Telegrafulu Romanu, 1875 (Anul 23, nr. 1-102)

1875-01-02 / nr. 1

vernului romanu ca Austro-Ungari’a in momentulu cându Romani’a va apucă armele pentru Serbi’a va ocupă Romani’a cu armat’a. „P. N.“ indign­­­éza in acest’a privintia la alianti’a poteriloru dela nordu, care se estinde asupr’a intrebariloru in orientu si nu crede, ca monarchi’a va fi constrinsa sa ia positiune numai pentru sine spre a se sustiene status quo. Nu avemu temeiu sa ne ocupamu­mai in detaiu cu tóta afacerea, pentru ca Port’a nu armeza si astu­feliu nu e nici lipsa nici ocasiune, ca monarc­i’a nóstra sa ia positiune in fati’a acestei eventu­alități. In tipografi’a diurnalului „Zas­­t­a­v­a“ din Neoplant’a s’a secuestratu o brosiura a revolutionariului comu­­nistu serbescu, Pelagies. Dinartului „Közérdek“ i se scrie din Neoplant’a, ca procurorulu de statu a continuatu cu Celu mai bunu resultatu cercetă­rile sele, cari probabilu voru aduce o lumina asupr’a legaturei ce esiste intre „Omladin’a“ din Neoplant’a si partid’a revolutionaria din Serbi’a. Titlulu brosiu­­rei este : „Nuntiu catva amicii mei, cari gemu inca sub jugulu turcescu.“ Mai multi membri din partid’a revolutio­­naria din Serbi’a au intrebatu pre Pe­­lagies, ce svatu le dă elu pentru ca­­sulu, cându va erumpe in orientu o revolutiune, si cându „provinci’a aru cade sub unu jugu crestinescu séu paganescu ?“ Respundiendu la acé­st’a întrebare Pelagies scrise brosiur’a sus atinsa, care fu secuestrata. Acést’a cuprinde in 27 puncte idei socialiste­­comunistice si revolutionarie cu unu coloritu serbescu. Titlurile, dignitatile bisericesci, armatele stabile sa se sterga, tronurile sa se restórne dela celi dintâiu pana la celu din urma si pre ruinele loru sa se intemeeze domni­a comunei federative. Astfeliu de idei voia sa puna in circulatiune Pelagios in scri­­earea sea fulminanta. Cu unu fana­­tismu turbatu intarita vestitulu comu­­nistu tenerimea sa aduca la valore aceste principie si o admonéza „sa alunge câtu mai curendu pre principi si pre preoți, spre glori’a nu numai a Serbiei, ci a intregei omenirii.“ O corespundintia din Rusciucu a „Mesagerului d’Orient“ arata cum pâna si in cestiuni mici, guvernulu turcu nu voiesce a ne respectă drep­turile ce avemu : este vorb­a de reci­procitatea representatiunei intre ace­ste doue tieri. Bata ce scrie cores­­pundinti’a: „Suntu apr­ópe patru luni, de cându guvernulu otomanu decise a se creă pre lângă fia­ care schela séu orasiu tiermuréau alu Dunărei câte o agenția comerciale — sub form’a unei agenții consulare. — Titularii se si designara si plecara pentru destina­­tiunea loru. Dara, după câte se pare, a inalt’a Porta nu crediuse de datoria incunosciintiă prealabilu despre acést’a pre guvernulu romanu ; astu­­feliu ca de indata ce cabinetulu din Bucuresci afla ca impiegații turci functionau afara din teritoriulu tur­­cescu, fara autorisatiunea sea, dete ordinu autoritatiloru tiermurene de a nu le recunosce nici o atributiune de a functiună si de a nu le permite nici unu amestecu intru nimicu. Acum numai si după mesur’a luata de auto­ritățile române, sublim’a Porta se de­cise a dă in cunosc intiare la Bucuresci de otarirea luata. Cabinetulu din Bu­curesci a profitatu de acestu incidentu pentru a pune reprocitatea că condi­­tiunea acceptati unei sele, adeca drep­­tulu pentru densulu de a creă la ren­­dulu seu totu asemeni agenții in Turci’a. Cestiunea sta aci , Pórt’a desita, se pare, a dă unu respunsu catego­­ricu. In tota asta afacere, după cum se vede, Portea e bătută si amploiații sufera consecventiele, din caus’a chiel­­tueleloru de dislocare, de locuintta. De câte-va septamani ii vedemu pre­­umblandu-se prin Rusciucu plangen­­du-se câtva cei cari voiescu sa-i as­culte. Spuneți, déca asemene lucruri nu se intempla decâtu guvernului tur­­cescu. Trecu sub tăcere caracterulu, instrucțiunea, etc, ai tuturoru acestoru amplosați turci trimisi pre cela­laltu tiermu alu Dunărei................ Danielu Effendi, directorulu ge­­neralu alu tuturoru acestoru agenții otomane in Romani’a, a sositu aci in Rusciucu. Scopulu seu este, se dice, de a se intielege cu guvernulu gene­­ralu alu acestui vilaietu spre a se a­­junge la o solutiune. 2 Independenți’a belgică dela 29 De­cembre vorbesce in revist’a sea si despre cestiunea tractateloru de co­­merciu române si despre perplesitatile in care dice ca se gasesce in­ Porta, care cauta unu medilocu de solutiune altulu decatu celu dreptu si rationalu. Diverse consilie si solutiuni preocupa pre in. Porta, recunosceri, ratificări posteriore tractateloru nóstre, etc. Totu ce aru face mai bine inse in­ Porta, spre a esi din impasu si a nu se incurcă mai multu este, după es­­presiunea Independintiei, de „ a lasă lu­crurile sa-si „urmedie cursulu soru“, adeca liberulu esercitiu alu dreptului României de a trac­ă, dreptu consa­­cratu de vechile nóstre capitulatiuni, si de tractatele moderne. Mai multe dinare austro-ungare, precum si le Nord dela 28 Decembre au reclamatu contr’a procedurei de ancheta putieri satisfacatóre ce s’a urmatu de catva guvernulu generalii alu Albaniei asupr’a masacrului ce au suferitu muntenegrenii la Podgoriti’a. Le Nord ne spune ca mai multe pu­teri au cerutu deja in­ Pofta sa tri­­mita la fati’a locului agenti speciali cari sa se ocupe mai seriosu si sa re­­vizuiasca lucrarea autoritatiloru locale. Austro-Ungari’a, dice le Nord, a luatu initiativ’a acestei cereri de jus­­titie, la care s’au asociatu indata Rus­­si’a si Germani’a, că sa se póta ajunge la unu resultatu seriosu alu unei an­chete imparțiale si sa se pedepsesca toti cei culpati cari au participatu la acea crima oribile. Organulu diplo­mației ruse consilia pre Porta, in in­­teresulu liniscei din acele parti ale Turciei, de a se face justiție si a nu se face casa de amorulu propriu alu unui guvernu de provincia. „Indepen­dinti’a belgica“ ne spune ca Part’a aru fi decisa a se face deplina justitie in cestiunea dela Podgoriti’a. Soirile ce sosiră de curendu din Spani’a ne spunu, ca noulu rege Don Alfonso, fiulu ex-reginei Isabel’a, pro­­clamatu mai intâiu de catva armata de domnitoriu alu Spaniei, a intratu­ in 9 Ianuarie n. cu fregatia in portulu de la Barcelon’a, unde a fostu primitu intr’unu modu stralucitu din partea rasti&A. Electricitatea Intrebuintiata spre a descoperi frand’a ia comer­ciala stofelor«. D. Conte de Moncelu, inginera in ad­­ministratiunea linieloru telegrafice din Fran­­ci’a facă esperintie si descoperi unu mediu forte ingeniosu de a se descoperi fraudele intrebuinttate de cei mai mulți fabricanți in confectionarea stofeloru, si acestea prin aju­­toriulu electricitatiei. Cum trece electricitatea prin diferitele treseturi ? Autorulu recunoscu ca conducti­­bilitatea stofeloru depinde de facilitatea loru de a absorbi vaporii apei. Contrariu de ceea ce presupusese pana acum, matasurile producu o conductibilitate electrica mai mare de­catu lanurile. Bucati de metasu negra V^u datu o deviatiune de 40 grade, metasu­­rile colorate au lasatu instrumentulu (galva­­nometrulu) mai impasibilii. Metasurile negre, cari au datu cele mai mici deviatiuni si cu pretiu mare, 16—20 fr. metru, totu faceau sa devieze aculu cu 4 grade. Stofele uscate cu ferulu caldu intre 2 foi de b­arb­ie sugatorie perdeau conducti­­bilitatea loru electrica, dara indata ce se puneau tempo de unu cartu de ora, intr’unu focu umedu pentru a si-o relua, după 6 cre xnetăsi a ce deduse 40 grade de deviatiune dede 80, aceea care aretase 17 grade, in­dica 66. Lânga da in genere deviatiuni mai mici, si colorea sea nu pare a avea influ­­intia, ca­­ pentru metasa, asupr’a conducti­­bilitatiei sele. Se explica lesne diferinttele de conducti­bilitate a metasei negre si a celei colorate, candu se scie ca fabricanții incarca metasa negra, dara pentru metasele colorate nu s’a gasitu miciloculu de a face totu astfeliu. Metasile negre cuprindu óre­cari materii cari se combineza cu t­esetur’a si potu a-i mari greutatea intr’o proportiune enorma care merge câte­odata până la 3­0% din greutatea metasiei. Totuși, in conditiunile ordinare a unei bune fabricatiuni, acesta argumentatiune nu variaza de­cât­ de la 10 până la 60 °­ C. Când­ acesta incarcare nu este exagerata, pote da metasii unele pro­prietăți folositorie si permite a se vinde tre seturile mai eftina , dara devine strica­­cióse cându trece limit­a precedenta. De ordinara, aceste incarcare se capota prin treceri succesive a fibrei metasóse in bai de saruri si de feru si de tanu. Dara tanatulu de feru astfel in produsu absorbe mai multa umiditate, după starea atmosferei, si face stofa mai multa sau mai pucinu conductore de electricitate. Pre me­tasurile de colare mai închisa totu se póte ficsa pucinu tanina, dara încărcarea nu póte trece de 10"­o. Aceste treseturi suntu natu­­ralmente mai pucinu bune conducatorie. încercările d-lui de Moncelu se voru pute­apleca la industria; este evidenta ca conductibilitatea electrica fiindu in raportu cu incarcarea unei metasi, va fi fórte usioru a se deduce dela prim­a vedere, din devia­­tiunile acului galvanometrului, proportiunea de tanatu ce cuprinde stofa; comercianții voru avea astfel cu unu medilocu de controlu destulu de comoda si voru cunosce imediatu déca incercarea tieseturei n’a fostu exagerata in detrimentulu loru. Pândrele suntu tieseturele cari absorbu cu cea mai mare facilitate umediata aeru­lui si cari dau prin urmare cele mai mari deviatiuni ; cu câtu pânza este mai grasa, cu atâta conductibilitatea sea cresce. Pânz’a grasa arata 9 grade, cea midilocia 59, pânz’a forte fina 31. Stofele de bumbacu suntu forte conducatorie. Madipolenulu da o devia­tiune de 32 grade. Indicatiunile galvanometrice suntu asta de precise pentru aceste diferite tieseturi ca este posibila a se distinge stofele de lâna sau de metase in cari intra bumbacu séu atia. Astfel in stofa de lâna cu bumbacu da o deviatiune de 7 grade, in tempu ce lâna curata da zero , si astfel iu cu tóte tre­­saturile. Electricitatea dara va servi pentru re­velarea fraudei in comercialu stofeloru de lâna si de metase. De aci se vede câtu de multu cercetările speculative potu conduce la aplicatiuni neprevediute. (Economia nationala). G. Parv. prefectului si a mai multora deputa­­tiuni si de o multime de popor, care saluta pre bunele rege cu strigări en­­tusiastice de bucurie. In respunsulu seu catva acesti’a regele dîse ca se simte fericitu reintorcându-se preste Barcelon’a in Spani’a, ca cunosce tre­­buinttele Cataloniei si titululu de care regele e mai incantatu e titlulu conte de Barcelon’a. Regele merse apoi in catedrale, tienu o revista preste trupe si plecă spre Valenti’a. Republic’a se afla in agoniele mortiei, in curent lu regele Alfonso va intră in Madridu si fara îndoiala pro­­nunciamentulu armatei pentru fiulu Reginei destranate se va primi si de națiunea spaniola, care este disputata de furiele crâncenului resbelu civilu. Alungarea Isabelei dela tronu n’a adusu Spaniei libertatea si linistea, fericirea si bunăstarea așteptata, din contra­rele cari au ameninttatu ne­­fericit’a tiéra aprópe cu perire totale. Sperantiele lui Castelar si sociloru sei de principie, de a intemeia o republica solida pre ruinele regatului, nu s’au realisatu. Principiele dela cari republi­canii sperau reîntinerirea si regene­rarea Spaniei n’au potutu isbuti facia de resistinti’a puternica a monarchiei. Realitatea a dementizu fortiele loru. Partidele se luptara până la cutite, unu rege importatu că o umbra fuga­­tória trecu pre scena fara de a lasă vre-o urma după sine; in sudu se ră­dică flamur’a sângerosa a intrasigenti­­loru, in partile nordice negrulu stin­­dardu alu reactiunei carliste jesuitice, armat’a perdu ultimele teste de disci­plina si concordia si statulu autori­tatea si valorea sea in afara. Intre atari stari desolate fiulu reginei alun­gate apare după atari esperintie că unu mântuitoriu alu Spaniei de gresele flagele ce le-a adusu resbelulu civilu asupr’a ei. Siese ani, scurtu tempu inse bo­­gatu de evenimente, a invetiatu pre poporulu spaniolu cu fortia neresisti­­bile politica practica. Intervalulu a­­cest’a fu plinu de suferintie, de sânge si lacrimi si din miseri’a ce a suferitu poporulu in acești siese ani se póte explică lesne entusiasmulu cu care se primi regele Alfonso de câtra popor. Sarcin’a domniei fara indoiala va fi grea de suportatu pentru umerii Resbelulu troianu. (Pre la anulu 1200 n. de Christosu.) după Grube. VII. Bălăcirile lui TJlysse. Insul­a Sie fa eră locuita de po­­porulu veselii si comercialu alu Pirea­­ltiloru, preste cari domiiau doispre­­diece regi ; celu dintâiu intre acesti’a eră eroulu Alcinou. Acest’a avea o fiica cu numele Nausirca’a, care eră fórte harnica. Acest’a voiă sa spele de diminetia hainele si pieptarele fra­­tîniloru ei, porunci sa prindă catârii la caru se puse cu conseciele ei pe caru si mersera la h­ulu la a carui gura se ascunse Odysseu. Fetele asie­­diaza hainele in nisce găuri patrate pline cu apa, le bătură cu maiugulu si le întinseră apoi pre albulu nisipu. După aceea se scaldara si se unga cu uleu stralucitoriu, pre urma incepu a se jucă cu pil’a. Desă voiau sa se reintorca acasa, atunci Nausu­ca’a mai aruncă odata pil’a spre un’a dintre jucatorie, inse acest’a nu o prinse si pil’a cadia in apa. Copilele începură a strigă atâta de tare incâtu tredira pre Ulysse. Elu iese afara golu, di­­formatu de noroiu, iarba de mare si fruncie. Fetele fugiră inspaimentate la vederea figurei curiose, dara Mi­­nerv’a insuflă curagiu in anim’a fiicei lui Alcinou incatu ea cutedia s’asculte noroirea rugatorie a străinului. Ace­st’a i­e spuse cu cuvinte dureróse sor­tea trista in care se afla si se ruga sa-i dea o haina, că sa se îmbrace. Nausika’a miscat a incuragiu pre amb­­ele sele si comandă sa-i dea haine si uleu de unsu intr’o sticla de aura. După ce se duse fetele, Ulysse plini de bucuria se scalda in riu si după ce se curata de noroiulu de mare ’si unse corpulu si se îmbracă cu hainele cele pretióse. Dieés’a lui patrona i inaltia marimea staturei si făcu că pe­­rulu sa-i inunde la vale in bucle. Ast­fel iu stă strainulu celu putieru mai inainte neinsemnatu, plinu de putere si frumsetia juvenila înaintea feteloru uimite, a câroru priviri pline de ad­mirare pansau pre omulu celu atâtu de frumosu. După ce se recrea Odysseu

Next