Telegraful Roman, 1879 (Anul 27, nr. 1-152)
1879-01-02 / nr. 1
1964 . TELEGRAFUL ROMAN, comptabilitatea fictivă a neguțătoriului, care tinde a acoperi lumei adevăratul deficit cu care lucră, înzestrat cu acest buget fictiv contele Szapăry a plecat la Viena și s’a presentat „jupanului Itzig“ pentru a cere parale. Grupa Rothschild a dat ministrului unguresc 73 milioane florini rentă pentru o obligațiune de o 100 milioane. Cu această sumuliță deabea se vor putea acoperi trebuințele pănă la sfîrșitul anului. Dar de unde va mai plăti statul carnetele, 9 la sută, nimeni întreabă. Iată dar principiul negustoriului scăpătat, a împrumuta bani cu orice preț, numai bani să fie. Se înțelege că o astfel de atmosferă, încărcată de împrumuturi și deficite apasă greu chiar și cercurile guvernamentale. Acestei împregiurări avem de a mulțămi noua reducțiune a armatei de ocupațiune din Bosnia și Brțegovina. Ministrul de resbel a scos din „Pluslauania“ sau „Austria nouă“ aproape întreaga cavalerie și a redus companiile de infanterie la 135 soldați. Astfel se trimit acasă 9000 reserviști. După multă bătaie de cap s-a publicat în sfârșit și statutul de organisațiune pentru Bosnia și Brțegovina. Conform acestui stat, publicat pănă acum numai de zliarul „Presse,“ șeful guvernului țerei, ce stă în fruntea administrației, este supus ministeriului comun. Reședința guvernului pentru ambele țări este în Saraievo. Toate afacerile, ce privesc administrația, se țin de resortul ministeriului comun, care va dispune în conțelegere cu ambele guverne ale statului. Cheltuelile administrației se vor acoperi din propriile venite ale țării (?) Pertractările miniștrilor unguresci cu plenipotențiarii României în causa îmbucărilor drumului de fer la Vercerova și Predeal par a rămâne fără resultat. Astfel ambele linii se vor deschide numai cu 1 Noemvrie 1879. Cislaitanii se luptă mereu cu crisa ministerială. în 15 Ianuarie st. n. se întrunesc camerele și ministeriul nici acum nu este compus. La toată întâmplarea înaintea camerelor va trebui să se prezinte un ministeriu definitiv. Contele Andrássy are speranță, că-l va succede a îndupleca pe principele Auersperg a primi compunerea noului ministeriu. Coalițiunea între partida constituțională din Austria și Cechi pare a deveni fapt, Ziarul „Národny Listy“ din Praga declară, că partida națională n’are nimic în contra transacțiunei în marginile și formele dreptului constituțional, dacă va premerge o înțelegere generală. România este întins ocupată cu lucrările organisătoare în Dobrogea. Aparatul administrativ și judecătoresc este în întreaga țară în ativitate regulată. „Oștirile și autoritățile române“ scrie „Un. p. art.“ (Nr. din 30 Decemvrie a. tr.) „a dat Dobrogei ordinea și libertatea, bunuri, pe care ea nu le-a gustat poate niciodată. Spre a ajunge însă desigur la scopul civilisător , pentru care acele provincii s’au întrupat cu România, trebuia a i se da și lumina. Mulțămită măsurilor luate, s’a făcut deja un bun început și în această privință. Școala română funcționează de mult în Măcin și poporațiunea de toate naționalitățile, își trimite cu bucurie copii la școală. La Isaccea s’a deschis asemenea cea dintâia școală română filele trecute, și ni se asigură că în curând se vor dechide și în alte localități. Corespondențe particulare ale „Telegrafului Român.“ Sibiiu, în 31 Decemvrie 1878. (Reia comitetul Asociațiunei transilvane). Un lung șir de obiecte s’a pertractat de astădată în comitetul Asociațiunei. O parte mare de obiecte au fost curenții, cari nu merită amintire.. Patru lucruri însemnate s’au desbătut și hotărît de cătră comitet, despre care cu deosebire voiesc a vă raporta. Unul din aceste patru obiecte a fost modul de distribuire a ajutoarelor, votate de cătră societatea „Transilvania“ tinerilor, ce voiesc a se aplica meseriilor. Numita societate, precum își aduc cetitorii noștri aminte, a creat 8 stipendii pentru meseriași, fără a limita însă de la început suma stipendiilor, ce avea să le distribuie Asociațiunea transilvană. Acum a venit „Transilvania“ și a transpus Asociațiunei 400 fl. cu destinațiunea, a împărtăși din aceasta sumă cel puțin 8 tineri, cari se aplică la meserii. Comitetul Asociațiunei a hotărît, a ajutora pe fiecare stipendist cu 210 fl. și astfel, deoarece mai prisosesce suma de 200 fl. a mai escrie concurs pentru alte 8 ajutoare de câte 25 fl. Atragem cu tot adinsul atențiunea părinților, cari au de cuget a face din fii lor meseriași, la concursele, ce se vor publica în curând. Al doilea lucru important, cu care s-a ocupat comitetul a fost edarea Analelor societății. După o lungă și tristă experiență, adunarea generală a Asociațiunei a sistat eșirea foaiei „Transilvania“ și a hotărît, ca ea să fie înlocuită prin anale. Spre acest scop secretariul al doilea a propus comitetului, ca să se conchieme secțiunile scientifice sau cel puțin presidenții, și secretarii lor, pentru ca ele resper se desbată și să hotărască edarea analelor. Nefiind sprijinită acesta propunere, secretariul a presentat în ședința următore un proiect de regulament pentru edarea analelor, care proiect s’a și primit de cătră comitet în mod provisoriu. Conform acestui regulament analele vor purta titula „Analele Asociațiaunei transilvane pentru literatura română și cultura poporului român“, vor apare în făscioare nelimitate octav atunci, când este material de publicat, și vor cuprinde procesele verbale ale societății, discursurile știentifice literare ținute de cătră membrii la adunările generale, și alte lucrări literare, cari se vor da de la secțiunile știentifice. Ortografia, în care se vor publica analele va fi cea „etimologică.“ Al treilea obiect a fost esposițiunea de producte și manufacte de la Sighișoara. Comitetul despărțemântului de la Sighișoara a încunoștiințat pe comitetul central, că aranjarea esposiției, proiectate la Sigișoară este împreunată cu atâte greutăți, încât, dacă comitetul central nu va delega o comisiune, care să stee într’ajutoriu despărțământului, esposiția va fi nerealisabilă. Comitetul — se înțelege — neputând satisface acestei condițiuni, a luat la cunoștință nerealisabilitatea espoziției. în sfîrșit al patrulea obiect, cu care s’a ocupat comitetul a fost procesul de presă al foaiei „Transilvania.“ Un lucru nemai pomenit, ca o foie literară identifică, să fie trasă înaintea tribunalului Bătrâna și doaga „Transilvania“ o oară înaintea morței sale, a trebuit să dovedească, că în Ungaria toate sunt cu putință. Despre acest proces de presă, pănă acum n’a străbătut nimic în public, fiindcă procesul se află în primul său stadiu. Judele instructor de la judecătoria cercuală din Sibiiu, după ce a căutat în zadar pe la Brașov după comitetul Asociațiunei a dat de fostul redactor al foiei „Transilvania,“ dl. Bariț ’l-a ascultat și cere prin o scrisore, adresată comitetului, ca acesta să-i numească pe toți membrii săi ceea ce comitetul a și hotărît a o face. Să fie oare acest proces de presă, tras de păr, un echo la denunțiațiunile lui „Kelet“ de dăunății? Dela ședința comitetului au lipsit ca de regulă mulți membri. Acei domni, cari au ambiția a face parte din comitet, ar trebui să aibă și interesul necesar, mai ales în fața unor lucruri așa importante. Dl. vice-president Bologa, după o lungă întrerupere a primit cu ședința de ori iarăș conducerea agendelor comitetului. „Suveniri din viața școlară.“ Cel ce le a cetit fără preocupațiune, a putut să vadă chiar și lămurit scopul urmărit de „Simionaș.“ Firul roșu al acelei scrieri, dela început și pănă la capăt, este a arăta în un stil de foileton de o parte greutățile cu cari aveau să se lupte școlarii pe vremea lui, de alta unele defecte în partea didactică. Sau mai lămurit, a arăta de o parte a tinerimei cu ce greutăți aveam să ne luptăm noi în umblarea noastră la școală, și prin aceasta a o încuragia la suportarea greutăților ce le întimpină ea astăzi, iar de alta a arăta unele scăderi, cari jignesc instrucțiunea și educațiunea, spre a fi delăturate. Și, fiindcă o parte din acele suveniri era cu considerare la Blaj, numai împregiurarea că ele s’au publicat în „Telegraful român“ a fost de ajuns ca ele să scormonească frigurile confesionale din Blaj, în consecință, dl „Blasianu“ în „Observatoriulu“ Nr. 98 a. tr. spunând lămurit că are poftă de „dispute confesionali,“ și pretestând că scopul lui „Simionaș“ a fost „a discredită gimnasiulu din Blasiu,“ pornesce o adevărată dispută confesională, pe care d-sa, o pretinde a fi drept răspuns la „pamfletulu“ lui „Simionaș.“ Pănă a nu întră în discnsiunea așa numitelor „întrebări“ (6 la număr), ce dl „Blasianu“ le publică în „Observatoriulu,“ să ne lămurim mai întâiu asupra „pamfletului.“ Dacă dl „Blasianu“ susține că a descoperi viitul spre a se delătura, a arăta scăderile ce bântue o societate, spre a se îndrepta, este „pamfletul . „Suvenirile din viața școlară“ publicate în Foița Telegrafului român sânt „pamfletu.“ Dacă însă d-sa, sub „pamfletu“ înțelege acea ce înțeleg și alți botezați, apoi a întrebuințat acest termin nu pentru a caracterisa scrierea lui „Simionaș,“ ci pentru a se caracterisa. Act 1.Dr „Blasianu“ întreabă: cum se poate ca „Simionaș“ fiind cu așa modeste cunoscințe, după terminarea cursului pedagogico-teologic din Sibiiu să fie căpătat stipendiu spre a merge la Lipsia? Apoi conchide: „Veneratulu Ordinariatu din Sibiiu a datu cu aceea ocasiune cu totulu altu testimoniu gimnasiului nostru.“ Răspunsul la această întrebare se află în Nr. 131 al Telegr. rom. Foița, „Suveniri din viața școlară“ — coloana 4. Și, dacă este ca să se mai adaugă ceva, „Simionaș,“ în decurs de 3 ani ce va fi petrecut în Sibiiu, se va fi purtat așa, încât va fi meritat încrederea Consistoriului, chiar și dacă n’ar fi avut atâtea eminenții din Blaj. Act 2. Dl „Blasianu“ întreabă pe „Simionaș“, cum s’a susținut la universitatea din Lipsia, unde a fost plin de studenți de la gimnasii germane, și încă „că după espirarea timpului de studiu se vini acasa cu gradu academicu din teologia protestanta “ Apoi adauge: „Dă ca te-ai sustienutu, atunci D-Ta ai datu in fapta cu totulu altu testimoniu gimnasiului din Blasiu, de câtu e celuia din „Telegrafulu Romanu“, să a pate în „Telegrafulu Romanu“ numai ai glumitu.“ Cum s’a susținut, este o cestiune ce privesce singur pe Simionaș. Și, dacă e să respundă cu toată sinceritatea , cu mare greu. Ce a fost pentru alții jucăree, pentru el a fost jug. Prin studiu privat a trebuit, încât i-a fost cu putință, să umple lacunele ce le dusese cu eminențiile. Iar că ar fi venit cu grad academic din teologia protestantă, cu care dl „Blasianu“ cugetă că a lovit cuiu’n cap, afle dl „Blasianu“ că nu e bine informat. Simionaș n’a venit cu grad academic din teologia protestantă, pentru Unde dai, și unde creapă ? oare cătrău. Cu toate aceste Pavel Lungu, Păunașul din vremea lui avea totdeuna bani din greu se zice că de la Anița văduva cea frumoasă și avută, cu carea se iubia. Cu acest Păunaș Nonu legase prietenie pe moarte pe viață. De câte ori Păunaș avea poftă să-și facă cheful, Nonu era totdeuna gata numai să-i fi dat de solie ca să meargă la Iancu. Și apoi ce e drept nu-i păcat, Păunaș aducea aminte lui Nonu de darurile boeresci, căci nici la orașe nu plătesc boerii mai darnic, de cum făcea Păunaș, carele fiindcă însuși învățase musica sub poalele codrului, sc ia prețul pe Nonu ciplașul. Adese ori Nonu cânta din chiplă, iar Păunaș îl acompania sau cu fluerul, sau cânta din gură câte o doină ori vr’un cântec haiducesc, cum scia numai Păunaș. Adese ori Păunaș surprindea pe Nonu cu câte un cântec nou, pe care Nonu dintr’o aurită îl punea pe struna diplei și’l cânta încă mai frumos de cum îl cântase Păunaș. Așa fac artiștii. Dar aceasta era atunci, înainte cu câțiva ani. De atunci s’a întâmplat o mare nenorocire pentru amândoi. Pavel Lungu, Păunașul cel vestit și a perdut urma fără de veste. Curând după aceea Nonu aude, că prietenul seu este prins și aruncat în temniță, și după o scurtă judecată pus pe furci. Câtă grijă și supărare i-a făcut bătrânului Nonu ciplașul spânzurea prietenului seu, numai el scie, sermanul diplaș, în dughiana lui Iancu, pe vremea când a ajuns Nonu erau numai nesce fețe cunoscute, foști tovarăși de ai lui Păunaș. „Bine că ai venit, moș Nonule“ strigară voinicii, „să ne nici una să dee fum din arc și să plesnească opinca“, vorbe. Moș Nonu era dedat cu aceste El făcuse adese ori să plesnească opinca haiducească, după care leușorii îi veneau tot însoțiți. După care câtă vreme de joc, haiducii stau locului și strigă: „Nonule cântă-ne cântecul lui Păunaș. — „Ce cântec să vă cânt?“ în „Foița“ Telegram. „Simionaș“ publica în anul trecut nesce — „Cântecul lui Păunaș, cântecul care l’ai învățat dela el.“ — „El m’a învățat pe mine, pe Nonu ?“ — „Da, el ți la cântat, ți l’a fluerat, și tu l’ai învățat și i l’ai cântat de atâtea ori.„Cântă-1.“ — „Baio!“ — „Cântă-i Nonule, nu te îmbia ca grecul la temniță.“ — „Baio“, respinse diplașul hotărît. — „Da de ce, Nonule?“ — „Nu-i cânt.“ — „De nu l cânți nu capeți nici o lescae“ amenința unul din haiduci. — „Nonu pentru aceea tot Nonu va remână,“ răspunse diplașul cu mândrie. Și disputa s’ar fi continuat încă, dacă n’ar fi venit feciorii și fetele la horă. (Va urma).