Telegraful Roman, 1879 (Anul 27, nr. 1-152)
1879-08-09 / nr. 92
Nr. 92. Sibiiu, Joi, 9 August v. 1879. TELEGRAFUL ROMÂN, ABONAMENTUL: Pentru Sibliu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 er., 3 luni 1 fl. 75 er. Pentru monarhie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la ț la espedițiunea de inserțiuni Adolf Steiner în Hamburg (Germania). Corespondențele sünt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 37. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. Anul XXVII. Administrațiunea tipografiei archidiecesane. Sibiiu, strada Măcelarilor 47. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de done ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rândul cu litere garmond — ți timbru de 30 cr. pentru fiecare publicare. Sibiiu, 8 August. Ce cu gândul n’ai gândit se petrece în monarhia noastră. Andrássy și Tisza, „columnele monarhiei“ de odinioară și despre cari se zcea înainte cu câteva săptămâni, că pactează cu reacțiunea ca să se susțină la putere, se văd siliți a-și părăsi posițiunile. Despre cel dintâiu nu se mai îndoiesce nimenea că „se duce“. întrebarea se învârte numai pe lângă aceea, că se duce de voie bună sau silit. Despre al doile scriu înseși fiarele maghiare cu mult mai fără cruțare, punându-i în perspectivă alungarea chiar. Pentru noi nu împoartă modalitatea cu care va părăsi Andrássy cârma politicei externe a monarhiei și eventual cum va părăsi Tisza cârma politicei interne a Ungariei. Pentru noi ajunge fenomenul acesta neașteptat, deși dorit și prorocit de oposițiunea maghiară de mult, într’un timp, când vedem că dincolo de Laita se fac pregătiri de un proces nou politic și Cehii nu mai vor să resiste întrărei în „Reichsrab“. Și în adevăr, ceea ce s’a întâmplat cu ministeriul de dincolo nu este numai o primeneală ministerială. întrebarea este: ce dimensiuni va lua procesul politic și extinde seva și asupra jumătății de dincoace a monarhiei ? Pănă una altă se neagă că dimensiunile vor merge mai departe și se asigură sus și tare, că sistema dualistică va rămână neatinsă și că este mai tare acum decât ori și când altă dată. Suntem aplecați a crede că așa este, suntem aplecați a crede, pentru că sunt și unele probe, care ne duc la credința aceasta, înainte de toate Cehii, după o resistență pasivă de vre-o 18 ani, se acomodează împregiurărilor, fără a mai face zgomot mare cu dreptul lor public și istoric. Ei se mulțămesc cu o mai îngustă comoditate ca cea a unui regat de sine stătătoriu și se mulțămesc, cel puțin după cele ce se văd de dinafara procesului politic, a ocupa un loc mai potrivit în concertul naționalităților cislauane, de cum era acela pre care și-l alesese prin resistență pasivă. De altă parte înlocuirea contelui Andrássy se zice că are să se facă cu un nobil de naționalitate maghiară, din elementele oposițiunei din dreapta. Și este scrut, că deosebit în partea aceasta a elementelor maghiare nu se va găsi om, care să-și dea concursul la derimarea dualismului. Mai curând se vor găsi bărbați, cari vor fi gata a jertfi unele instituțiuni secundare unguresci căușelor comune, instituțiuni cari împovărează populațiunea regatului unguresc cu poveri finanțiale fără de folos real, — decât de aceia, cari să fie gata a jertfi o sistemă, care asigură, dacă nu supremația, cel puțin, rolul prim, unei rase asupra celorlalte. Să nu scăpăm din vedere, că conservativii maghiari nu sunt răi Maghiari. Fără de dânșii regatul Ungariei nu s’ar fi bucurat de posițiunea politică ce ocupă de doisprezece ani încoace. După factorii cari sânt pănă acum în acțiune pe scena politică, primeneala politică, ce ni se pune în perspectivă, nu credem să treacă preste reforme interne — în cadrul sistemei așa precum este. Cum că presupunerile noastre nu corespund așteptărilor multora și chiar și așteptărilor din șirurile mai moderate, o stim bine, însă în politică trebuie să calculăm cu factorii cari sunt, ca și în matematică cu mărimile date. Când s’ar schimba situațiunea întrevenind și alți factori, atunci lucrurile ar căpăta cu totul altă față. Și posibilitatea e mare și în direcțiunea aceasta, dar deocamdată remânem pe lângă ceea ce ne este mai deaproape și, după împregiurări, mai probabil. Deci, având de gând să ne mișcăm și noi din amorțala politică, în care stagnăm de zece ani mai bine, trebuie să ne țintim privirile asupra situațiunei precum este și să socotim, cari să fie folosurile de esploatat din situațiune și care să fie modalitatea apele marei negre și celei nordice. Pe culmile acestor munți trenul petrece numai puțin timp și apoi coboară încetișor în valea Dunărei, lăsând în dreapta și în stânga mai multe forturi, între altele citadela „Wilhelmsburg“ unde generalul austriac Mack cu 80.000 ostași depuse armele și se predase prins, după ce fu bătut de Francezi la Elchingen. Aceste sunt fortificațiunile orașului „Ulm,“ ce zace pe malul stâng al Dunărei, are 25,000 loc., și posede un dom ce este doar cea mai mare biserică gotică în Germania. Ulm este în calea noastră cel mai din urmă oraș Würtemberges, și aci e locul să amintim, că Würtemberga are doară cele mai romantice regiuni din toată Germania, dar puține’s productive și nicăiri n’am ve lut urme de bunăstare, de industrie en gros, de vile, de fabrici etc., după cum întimpinarăm în Francia mai la tot pasul. Dacă trecem Dunărea suntem în „Neu-Ulm“ și ne aflăm în Bavaria. Pe malul drept al Dunărei vedem pe un deal orașul și abația „Elchingen,“ de care să ne servim spre a ajunge la scopul cătră care suntem datoria ne unsui în interesul asistenței noastre naționale. Să așteptăm numai situațiuni, cari să ne verse cu profusiune toate dorințele noastre realisate în poală, ar fi, cel puțin, nepolitic. Situațiuni de aceste, fără de oameni, care să seie trage foloase din ele nici că există. Fiecare popor, care a câștigat ceva pe lumea aceasta, a câștigat prin lupte și încă împreunate cu multă resignațiune și multe jertfe. Nu va mai trece mult și procesul pus în mișcare se va mai lămuri. Lămurirea înse ne va arăta numai locul care ni se va deschide pentru de a întră în acțiune. Deci pentru cazul acesta noi trebuie să fim în clar cu acțiunea noastră. Fiind dintre acei, cari au fost dela început pentru idea de-a nu lăsa nici când causa națională pe mâna sorții, noi și acum acțiunea din partea românească nu o am face dependentă dela cazul schimbărilor politice sau ministeriale, ci, după ce odată causa noastră națională a fost dată pe mâna sorții, dela momentul, care se va oferi mai în grabă spre a pute lucra în interesul și folosul causei noastre naționale. Ziare din Viena, cari se par inspirate din cercurile ministeriale, ne fac să credem, că momentul este foarte aproape. Ministeriul Taaffe este înfățișat ca un resultat al unei politici de conciliațiune și ca cea dintâia stațiune către era consolidărei păcei și concordiei între popoarele monarhiei. Politica de conciliațiune nu va mai remâne un privilegiu numai pentru Cislaitania, ci va trebui să treacă și la noi în Ungaria. Elemente aplecate spre conciliațiune și concordie sunt destule și aoi. Demisiunea lui Tisza, care este prorocită mai pe fiecare <ji, va fi signalul care are să deschidă porțile iubitorilor de pace și de adevărată egalitate și în Ungaria de unde Austriacii sub generalul Laudon fură alungați de Francezii comandați de Nay și fură siliți a se retrage la Ulm (1805). FORȚA. Esposițiunea de la Paris. (Urmare). VIII. Prin Germania vestică și sudică, împregiurimea Strassburgului. — Mare Ducatul Baden: Pădurea Neagră, Baden-Baden, în Valea Murg, Carlsruhe, Würtenberga, Stuttgart, Țara Șvabilor, Esslingen, Hohenstaufen, pe culmea Alpilor Șvabiei, Ulm, Bavaria , de-a lungul Dunărei, Augsburg, Țara Turiei, München. După mai multe stațiuni ne aflăm într-un abis strict, la poalele Alpilor ce poartă ruinele castelurilor „Scharfeck și Helfenstein.“ împregiurimea stațiunei „Geislingen“ este cea mai pitorească din toată calea noastră. Aci părăsim valea Fils și trenul se suie pe munții stâncoși și păduroși pănă la plateanul de pe culmea Alpilor Șvabiei. Ascensiunea este așa de considerabilă, cât trebue schimbați caii, pardon trebue să se acațe trenul de o locomotivă de cele mai puternice. Aci este granița țărilor dunărene și nectariane, sau între (Va urma). Soran sau Impératul corbilor. (A XIV-a poveste poporală românească, explicată). (7 Urmare.) Note a povestea publicată de Dr. A. M Marienescu. La partea 111-a a povestei înzecste că împăratul a ascuns pe P. sub troaca de subt pat. a) La d-na Mileticiuc, că-l ascunse sub podeala dela patul împăratului. b) La Novac se face o groapă sub pat. c) La Colan nu se ascunde pentru că e la Sânta Vinere. La partea a IV-a a povestei. In tecste, când doarme împăratul împărăteasa se preface că se spare din somn și-l lovesce cu cotul. La d na V Mileticiu spre a se înțelege frățesce asupra înaugurărei unei ere noue, care se reverse mulțămire. Așadară: Caveant consules! Revista politică. Sibiiu, în 8 August. Retragerea contelui Andrássy este încă la ordinea lilei. Hulă din partea oposițiunei, laudă din partea condeielor aduate contelui pănă și în presa străină — cam între aceste variază, cu mai multă sau cu mai puțină diferență — literatura de a zi asupra cestiunei retragerei, într’aceea partida de akiană ’și dă toată silința de a învia din mormântul partidei „liberale“, ca îndată ce se va sei cine are să înlocuiască pe Andrássy să se aranjeze pentru luptă într’o eventuală crisă ministerială internă, va sălică, ungurească. Presa oposițională maghiară, și cu deosebire a „independenților,“ nu se îndoiesce de timpul apropiat al crisei: „după Andrássy trebuie să cadă și Tisza“, este parola ei. In același timp, când înlăuntrul monarhiei cercurile politice sunt din di în di mai nelinișcite, se ivesc în afară simptome, cari par a fi presemnele unor noue și mari eveneminte europene. După o scurtă luptă de condeiu, între fiarele ruseșci și germane, vine scriea despre o întâlnire a principelui Bismarck cu Cairol I, ministrul-prezident italian. Protectul ar fi cestiunea egipteană, în care Germania cu Italia, și dimpreună cu dânsele Austro-Ungaria, au să meargă mână în mână. Visita Arhiducelui Albrecht la Sinaia încă este adusă în legătură cu politica cea mare europeană, ceea ce îndreptățește la presupunerea, că întâlnirile diplomaților pot să aibă un obiect de discutat mai în apropiere, decât Egiptul din depărtare. „N. fr. Pr.“ scrie un articol de fond despre visita arhiducelui la Sinaia, tocma având în vedere neînțelegerile mai recente înși Novace, că împărăteasa smulge câte o pană de pre împăratul păsăresc și acesta atunci se trezeșce. Leacurile sau ajutoarele sunt aceste: 1. Pentru împăratul Alb înzeste că sub cuină se află o broască țestoasă etc. a) Pentru fata de la Rugaciu leacul e. Sub pragul ușei este un boboloș de ou, sâ'l scoată, sâ’l usce, sâ’l piseze, să pună fata la soare, și cu praful acela să prefere partea putredă, și de acum să nu o mai țină subt niagă. b) Pentru împăratul beteag la I. Novac, leacul e să se mute din pat, căci sub pat e îngropat un vițel, să’l scoată și să’l ardă, și cenușa să ’i-o arunce pe câmp. La d-na Mileticiueară e vițel subt pat și numai sâ’l scoată. c) La Sf. Ivașco și Cojan, pentru fetele cari nu se pot mărita leacule, că să’și mute ușa dela răsărit spre apus și gunoiul, când mătură casa, să nu’l mai arunce în fața soarelui.Idea aceasta se află și în datine, că fetele nu cutează să arunce gunoiul ori și unde, ci’l duc după casă sau subt gard, în partea aceea, unde e umbră. Dar motivul, acii l-am aflat).