concursu suntu cele trei urmatorie : 1. Care este punctulu de plecare alu emigratiuniloru gallice in Italia, are centrulu Galliei sau Valea Dunărei ? (§fu 72 din program’a congresului). 2. Carei grupe din popore apartiem Dacii ? Nu este ore cu potintia