Telegrafulu Romanu, 1876 (Anul 24, nr. 1-103)

1876-03-25 / nr. 25

96 ambe tomurile procurându-se de odata cu pretiusu redusu de 2 fi. 30 cr. Gherla 30 Martiu 1876. Ioanu Papiu, preotu la iasi, corectoriu reg. pentru A. S. R. principele Umbert, presidentu onorariu alu societatiei, amintindu ce interesu constantu sa la lucrările ei. Toastulu fuse forte aplaudatu. D. Menabrea ridica unu toastu pentru espeditiunea marchisului Antinori, si insista, cu multa oportunitate, asupr’a influintiei ce neaperatu trebuie sa aiba intinderea actiunei esterne a Italiei asupr’a desvoltarei comerciului si industriei sele. Marchisulu Antinori, care tienuse si densulu dimineti’a unu discursu forte apretiatu, a multiamitu pre scurtu dlui Menabrea pentru ororile tăcute in favorea succesului incercariloru sele. După acestea se ridica d. Esarcu si tienu unu adeveratu discursu. D. Esarcu e membru alu societatiei geografice din Bucuresci. După ce ceru sa pota uni vocea sea cu aceea a ilustriloru invetiati cari erau calotorie buna, deplinu succesu, si inturnare fericita marchisului Antinori si companioniloru sei, amintindu versulu celebru citatu, acum câte-va dile, de procurorulu generalu la inaugurarea curtei de casatiune la Rom’a . Tu reges imperio populos. Romane, memento a adaogatu ca cându poetulu pre care mai tarziu Dante Tu lua de calauza, dedea romaniloru acestu consiliu, elu intielegea mai putienu a vorbi despre domni’a fortiei decâtu de guvernarea lumei prin spiritulu de civilisatiune pre care lu areta ca tienta fiiloru eternei cetati. Apoi dise: „Este invederatu ca pretutindeni unde au patrunsu legiunile nóstre au lasatu centruri de civilisatiune. Suntemu născuți in unulu din acele centruri. Departe de a lu fi uitatu, tragemu dintr’ensulu unu titlu de nobletia pentru națiuni. Suntemu mândri ca ne chiamâmu români. După ce se surpa imperiulu romanu, națiunile de rasa latina au urmatu fiacare oper’a de espansiune si de progresu de care Rom’a le dedea esemplu. Steu’a cea buna a Italiei conduse pre Columbu alu nostru la descoperirea unei lumi noue, si pre cându Ispani’a cucerea Americ’a, Portugali’a ’si deschidea spre indii acea cale pre care au urmat’o tóte marinele globului, veni din’a in care Franci’a purta in fiacare parte a Europei acele idei cari trebuiescu sa faca astfeliu ca națiunile sa formeze o singura familia. „Ce feliu — continua densulu, — sa nu ne bucuramu vedienda pre Itali’a devenita libera, independenta si unita preocupându-se a intinde din nou domnirea civilisatiunei ? Itali’a, după ce a avutu cele doue civilisatiuni ale sele, una a republicei si a imperiului romanu, cealalta a puparului si a renascerei, si după ce a esercitatu o indoita si profunda influentia asupr’a lumei întregi, continua a lasa sa se respândesca geniulu seu si a se conformă caracterului seu de universalitate care i este propriu. Dara Itali’a lui Victoru Emanuelu este chiamata inca spre a continua multu tempu gloriósele traditiuni ale unui trecutu gloriosu.“ D. Esarcu, cu românu, nu puté sa uite fier’a sea. Elu a aratatu dorinti’a ce Romani’a avé de a pasi pre urmele natiuniloru celoru mari de o rasa cu dens’a, si a disu ca deca brum’a de care Ovid se plânse póte c’amu esageratu (gelidus Ister) au intârdiatu desvoltarea acestei ramuri latine, cu tóte astea românii spera a arata intr’o dica nu suntu nedemni de cei născuți înaintea loru. In fine după ce spuse ca Rom’a, prin midilocirea legiuniloru sele, incredintiase României depositulu vechiei civilisatiuni, ca Genov’a si Veneti’a, cu navele loru le insuflase spiritulu geniului modernu si ca cu doue dieci de ani in urma Itali’a moderna deșteptase cu o lucire vivificatóre simpati’a sea conchise prin afirmarea ca Romani’a, conformu cu missiunea ce i-a datu nu numai Europ’a ci si geografi’a, are ambițiunea de a fi unu elemental de libertate si civilisatiune la porțile orientului si prin urmare totu ce se intreprinde pe Tibru are unu resunetu pre tiermii Dunării. D. Esarcu se scula, terminându, ca a indrasnitu sa se esprime in limba italiana si aminti versulu celui mai mare poetu : Amor mi mosse ehe mi fa partare. Gentilele cuvinte ale representantelui României au fostu primite cu multa simpatie, după cum meritau. S. d. Menabrea gasi acesta ocasiune spre a esprima sentimentulu de cordialitate alu Italiei pentru vechi’a colonia dunarena a lui Trajanu; si spre a murdumi in numele societatii geografice, d-lui Esarcu pentru banchetulu ce ’lu oferi la Parisu membriloru societatii cu ocasiunea congresului geograficii din urma. Venira apoi mai multe toasturi, in onorea mai multoru barbati si societati sciintifice. Varietati. * Sequestrarea fideicomissului după baronu Hermann Bruckenthal. Tribunalulu din Sabnia decise după mortea baronului Hermann Bruckenthal a respunde fideicomisiuluiar. Bruckenthal presbiteriului evangelicu din Sabiiu, o avere de milióne. La reclamarea unui descendentu din famili’a Bruckenthal, Iuliu Bruckenthal, curtea de cassatiune din Budapest’a a anulatu resolutiunea tribunalului si la cererea reclamantelui s’a delegatu in afacerea acest’a tribunalulu din M. Vásárhely. Tribubunalulu acest’a a si decisu in 27 Martiu sequestrarea fidei comissului si in 3 Aprile a si venitu o comissiune judecatoresca carea se ocupa acum cu sequestrarea. Anunciu. Spre tiecerea adunarei sub despartiementulu a VII asociatiuni pentru cultur’a si literatur’a poporului românu convocata la Câmpeni pe 24 Februarie a. c. din căușele inundarii apeloru si a cailoru rele, numai putieni s’au adunatu, din care causa, nu s’au pututu organisa, ci cei presenti au hotaritu a se tiene o alta adunare totu in Câmpeni in 20/8 Aprile a. c. adeca joi după pasci, la care cei ce sa intereseza de cultur’a si literatur’a poporulu românu, cu tota onorea se invita spre a lua parte. Rosi’a 2 Aprile 1875. Simeone cavaleru de Balinth. Insoliniiare: Ama onórea aduce la cunoscinti’a domniloru prenumeranti, cum ca dela „editiunea I corectata si amplificata a cuventuriloru mele bisericesci acomodate pentru ori-ce tempu“ dreptulu de editura stradandulu domnului Ioanu Stein din Clusiu, tipărirea acestei editiuni se continua cu tóta grab’a, asta, câtu terminându se tipărirea cu finea lui Aprile a. c. esemplariele pre 15 Maiu, se voru pute trimite esemplariele prenumerate fia carui prenumerante deadreptulu la editoriu. Pretiusu unui esemplariu este 1 fi. iera pretiulu de bolta va 1 fi. 20 cr. prenumeratiuni se mai potu face până la finea lui Aprile cu pretiulu de 1 fi. ori la editoriu, ori la autoriu in Gherla. Insclintiezu totu deodata pre on. publicu cumca dela librari’a domnului I. Stein se potu capeta din opurile mele: 1. Cuventuri bisericesci tom. II, cu pretiulu de 1 fi. 50 cr. 2. Cuventuri funebrali sau la cașuri de morte cu pretiusu de 1 îl. 20 cr. Partea economica. Sabiiu 29 Martiu st. n.*) In scurtulu meu raportu de ori asupr’a unoru obiecte pertractate in ssedinti’a adunarei generali a institutului de banca „Albin’a“ amu promisu ca voiu reveni la unul din statutele modificate, prea momentuosu pentru institutui, respective pentru acționari. Trebuie se amintescu inse mainainte, ca astazi s’a implinitu „intarirea curentului“ cu privire la afirmarea ambigua de ori a aparatoriloru esistintei celoru 4 ° C tantiema din contractulu incheiata de institutu cu directorele. Acest’a a solut’o cu sigurantia si eri directorele , a facutu inse si a lasatu pre consiliarii de administratiune subinttele si sa afirme in modulu aretatu eri si acest’a numai ca sa se convingă si membrii adunarei, ca cesti din urma n’au mai despaturatu contractulu dela anulu 1872, de cându si-a inceputu institutulu activitatea, si in acestu punctu ne-amu procopsitu!! Si de ce nu ? caci in cass’a Wertheimiana nu ’lu rodu moliile, nici furii nu-’lu potu fura. (Multiumita inventatoriului astorfeliu de casse de tern). Totu acestei încuietori horibili trebuie sa-i bagama vina si incidentulu caléf’a directorului totu la trei ani trebuie sa cresca cu 600 îl. s. a. Totu acest’a bala de feru porta vin’ade nu se scie pana cându are sa urmeze acestu crescamentu calculatu după progressiuni, si totu acesta bala de feru porta vin’a ca contractulu este in diagonala contradicere cu statutele institutului, intrucâtu adeca statutele prevedu 4% tantiema pentru doi directori, iar’ contractulu e unulu, precum si directorele unulu este. Zadarnica a remasi observarea bine nimerita a lui V. B. in acesta privintia. Totu smeulu de Wertheim e de vina. Si acum se ajungu la § amintitu in pasagiulu primu. Acel’a dice : „In coșuri de argintia grava si fundata. Direcțiunea póte sa dea afara pre directorele esecutivu, inse fara stirbirea pretensiuniloru sele din contractu (cari nu su mai multu nici mai putiemu de 12000 îl. v. a.) — suspensiunea ori demissiunea directorului după ascultarea acelui’a in siedintia póte sa urmeze numai déca celu putieru optu membrii ai directiunei voru vota pentru acest’a. “ Trageți acum o paralela intre acest’a si sensulu arbitrariu a celui ce trateza despre oficianți! Acum are sensu — intrelegu si eu — classificatiunea rostita in parte de consiliariulu de administratiune numitu eri, privitóriu la punctulu de depărtare a directorului de oficianți. Alu acestea a scapatu din vederea membriloru adunarei si sciti de ce ? pentru ca directorele cându a datu cetire statuteloru modificate a premisu more consueto: „ca in statutele cele noue multi §§ din statutele vechi au remasu afara, fiindu fara ceva însemnătate, multi s’au contrasu in multi, altii au remasu nealterati in sensu — precum si celu de susu —, in multi s’a schimbatu numai stilulu si terminologi’a“; si pentru ca in urma, toti §§ atâtu cei elisi (remasi afara), câtu si cei contrasi, nealterati si schimbati in stilu si terminologia, s’au cetitu intr’o dusca, cum s’arudice ; apoi si pentru impregiurarea, ca cumu dintr’unu capitulu din statutele cele vechi la modificarea memorata nu s’a mai urmatu in rendu, ci intorsu : cei din urma intâiu si cu multe intercisiuni si vicevers’a, incâtu membrii cu statutele vechi in mâna nu puteu urmări pre directore nici nu’si puteau nota observările ce erau de a se face. Numai dvorniculu Y. B. din Budapesta, desi consiliariu de administratiune, era mai velocipedu. Lauda lui! La observările lui chiarificatorie i se respundea : „ca acele se subintielegu.“ Numitulu inse mai cerbicosu nu se multiamia cu acestu respunsu si pretindea ca sa nu se subintielega numai, ci sa se lamuresca cesti’a. Si intr’adeveru ca densulu a contribuitu in partea cea mai mare, la cele mai multe, ba potu dice la tóte intrebarile si olaririle acestei adunări. Nu stim pricopsitu in trebi de banca, dara un’a totusi nu-mi va trage la indoiela nici celu mai competinte pre acestu teremi, până acum prea putienu umblatu de nati’a nóstra, si anume : cablu de susu si celu cu 4 °0 tantiema, vis-a-vis de toti oficianții unui institutu numai cu 2% tantiema, apoi omnipotenti’a contractului si supremația de comanda asupr’a oficiantiloru nu se radima pre base mucedite de vechi, din er’a primitiva a infiintiarei de bance si societati de ori-ce categoria, de cându adeca speculantii cei mai rafinati si edifica, si si edifica si astadi — deca potu — pedestalulu, de unde nici mani’a si evolutiunile timpului nu ii puteau si nu ii putu sa ii dea josu si sa ii stirbesca fara dobanda si regresare. Cu tóte aceste consiliariulu de administratiune I. P—-a, la randulu seu, pretindea ca nu suntu de ajunsu aceste prinosuri (clocauste), ci trebuiescu completate, provocânduse la alte institute si bance. Noroculu lui iise, ca nu sciu sa le numesca. M’am miratu de unde atât’a pricopséla la acestu omu pre terenulu si in trebi comerciale. S’au mai pertratatu multe lucruri momentóse, despre cari póte de alta data Au dbvenitu gravamine varie asupr’a representantelui institutului in afaceri procesuali si alte lucruri nu prea plăcute pentru acest’a. Ore fis’aru pututu si intr’aceste apara cu provocarea la alte bance ? ne remane totu densulu detoriu cu respunsulu. Apoi s’au esprimatu si accentuatu dorintie ca unulu din consiliarii de administratiune — mi se pare totu cestu din urma — aru fi bine se ése din consiliulu de administratiune si sa se multiumiasca pentru câtu-va tempu scurtu cu chiamarea de jurisconsultu. Euasiu mai adauge la celu de mai susu, inca pre unu consiliaru de banca alu Albinei, din locu, care are meritulu pentru institutu, ca candu se intempla siedintiele consiliului de admin. Marti’a si Vinerea nu se presentéza, dara se subintielege, si care cu ocasiunea adunarei generali de si a fostu acasa, nici intr’atat’a n’a molestatu siedinti’a, incatu sa lu cunosca barem in persona bine membrii presenti. Cu acestea incheiu in sperantia se redu ceva si in „Albin’a“ din Bud apest’a despre adunare si apretiarile redactorului acelei’a, care credu ca si va face detormti’a. Tanasuica. *) Din lipsa de spatiu a trebuit a se remana pre numerulu acesta. R. Redactorii respundietoriu Nicolau Cristea» IJms’a de Vien’a. Din 24 Martie (5 Aprile) 1876 Argintu................................................... 102 40 Galbinu.................................................... 550’/2 Napoleonu d’auru (poli)...................... 936 Metalicele 5°/0 .................................... 67 05 Imprumutulu naționalii 5 °/0 (argintu) 7045 Imprumutulu de statu din 1860 . .. 109 80 Acțiuni de banca................................. 877 — Acțiuni de creditu................. 153 10 London.................................................... H7 —■ Obligațiuni de descaunare Unguresci 75 — „ „ „ Temisiorene 75 —* _ _ _ Ardelenesci 74 75 „ Croato-slavone Editur’a si tipariulu tipografiei archidiecesane.