Telegraful Roman, 1879 (Anul 27, nr. 1-152)
1879-08-07 / nr. 91
Nr. 91 Si Min. Marți, 7 August v. 1879. Anul XXVII. TELEGRAFUL ROMAN. . _ ; • : -t * . • ■ . : • 1 ■ '■» $/. : ț ■ .... . L Apare Marița, Joia și Sâmbăta. ABONAMENTUL: Pentru Sibiuu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 er., 3 luni 1 fl. 75 er. Pentru monarcie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la: Administrațiunea tipografiei archidiecesane, Sibiiu, strada Măcelarilor 47, și la espedițiunea de inserțiuni Adolf Steiner în Hamburg (Germania). Corespondențele sünt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 37. Epistole nefrancate se refusă. — Articalii nepublicați nu se înapoiază. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de done ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fiecare publicare. Retragerea contelui Andrássy și diarele nemțesci. Oficioasele din Viena au fost la început reservate față cu afacerea retragerei contelui Andrássy. Abia într’un târziu a întrerupt „ Fremden - Blatt“ tăcerea spre a descoperi ca lucru hotărît, că in cercurile din apropierea lui Andrássy se scia încă din primăvară, că are de gând a se retrage din causa sănătății sale sdruncinate. S’ar pute așadară,zice „Fremden Blatt“, că din aceeași causă să simtă și astăzi lipsa unei recreări mai îndelungate. „Presse“ s’a mărginit la început numai pe lângă înregistrarea celor publicate de „P. S1.“ fără a le comenta și fără a le deminți. Mai târziu ea ridică meritele contelui pentru Austro- Ungaria, în care a întărit dualismul așa de tare, încât nu mai poate fi pus în discuțiune și pe care cu mijloace relativ puține o a îmbogățit cu două țări mai bune decum sânt stâncile armenesci și rovinele basarabiane, pentru care Rusia a jertfit atâta sânge și bani. Atâta oficioasele. „N. fr. Presse“ încheie contemplările sale asupra acestei afaceri astfel rupilele cele mai de aproape ne vor smulge din nesiguranța, dacă Andrássy cade în adevăr sau nu cade. Noi așteptăm cu multă indiferență constatarea sau demințirea oficială. Noi și scirea din „P. LJ.“ am cetit-o în cea mai mare liniște, pentru că sântem convinși că noi, că constituționalii și liberalii nemți austriaci nu avem nici o causă de-a fi mișcați deosebit, căce Andrássy se retrage. Noi nu putem jeli pe un ministru, care dela început a pășit nepretinesce în contra partidei constituționale, opiniunea publică cu nobleță n’a considerat-o și în delegațiuni, deși n’a fulgerat, dară din când în când era cu biciușca de cai în gură, nu vom deplânge pe bărbatul de stat, care s’a făcut instrument la esecutarea unei politici, considerată de noi fatală și stricăcioasă. Nu ne putem însă nici bucura, pentru că stim prea bine că politica combătută de noi a aventurilor, a superiorilor armatei, a poverilor apăsătoare și a deficitului nu dispar împreună cu dânsul, ci se vor continua și mai încolo. El e răspunzătoriu de această politică, dară cu toate că se laudă bucuros cu densa nu este opera lui.“ „Vaterland“ organul feudalilor scrie : Andrássy a fost în adevăr bărbatul de stat al erei nenorocoase, al „marșrutei legate.“ Dară n’a ales-o el, nu el a destinat stațiunile marșrutei: referențele cele foarte grele și periculoase au împus contelui Andrássy cu sila marșruta legată. Depunând acum contele Andrássy oficiul său cel bogat de grigi și îngreunat cu o responsabilitate înăbușitoare, de aceasta ne bucurăm, nu pentru că se duce ministrul, a cărui măsuri au fost de atâtea ori opuse convingerilor noastre — acest antropomorfism ar presupune vederi minuțioase politice — ci ne bucurăm că pentru Austro-Ungaria a trecut timpul, care se pare că pretinde un ministru cu marșrută legală, în politica internă și externă situațiunea s-a schimbat norocos și promite cele mai bune speranțe. Periculul imminent, care amenință imperiul despre nord-est și sud cu putere aproape iresistibilă, care impuse bărbatului de stat datorința de-a evita cu îngrijire orice conflict, da a face în afară și concesiuni, cari au atins dureros pe patrioții austriaci, periculul acesta a perdut considerabil din intensitatea sa în punctele cele mai esențiale. Fie situațiunea încă oricât de dificilă, în ceea ce priveșce politica esternă, monarhia este redată inițiativei sale proprie.“ „Deutsche Zeitung“ scrie: „Cele din urmă rămășițe ale ministeriului numit Auersperg se gătesc de-a peri și cu ele se pare că a bătut și oara din urmă a carierei mici La Rugaciu : „Am două ocne (mine) una de aur, alta de argint, dar mi le a închis cineva, de nu pot scoate nimica din ele. b) La Novace, că isvorul din care se adapă toată cetatea, a secat. c) La Pavel Giuca și I. Olariu încă, împărăteasa a pornit grea, dar nu poate să nască. d) La d-na Mileticiu nu e figura aceasta. 3. în tecut împăratul Roșu cu mărul. a) La Novac și Cojan e păr, și nu face pere. b) La Ivașco, lipsesce partea aceasta. 4. In te este fata cântăreață de mare. 1 a) La d-na Mileticiu: Și ajunse Petru la o apă vie ca de foc, aci era o fată mare, paza apei, carea de sute de ani puria apa, și cum vé lú pe Petru îi zise: „Vină să te înec!“ eară P o atinse cu brâul, și o îmblânzi, și apoi fata îi mai lise. Te trec dincolo, dacă întrebi pe împăratul păseresc că pentru ce m’a pus pază și când voi scăpa. b) La Novac: Ieși din apa mare o fată bătrână etc. apoi întrebarea e: Cine e misteriale a lui Andrássy. El s’a folosit de Reichsrab, Reichstag, delegațiune, de partida Deák, constituțională, de Auersperg, Tisza, în scurt de energie și stăruință încât se vede că urmează exemplul lui Bismarck. El s’a jucat cu diplomația, parlamentarismul și militarismul, însă a sorut să sucească totdeauna lucrurile așa că el a fost tot învingător. El s’a folosit de încrederea de care se bucura la poporul maghiar și de bunăvoința Nemților din Austria, ca un risipitor care nu se mulțămesce curentele unei averi colosale, ci atacă chiar și capitalul; tot omul însă are un noroc ultim și o zi ultimă. „Moartea“ Șhe Shakespeare, „aduce în legătură oameni în mod straniu“, și în momentul, când cad miniștrii cislauani, cari s’au jertfit pentru Andrássy, se pare că va cade șî el.“ „Cause, cari ar pute provoca retragerea contelui Andrássy sânt destule; între aceste cause cea mai principală este perderea încrederei coroanei. Noi sântem de părere, că ministrul se folosește de liniștea ce s’a făcut prin retragerea Rușilor, în cestia orientală, pentru de-a face loc unui urmaș, care să fie mai puțin angajat. Aceasta o vom și privi ca motivul cel mai principal al retragerei lui, retrăgându-se în adevăr. Ce e drept poate să fi înfluințat și alte lucruri: diferențe de natură personală, considerațiunile asupra nouălor combinațiuni ministeriale cislatiane, considerațiunile asupra ministeriului lui Tisza, subjugat mai de tot de nepopularitate, care nu mai poate ține pe contele Andrássy și nu mai poate fi ținut de el. Causa principală a căderei lui nu o căutăm în singuratice episode, ci în situațiunea generală. „Contele Andrássy cade din causa că el singur a tăiat ramurile arborelui pe care se suise treptat. El cade pentru că a solut verde încrederea coroanei precum și a parlamentului; el cade, pentru că a solut să -și facă ca inimici mai ântâi partida constituției rânduit să rămână straie la apă în locul meu ? c) La Rugaciu, Ivașco, Cojan, nu e fată, ci numai apă limpede și bună, P. o lăudă că e bună, dar apa se plânge că n are pesee. Trecerea e așa că apa se desparte în doue, și P. trece pe uscat. Dar în locul apei și fetei, în locul acestei forme de pericul la trecere, este și altă figură, altă ilustrațiune. ■ La d-na Mileticiu se află și aceasta: Și ajunse P. într’un codru de nu putea trece de desimea lui. O bală de babă se repezi asupra lui ca să’l omoară, dar P. o atinse cu brâul și o îmblânzi și o rugă să’l treacă. Baba îi răspunse: „Te trec, dacă întrebi pe împăratul păseresc, că pentru ca m’a pus să fiu Paza Codrilor, și de sute de ani nu mă mai schimbă. Lar Cojan e astfel: și ajungând P. într’o pădure mare, înoptează în ea, dar vădănd că licuresce o lumină s’a dus după ea, și atunci velu un om mare groaznic și urît cu barba lungă, și P. îl cunoscu că e Tata Pădurii, și îl întrebă: Aci ești tată?“ Eară Tata pădurii îi răspunse: „Ai avut noroc, că ’mi-ai listată, căci altcum era rău de tine! —Muierea lui auzind vorbă a venală, apoi cea militară, partidele liberale unite din Ungaria, pe anecsioniști și antianecsioniști. Sântem convinși că deși poate nu se va adeveri pentru moment scirea adusă de „Pester Lloyd“, contele Andrássy totuși va trebui să se retragă in curând deoarece situația generală a devenit în o astfel de criză. „Pentru politica mare internațională, este neînsemnată dispariția posesorului castelului din Terebes. Devie cine va deveni ministru de eesterne, el va fi ca și cel de până acuma , mai mult un împlinitor al planurilor impuse de o autoritate mai mare decât el. Și de aici încolo ca și pănă aici, alianța cu Germania va fi baza întregei noastre politice eesterne și mai departe se va cerca sistemul unei balanțe între Rusia și Anglia în ceea ce privesce afacerile orientale. Politica externă a imperiului nici o dată n’a fost supusă controlului parlamentar, ci totdeauna s’a lucrat afară de sfera corpurilor legiuitoare. Va se ati că este tot una, oricine ar fi ministru de eesterne. Derby, Salisbury, Granville pentru Anglia nu sunt numai neste nume, căci fiecare representă o sistemă. Dacă s’ar înlocui ar fi Waddington prin Fournier, Cairoli prin Marquete, Visconti-Venosta,oricine din Francia sau Italia ar sei ce însemnează aceasta. Austria înse n’are un ministru de cesterne în înțelesul în care îl are Anglia, Francia sau Italia, ea are — întrebuințând un titlu din Francia înainte de revoluție — numai un „secretaire des commandements“. O politică nouă esternă a Austriei ar fi ceva important, ceva mare. De aceea alegerea unui ministru este pentru Austria un ce indiferent.“ Convocare *) în înțelesul disposițiunei §lui 17 din statutele reuniunei învățătorilor *) Celelalte onorabile redacțiuni sânt rugate a publica și în foile sale această convocare și programă. „Red.“ nu și ea — si atunci $ise Tata pădurii: „să întrebi Petre până când mai trebuie se stau straie în pădure ?“ și trimise pe Mama pădurii ca să arete calea lui Petru pentru că ea o soia mai bine. FOIȚA. Soran sau împăratul corbilor. (A XIV-a poveste poporală românească, explicată). ( Urmare.) Note la povestea publicată de Dr. A. M. Marienescu. La partea II-a a povestei 1. în test e împăratul Alb cu fata morboasă carea zace de boală. a) La Rugaciu: Am o fată mare, și am ținut-o sub maga (sticlă) ca să nu vină nime la ea, dar veni cine veni și rupse o parte din trup, și fata remase jumătate sănătoasă și jumătate putredă. b) La I. Novac: împăratul însuși e beteag de nu se mai vindecă. c) La Stefan Ivașco: împăratul are o fată frumoasă, dar nu se poate mărita. d) La Cojan: Sunt 2 fete mari ce nu se pot mărita. 2. In te est e împăratul Verde cu vacile. (Va urma). (Disparițiunea peștilor dintr’un rîu). Unul din rîurile cele mai avute în pesce din Anglia, Dee nu are acum cel mai mic pesce într’o întindere de patru pănă la cinci leghe. Un mare număr din fabricile așezate de-alungul acestui curs de apă fiind inundate în urma unei ploi furtunoase, substanțele chemice din fabrici au fost luate de valuri și îndată s’au văzut mii de pesci morți plutind deasupra apei. Acei ce au putut scăpa s’au scoborît în massă compactă spre mare, într’un loc unde rîul Dee își schimbă nivelul și unde apele sale formează o cădere, pescii se aruncau în cataractă spre a fugi de apa otrăvită, care -i urmăria.