Telegraful Roman, 1879 (Anul 27, nr. 1-152)
1879-08-07 / nr. 91.
Nr. 91 Si Min. Marţi, 7 August v. 1879. Anul XXVII. TELEGRAFUL ROMAN. \ . _ ; • : -t * . • ■) . : • 1 ■ '■» $/: : t ■ .... . L Apare Marţia, Joia şi Sâmbăta. ABONAMENTUL: Pentru Sibiul pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 er., 3 luni 1 fl. 75 er. Pentru monarchie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Pentru abonamente şi inserţiuni a se adresa la: Administraţiunea tipografiei archidiecesane, Sibiiu, strada Măcelarilor 47, şi la espediţiunea de inserţiuni Adolf Steiner în Hamburg (Germania). Corespondenţele sunt a se adresa la: Redacţiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 37. Epistole nefrancate se refusă. — Artieuici nepublicaţi nu se înapoiază. INSERŢIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de doue ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rândul cu litere garmond — şi timbru de 30 cr. pentru fiecare publicare. Retragerea contelui Andrássy şi diarele nemţesci. Oficioasele din Viena au fost la început reservate faţă cu afacerea retragerei contelui Andrássy. Abia într’un târziu a întrerupt „ Fremden - Blatt“ tăcerea spre a descoperi ca lucru hotărît, că in cercurile din apropierea lui Andrássy se soia încă din primăvară, că are de gând a se retrage din causa sănătăţii sale sdruncinate. S’ar pute aşa dară, Alice „Fremden-Blatt“, că din aceeaşi causă să simtă şi astăzi lipsa unei recreări mai îndelungate. „Presse“ s’a mărginit la început numai pe lângă înregistrarea celor publicate de „P. Lt.“ fără a le comenta şi fără a le deminţi. Mai târziu ea ridică meritele contelui pentru Austro- Ungaria, în care a întărit dualismul aşa de tare, încât nu mai poate fi pus în discuţiune şi pe care cu mijloace relativ puţine o a îmbogăţit cu două ţări mai bune decum sânt stâncile armenesci şi rovinele basarabiane, pentru care Rusia a jertfit atâta sânge şi bani. Atâta oficioasele. „N. fr. Presse“ încheie contemplările sale asupra acestei afaceri astfel cu:pilele cele mai de aproape ne vor smulge din nesiguranţa, dacă Andrássy cade în adevăr sau nu cade. Noi aşteptăm cu multă indiferenţă constatarea sau deminţirea oficială. Noi şi scriea din „P. Lt.“ am cetit-o în cea mai mare linişte, pentru că sântem convinşi că noi, că constituţionalii şi liberalii nemţi austriaci nu avem nici o causă de-a fi mişcaţi deosebit, căce Andrássy se retrage. Noi nu putem jeli pe un ministru, care dela început a păşit nepretinesce în contra partidei constituţionale, opiniunea publică cu nobleţă n’a considerat-o şi în delegaţiuni, deşi n’a fulgerat, dară din când în când era cu biciuşca de cai în gură, nu vom deplânge pe bărbatul de stat, care s’a făcut instrument la esecutarea unei politici, considerată de noi fatală și stricăcioasă. Nu ne putem însă nici bucura, pentrucă stim prea bine că politica combătută de noi a aventurilor, a superiorilor armatei, a poverilor apăsătoare și a deficitului nu dispar împreună cu dânsul, ci se vor continua şi mai încolo. El e răspunătoriu de această politică, dară cu toate că se laudă bucuros cu dânsa nu este opera lui.“ „Vaterland“ organul feudalilor scrie : Andrássy a fost în adevăr bărbatul de stat al erei nenorocoase, al „marşrutei legate.“ Dară n’a ales-o el, nu el a destinat staţiunile marsrutei: referenţele cele foarte grele şi periculoase au împus contelui Andrássy cu sila marsruta legată. Depunând acum contele Andrássy oficiul seu cel bogat de griji şi îngreunat cu o responsabilitate înăduşitoare, de aceasta ne bucurăm, nu pentru că se duce ministrul, a cărui măsuri au fost de atâtea ori opuse convingerilor noastre — acest antropomorfism ar presupune vederi minuţioase politice — ci ne bucurăm că pentru Austro-Ungaria a trecut timpul, care se pare că pretinde un ministru cu marşrută legată, în politica internă şi externă situaţiunea s’a schimbat norocos şi promite cele mai bune speranţe. Periculul imminent, care ameninţă imperiul despre nord-est şi sud cu putere aproape iresistibilă, care impuse bărbatului de stat datorinţa de a evita cu îngrijire orice conflict, ba a face în afară şi concesiuni, cari au atins dureros pe patrioţii austriaci, periculul acesta a perdut considerabil din intensitatea sa în punctele cele mai esenţiale. Fie situaţiunea încă oricât de dificilă, în ceea ce priveşte politica esternă, monarchia este redată iniţiativei sale proprie.“ „Deutsche Zeitung“ scrie: „Cele din urmă remăşiţe ale ministeriului numit Auersperg se gătesc de-a peri şi cu ele se pare că a bătut şi oara din urmă a carierei mici. La Bugaciu : „Am două ocne (mine) una de aur, alta de argint, dar mi le a închis cineva, de nu pot scoate nimica din ele. b) La Novace, că isvorul din care se adapă toată cetatea, a secat. c) La Pavel Giuca și I. Olariu încă, împărăteasa a pornit grea, dar nu poate să nască. d) La d-na Mileticiu nu e figura aceasta. 3. în recst împăratul Roşu cu mărul. a) La Novac şi Cojan e păr, şi nu face pere. b) La Ivaşco, lipsesce partea aceasta. 4. In tecst e fata cântăreaţă de mare. a) La d-na Mileticiu. Şi ajunse Petru la o apă vie ca de foc; aci era o fată mare, paza apei, carea de sute de ani pazia apa, şi cum vola pe Petru îilise: „Vină să te înec!“ Dară P. o atinse cu brâul, şi o îmblânzi, şi apoi fata îi mailise. Te trec dincolo, dacă întrebi pe împăratul păseresc că pentru ce m’a pus pază şi când voi scăpa. b) La Novac: Ieşi din apa mare o fată bătrână etc. apoi întrebarea e: Cine e misteriate a lui Andrássy. El s’a folosit de Reichsrath, Reichstag, delegaţiune, de partida Deák, constituţională, de Auersperg, Tisza, în scurt de energie şi stăruinţă încât se vede că urmează esemplul lui Bismarck. El s’a jucat cu diplomaţia, parlamentarismul şi militarismul, însă a soitit să sucească totdeauna lucrurile aşa că el a fost tot învingător. El s’a folosit de încrederea de care se bucura la poporul maghiar şi de bunăvoinţa Nemţilor din Austria, ca un risipitor care nu se mulţămesce cu rentele unei averi colosale, ci atacă chiar şi capitalul; tot omul însă are un noroc ultim şi o zi ultimă. „Soartea“ zhe Shakespeare, „aduce în legătură oameni în mod straniu“, şi în momentul, când cad miniştrii cislautani, cari s’au jertfit pentru Andrássy, se pare că va cade şî el.“ „Cause, cari ar putea provoca retragerea contelui Andrássy sânt destule, între aceste cause cea mai principală este perderea încrederei coroanei. Noi sântem de părere, că ministrul se folosesce de liniştea ce s’a făcut prin retragerea Ruşilor, în cestia orientală, pentru de-a face loc unui urmaş, care să fie mai puţin angajat. Aceasta o vom şi privi ca motivul cel mai principal al retragerei lui, retrăgându-se în adevăr. Ce e drept poate să fi înfluinţat şi alte lucruri, diferenţe de natură personală, consideraţiunile asupra nouălor combinaţiuni ministeriale cislauane, consideraţiunile asupra ministeriului lui Tisza, subjugat mai de tot de nepopularitate, care nu mai poate ţine pe contele Andrássy şi nu mai poate fi ţinut de el. Causa principală a căderei lui nu o căutăm în singuratice episode, ci în situaţiunea generală. „Contele Andrássy cade din causa că el singur a tăiat ramurile arborelui pe care se suise treptat. El cade pentru că a sciut perde încrederea coroanei precum și a parlamentului; el cade, pentru că a sciut să -și facă ca inimici mai întâi partida constituției renduit să rămână straje la apă în locul meu ? c) La Bugaciu, Ivașco, Cojan, nu e fată, ci numai apă limpede şi bună, P. o lăudă că e bună, dar apa se plânge că n are peşte. Trecerea e aşa că apa se desparte în doue, şi P. trece pe uscat. Dar în locul apei şi feţei, în locul acestei forme de pericul la trecere, este şi altă figură, altă ilustraţiune. ■ La d-na Mileticiu se află şi aceasta. Şi ajunse P. într’un codru de nu putea trece de desimea lui. O bală de babă se repezi asupra lui ca să’l omoară, dar P. o atinse cu brâul şi o îmblânzi şi o rugă să’l treacă. Baba îi răspunse: „Te trec, dacă întrebi pe împăratul păseresc, că pentru ea m’a pus să fiu Paza Codrilor, şi de sute de ani nu mă mai schimbă. La I Cojan e astfel: şi ajungând P. într’o pădure mare, înoptează în ea, dar vădănd că licuresce o lumină s’a dus după ea, şi atunci venlu un om mare groaznic şi urît cu barba lungă, şi P. îl cunoscu că e Tata Pădurii, şi îl întrebă: Aci eşti tată?“ Eară Tata pădurii îi răspunse: „Ai avut noroc, că ’mi-aifis tată, căci altcum era rău de tine! —Muierea lui aurind vorbă a venală, apoi cea militară, partidele liberale unite din Ungaria, pe anecsionişti şi antianecsionişti. Sântem convinşi că deşi poate nu se va adeveri pentru moment scriea adusă de „Pester Lloyd“, contele Andrássy totuşi va trebui să se retragă in curând deoarece situaţia generală a devenit în o astfel de criză. „Pentru politica mare internaţională, este neînsemnată dispariţia posesorului castelului din Terebeş. Devie cineva deveni ministru de eesterne, el va fi ca şi cel de până acuma , mai mult un împlinitor al planurilor impuse de o autoritate mai mare decât el. Şi de aici încolo ca şi pănă aici, alianţa cu Germania va fi basa întregei noastre politice eesterne şi mai departe se va cerea sistemul unei balanţe între Rusia şi Anglia în ceea ce privesce afacerile orientale. Politica esternă a imperiului nici o dată n’a fost supusă controlului parlamentar, ci totdeauna s’a lucrat afară de sfera corpurilor legiuitoare. Va seplică este tot una, ori cine ar fi ministru de cesterne. Derby, Salisbury, Granville pentru Anglia nu sunt numai neste nume, căci fiecare representă o sistemă- Dacă s’ar înlocui atliWaddington prin Fournier, Cairoli prin Marquete, Visconti-Venosta,oricine din Francia sau Italia ar sei ce însemnează aceasta. Austria înse n’are un ministru de cesterne în înţelesul în care îl are Anglia, Francia sau Italia, ea are — întrebuinţând un titlu din Francia înainte de revoluţie — numai un „secretaire des commandements“. O politică nouă esternă a Austriei ar fi ceva important, ceva mare. De aceea alegerea unui ministru este pentru Austria un ce indiferent.“ FOIȚA. Soran sau împăratul corbilor. (A XIV-a poveste poporală românească, esplicată). (6 Urmare.) Note la povestea publicată de Dr. A. M. Marienescu. La partea II-a a povestei 1. în test e împăratul Alb cu fata morboasă carea zace de boală. a) La Bugaciu: Am o fată mare, şi am ţinut-o sub maga (sticlă) ca să nu vină nime la ea, dar veni cine veni şi rupse o parte din trup, şi fata rămase jumătate sănătoasă şi jumătate putredă. b) La I. Novac: împăratul însuşi e beteag de nu se mai vindecă. c) La Ştefan Ivaşco: împăratul are o fată frumoasă, dar nu se poate mărita. d) La Cojan: Sânt 2 fete mari ce nu se pot mărita. 2. In teest e împăratul Verde cu vacile. (Va urma). Convocare *) în înţelesul disposiţiunei §lui 17 din statutele reuniunei învăţătorilor *) Celelalte onorabile redacţiuni sânt I rugate a publica şi în foile sale această con- vocare şi programă. „Red.“ nu şi ea — şi atunci zise Tata pădurii: „să întrebi Petre până când mai trebuie se stau straje în pădure ?“ şi trămise pe Mama pădurii ca să arete calea lui Petru pentru că ea o scia mai bine. (Dispariţiunea peştilor dintr’un rîu). Unul din rîurile cele mai avute în pesce din Anglia, Dee nu are acum cel mai mic pesce într’o întindere de patru pănă la cinci leghe. Un mare număr din fabricile așezate de-a lungul acestui curs de apă fiind inundate în urma unei ploi furtunoase, substanțele chemice din fabrici au fost luate de valuri şi îndată s’au văzut mii de pesci morţi plutind deasupra apei. Acei ce au putut scăpa s’au scoborît în massă compactă spre mare. într’un loc unde rîul Dee îşi schimbă nivelul şi unde apele sale formează o cădere, pescii se aruncau în cataractă spre a fugi de apa otrăvită, care -i urmăria.