Telegrafulu Romanu, 1875 (Anul 23, nr. 1-102)
1875-01-02 / nr. 1
Teleprafumese de dóue ori pre septemana: Duminec’a si Joia. — Prenumeratiunnea se face in Sabiiu la espeditur’a foiei, pre afara la c. r. poște cu bani guit n prin scrisori francate, adresate catra espeditura. Pretinsu prenumeratiunei pentru Sabiiu este pre anu 7 fl. v. a. ear pre o jumetate de anu 3 fl. 50. Pentr. 1. ANULU XXIII. Sabiiu in 2114 ianuariu. 1975. tn celelalte pftrti ale Transilvaniei ri pentru provincîele din Monarchia premiu anu 8 fl.fara pre o jumetate de anu 4 fl. v. a. Pentru prînc. si deri streine pre anu 12,2 anu 6 fl. inseratele se platescu pentru întâi'h ora ]mi 7 cr. sirii 1 ii, pentru a d Su’a ora cu p '/t cr. sî pentru a trei’a repetire cu 3'/t cr. v. a. Nr. 39 Metr. MIRONU, prin indurarea lui Dumnedieu Archiepiscopu diecesanu au bisericei ortodocse in Transilvani’a sî Metropolitu alu tuturoru româniloru greco.orientali din Ungari’a sî Transilvani’a; Consiliariu intimu de statu alu Maiestatei Selecesare sî apostolico-regie. Iubitului cleru si tuturoru credintiosiloru din archidicees’a Transilvaniei , daru si pace dela Dumnedieu Tatari si Domnulu nostru lisasu Christosutoriu, Dupa ce bunulu vostru archipas Escelenti’a Sea, Presântitulu Domnu archiepiscopu sî metropolitu Procopiu Ivacicoviciu, in consideratiunea intereseloru generali ale sântei nóstre biserici ortodocse, in vér’a trecuta, cu alesu sî intaritu patriarchu serbescu, trecu la scaunulu metropolitanu din Carlovitiu, iara prin acést’a scaunulu archiepiscopescu-metropolitanu alu bisericei nóstre grecoorientali române veni in vacantia congresulu nationalu alu provinciei nóstre metropolitane convocatu la Sabiiu pe 15 Octobre a. c. la alu doilea actu electoralu dela 21 Novembre a. c. ne-a alesu pre Umilinti’a Nóstra după normele Statutului Organicu de Archiepiscopu-metropolitu alu româniloru greco-orientali din Ungari’a sî Transilvani’a, iara Maiestatea Sea cesarea sî apostolico-regia, gloriosu domnitoriulu rege alu nostru cu pre’nalt’a resolutiune din 12 Decembre nou a. c. s’a induratu prea gratiosu a intari acést’a alegere. Venimu dara a face cunoscutu iubitului cleru si poporu alu archidiecesei Nóstre Transilvane , ca in firulu celoru premise, congresulu nostru nationalu bisericescu in dîu’a de astadi Ne-a introdusu cu solenitate in scaunulu metropolitanu ; iéra Noi plecându-Ne cu devoțiune crestinésca înaintea provedintiei, carea in acestu modu a voitu a dispune de Noi, amu intratunumaî decâtu in funcțiune cu archiepiscopu alu Transilvaniei sî Metropolitu alu româniloru greco-orientali din Ungari’a sî Transilvani’a cu firm’a resolutiune de a întreprinde prin concursulu competinteloru organe sî pre basele institutiuniloru nóstre bisericesci tóte cele possibile spre binele provinciei Nóstre metropolitane in generalu, sî spre folosulu Archidiecesei Nóstre in specialu. Indreptându-Ne deci acum pentru ântâi’a data câtra voi, Iubitu cleru sî poporu archidiecesanu vecea Nóstra archipastoresca, ve salutamu cu ‘iubire sî ve imbratistemu sufletesce cu noulu archipastoriu alu vostru ; totuodata ne poftimu pre toti la împreunare spirituala in iubire, in cugete, in aspiratiuni sî in lucrare, ca asta avendu in vedere inceputulu si direcțiunea, ce le-amu primitu dela fericitulu predecesoru alu Nostru, marele archiereu Amireiu odinióra Baronu de Siagnn’a, sa urmamu cu tóta tari’a calea destinata pentru ajungerea scopului nostru comunii, carele este : prosperarea poporului nostru, prosperarea sântei nóstre biserici. In fine poftindu-ne, ca in semnu de iubire, sî intru manutienerea ordinei canonice sa Ne cuprindeti sî amintiti in sântele vóstre rogatiuni, — ve impartasima tuturora archipastorescile Nóstre binecuventari. Datu in ressedinti’a Nóstra archiepiscopesca metropolitana din Sabiia, la 15 Decembre v. anulu Domnului 1874. MVIironn Roiiianulii m/p. Archiepiscopu si Metropolitu. Sabiiu I lanuariu. Amu dalu espressiune unei dorinice din cele mai juste, cându in colonele ultimului numeru din anulu espiratu amu dasu ca „dara, dara in colónele anului viitoriu vomu fi in pusetiune de a inregistra mai multe bune, ca in anulu ce se pregatesce a intra pentru totu deuna in eternitate.“ înainte de lale adaugemu astazi, sa ne feresca Dumnedieu in anulu acestu nou de inimicii cei dintre noi, cari, câtu de putieni la numere, suntu in stare sa strice sî sa derapene mai multu decâtu tota lumea din giurulu nostru celu mai de aprópe sî mai indepartatu. Esemplulu l’amu avutu in doi ani din urma in modu destulu de pipaitu, in cas’a nóstra ins’asi. In cadrulu acest’a vinu si evenemintele bisericesc, cari pentru noi au o insemnetate sî bisericesca sî politica, pentru ca biseric’a sî in alte parti, cu deosebire la noi, are unu rolu insemnatu, pre care multi din barbatii nostri abia lu sciu apretitii. Cele de mai susu inse sa nu fiu numai simplu doriniie, după cum suntu dorinttele usitate la anulu nou, pentruca suntu necessitati vitali, cu cari nu datorimu noi romanii din Austro-Ungari’a, noua insine. Anulu 1865, prin votulu separatu alu deputatiloru romani dela iliet’a din Clusiu, ni a lasatu o moștenire, carea pana acum a remasu nefolosita, pentru ca in doue renduri, la 1869 si la 1872, s’a alteratu, din sclintia séu din nesciintia, nu voimu sa mai judecamu, intrarea romaniloru in posessiunea acelei moșteniri. Este adeveratu ca acesta moștenire a fostu descreditata prin temeri nefundate, ba a fostu cualificata de unu medilocu de tradare nationale. Inse, déca n’au fostu combinatiunile celoru mulți in stare sa i conosca valorea a venita trist’a esperinlia, cu fapte de totu grave, ca sa marturisesca de valorea cea adeverata a ei. Esperinli’a mi-a arelatu ca prin punerea acelei’a la o parte amu ajunsu mai reu, decum se púte presupune ca vomu ajunge prin folosirea de dens’a. Inteliginli’a romana si prin trens’a poporulu romanu din Transilvani’a, de atunci incóce, in tempuri de altmintrea critice, a devenitu numai unu privi toriu alu eveneminteloru, ba ici sî unde numai medilocu pentru înaintarea unoru interese particularie a câtoru-va persóne private străine sî de patri’a nóstra mai angusta sî de interesele speciali ale nationalitatiei nóstre, pentru ca este adeveratu, ca nici Wodianer, nici Maday, nici alții străini, carii figuréza ca representanti ,,legali“ ai poporului nostru din patri’a mai angusta nu s’au întrepusu pentru recerintie juste si legali din pârtile de unde suntu aleși nici pentru juste sî legali pretensiuni ale natiunalilaliei nóstre prin a cârei concursu „per escelenicam“ fara aleși. In pârtile ungurene cu pulie nu a fostu mai bine, sau n’a fostu mai bine. Impare chiarfe născute din ambițiunea unor’a de a fi cu totu pretinsu conducători sî datatori de tonu au risipitu si putienele puteri natiunali ce erau concentrate in aren’a cea legale a patriei comune sî de aci se esplica lesne, ca nici unu pasu decisivu nu s’a pututu face. Ba si ce s’a facutu din partea unoru putieni, doi trei la numeru, a datu ansa la dispute diurnalistice, degenerate in atacuri de totii personali. Confusiunea provenita din impregiurari de aceste au avutu urmarile cele mai funeste, pentru ca sî falia cu noi insine si fatia cu lumea din afara amu cadiuluin cea mai învederată desorganisatiune, asta incâtu multi, fórte multi, despereza in puterile loru proprie. Daca este sa se vindece realu, inceputulu trebuie facutu la noi acasa, ca sa dispara neîncrederea in puterile nóstre interne. Trebuie sa ne reorganisamu, pentru ca până cându nu vomu fi o națiune cu o conducere seriósa sî sanatósa nu suntemu in stare sa produceam nimic’a pentru noi sî nu suntemu in stare sa participamu cu succesu la afacerile patriei. mai Nimic’a nu aru pute fi asta dara imbucuratoriu pentru noi sî desiguru si pentru cetitorii nostri sî pentru tota suflarea romana, decâtu cându in anulu acestu nou, amu fi in pusetiune de a înregistra acte, cari sa fia totu atâtea documente despre o concordia generale intre romani, cari sa fia totu atâtea documente despre aceea, ca interesulu comunu a reunitu pre tóta inteliginti’a romana din Austro- Ungari’a la o activitate comuna, carea sa reinsufletiasca națiunea nóstra spre fapte folositórie, ei sî patriei, sî sa o aduca celu putieru la respectulu, de care se bucura înaintea conlocuitoriloru de alte nationalitati cu unu die ceniu înainte de tempulu acest’a. Déca aru succede ca acest’a suntemu siguri, ca ori cum se voru areta celelalte impregiurari in lambulu patriei, nu vomu ave causa de a aștepta viitóriulu cu inim’a inghialata in pepturile nóstre ca acum. Suntemu convinși inse, ca atunci prin concursulu nostru si acele voru lua alta fatia, caci romanii n’au avutu fatia cu patri’a loru nici odata pretensiuni exagerate, ei ceru numai dreptatea sî castigandu-o pre acést’a s’a castigatu pacea sî linistea intre toti concetalienii patriei, sî unde domnesce dreptatea, pacea sî liniscea intre cetatieni, acolo fericirea sî buna starea si afla locasiulu stabilit. Sa nu ne despretiuimu numai noi pre noi insine sî tote aceste, s’aru implini sî déca nu de odata dara un’a câte un’a. Cându o națiune de trei milióne, unita, aru începe a arunca faptele ei in cumpenile patriei in modulu aretalu atunci in națiunile mai merunte aru găsi atâti imitatori, sî tóte esageratiunile, drepte sî nedrepte, despre gravituri in afara aru trebui sa amutiasca. Avantagiulu celu mai mare vise aru fi pentru romani, ca inimicii loru interni aru perde terenulu celu fructiferii pentru interese private. Vocea cea puternica a unui poporu, carele si-aru tienti tóta atentiunea numai spre scopulu celu mare alu salutei publice, si aru pune pre toti la umbra ignorarei sele sî déca s’aru incerca si atunci sa bage neintielegeri intre omeni, si aru e spune despre fiului seu. Anulu ce ne sta înainte sa lu folosimu cu prudenti’a cea mai mare sî sa nu damu dîleloru rendu, caci după dîs’a apostolului etnicu „dîlele grele suntu“, sî deca nu’lu vomu folosi asia nici dorinti’a nóstra carea este o dorintia comuna sî de interesu comunu nu se va împlini. După cum audîmu alegerea de Episcopu in dieces’a Aradului va ave locu in 10 Februariu a. c. In cercurile operatoriloru tiarei (Konvediloru) — după cum scrie „P. N.“ —face sensatiune generale spirea ce curseza de mai multe date incece, ca Majestatea Sea a pensionatu cu resolutiunea prea inalta din 28 Decembre a. t. 33, după alta versiune 49 oficiali din statulu majoru alu honvediloru. Resolutiunea acea după cum se spune va apare in fói’a oficiale; de altmintrea cei interesați s’au informații precare privata despre adeverulu acestei sciri. Fói’a citata in comunica acést’a scrie cu reserva. „Ag. Havas“ surprinse lumea politica cu scirea, ca Pórta otomana intry• méza contra Serbiei, intre Romani’a si Serbi’a s’a facutu o învoire, cea dintaiu este îndatorata, in puterea acestei învoiri, sa vina intr’ajutoriu Serbiei, cându s’aru nasce unu conflictu intre Pórt’a si principatulu serbescu, si ca conflictulu din di in dî devine mai amenintiatoriu. Faim’a acest’a provoca multe conjecturi si in cestiunea acest’a s’a desfassuratu si posetiunea monarchiei nóstre afirmandu-se, ca Austro-Ungari’a va pute sa remana neutrale numai pana cându întrebarea subverseza esclusiva intre Serbi’a si Turci’a. Ca celu mai bunu meditocu pentru viené cestiunea salerata in acestu cadru, se recomenda, cu contele Andrássy sa dechiare gu 199.