Telegraful Roman, 1879 (Anul 27, nr. 1-152)

1879-08-09 / nr. 92

Nr. 92. Sibiiu, Joi, 9 August v. 1879. TELEGRAFUL ROMÂN, ABONAMENTUL: Pentru Sibliu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 er., 3 luni 1 fl. 75 er. Pentru monarh­ie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la­ ț­ la espedițiunea de inserțiuni Adolf Steiner în Hamburg (Germania). Corespondențele sünt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 37. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. Anul XXVII. Administrațiunea tipografiei archidiecesane. Sibiiu, strada Măcelarilor 47. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de done ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rândul cu litere garmond — ți timbru de 30 cr. pentru fie­care publicare. Sibiiu, 8 August. Ce cu gândul n’ai gândit se pe­trece în monarh­ia noastră. Andrássy și Tisza, „columnele monarh­iei“ de odi­­nioară și despre cari se­­ z­cea înainte cu câte­va săptămâni, că pactează cu re­­acțiunea ca să se susțină la putere, se văd siliți a-și părăsi posițiunile. Despre cel dintâiu nu se mai îndo­­iesce nimenea că „se duce“. întreba­rea se învârte numai pe lângă aceea, că se duce de voie bună sau silit. Des­pre al doile scriu înseși fiarele maghiare cu mult mai fără cruțare, punându-i în perspectivă alungarea chiar. Pentru noi nu împoartă modali­tatea cu care va părăsi Andrássy câr­ma politicei externe a monarh­iei și eventual cum va părăsi Tisza cârma politicei interne a Ungariei. Pentru noi ajunge fenomenul acesta neaștep­tat, deși dorit și prorocit de oposiți­­unea maghiară de mult, într’un timp, când vedem că dincolo de Laita se fac pregătiri de un proces nou politic și Cehii nu mai vor să resiste în­­trărei în „Reichsrab­“. Și în adevăr, ceea ce s’a întâm­plat cu ministeriul de dincolo nu este numai o primeneală ministerială. în­trebarea este: ce dimensiuni va lua procesul politic și extinde seva și asu­pra jumătății de dincoace a monar­h­iei ? Pănă una altă se neagă că dimen­siunile vor merge mai departe și se asigură sus și tare, că sistema dualis­­tică va rămână neatinsă și că este mai tare acum decât ori și când altă dată. Suntem aplecați a c­r­e­d­e că așa este, suntem aplecați a crede, pen­­tru că sunt și unele probe, care ne duc la credința aceasta, înainte de toate Cehii, după o resistență pasivă de vre-o 18 ani, se acomodează împregiurări­­lor, fără a mai face zgomot mare cu dreptul lor public și istoric. Ei se mulțămesc cu o mai îngustă comodi­tate ca cea a unui regat de sine stă­­tătoriu și se mulțămesc, cel puțin după cele ce se văd de dinafara proce­sului politic, a ocupa un loc mai­­ potrivit în concertul naționalităților cislau­ane, de cum era acela pre care și-l alesese prin resistență pasivă. De altă parte înlocuirea contelui Andrássy se­­ zice că are să se facă cu un nobil de naționalitate maghiară, din elementele oposițiunei din dreapta. Și este scrut, că deosebit în partea acea­sta a elementelor maghiare nu se va găsi om, care să-și dea concursul la derimarea dualismului. Mai curând se vor găsi bărbați, cari vor fi gata a jertfi unele instituțiuni secundare un­­guresci căușelor comune, instituțiuni cari împovărează populațiunea rega­tului unguresc cu poveri finanțiale fără de folos real, — decât de aceia, cari să fie gata a jertfi o sistemă, care a­­sigură, dacă nu supremația, cel puțin, rolul prim, unei rase asupra celorlalte. Să nu scăpăm din vedere, că conser­vativii maghiari nu sunt răi Maghiari. Fără de dânșii regatul Ungariei nu s’ar fi bucurat de posițiunea politică ce ocupă de doispre­zece ani încoace. După factorii cari sânt pănă a­­cum în acțiune pe scena politică, pri­­meneala politică, ce ni se pune în per­spectivă, nu credem să treacă preste reforme interne — în cadrul siste­mei așa precum este. Cum că presupunerile noastre nu corespund așteptărilor multora și chiar și așteptărilor din șirurile mai mode­rate, o stim bine, însă în politică tre­buie să calculăm cu factorii cari sunt, ca și în matematică cu mărimile date. Când s’ar schimba situațiunea întrevenind și alți factori, atunci lu­crurile ar căpăta cu totul altă față. Și posibilitatea e mare și în direcțiu­nea aceasta, dar deocamdată remânem pe lângă ceea ce ne este mai de­­aproape și, după împregiurări, mai probabil. Deci, având de gând să ne miș­căm și noi din amorțala politică, în care stagnăm de­­ zece ani mai bine, trebuie să ne țintim privirile asupra situațiunei precum este și să socotim, cari să fie folosurile de esploatat din situațiune și care să fie modalitatea apele marei negre și celei nordice. Pe culmile acestor munți trenul petrece numai puțin timp și apoi coboară în­cetișor în valea Dunărei, lăsând în dreapta și în stânga mai multe for­turi, între altele citadela „Wilhelms­burg“ unde generalul austriac Mack cu 80.000 ostași depuse armele și se predase prins, după ce fu bătut de Fran­cezi la Elchingen. Aceste sunt fortificațiunile ora­șului „Ulm,“ ce zace pe malul stâng al Dunărei, are 25,000 loc., și posede un dom ce este doar­ cea mai mare biserică gotică în Germania. Ulm este în calea noastră cel mai din urmă oraș Würtemberges, și aci e locul să amintim, că Würtemberga are doară cele mai romantice regiuni din toată Germania, dar puține’s productive și nicăiri n’am ve­ lut urme de bună­stare, de industrie en gros, de vile, de fa­brici etc., după cum întimpinarăm în Francia mai la tot pasul. Dacă trecem Dunărea suntem în „Neu-Ulm“ și ne aflăm în Bavaria. Pe malul drept al Dunărei vedem pe un deal orașul și abația „Elchingen,“ de care să ne servim spre a ajunge la scopul cătră care suntem datori­a ne unsui în interesul asistenței noastre naționale. Să așteptăm numai situațiuni, cari să ne verse cu profusiune toate dorin­țele noastre realisate în poală, ar fi, cel puțin, nepolitic. Situațiuni de­ aceste, fără de oameni, care să seie trage fo­loase din ele nici că există. Fie­care popor, care a câștigat ceva pe lumea aceasta, a câștigat prin lupte și încă împreunate cu multă resignațiune și multe jertfe. Nu va mai trece mult și proce­sul pus în mișcare se va mai lămuri. Lămurirea înse ne va arăta numai lo­cul care ni se va deschide pentru de a întră în acțiune. Deci pentru cazul acesta noi trebuie să fim în clar cu acțiunea noastră. Fiind dintre acei, cari au fost dela început pentru idea de-a nu lăsa nici când causa națională pe mâna sorții, noi și acum acțiunea din par­tea românească nu o am face depen­dentă dela cazul schimbărilor poli­tice sau ministeriale, ci, după ce o­­dată causa noastră națională a fost dată pe mâna sorții, dela momen­tul, care se va oferi mai în grabă spre a pute lucra în interesul și folo­sul causei noastre naționale. Z­iare din Viena, cari se par in­spirate din cercurile ministeriale, ne fac să credem, că momentul este fo­arte aproape. Ministeriul Taaffe este înfățișat ca un resultat al u­­nei politici de concili­ați­u­n­e și ca cea dintâia stațiune către era consolidărei păcei și con­cordiei între popoarele monarh­iei. Politica de conciliațiune nu va mai remâne un privilegiu numai pen­tru Cislaitania, ci va trebui să treacă și la noi în Ungaria. Elemente aple­cate spre conciliațiune și concordie sunt destule și aoi. Demisiunea lui Tisza, care este prorocită mai pe fie­care <ji, va fi signalul care are să deschidă porțile iubitorilor de pace și de adevărată egalitate și în Ungaria de unde Austriacii sub generalul Lau­don fură alungați de Francezii co­mandați de Nay și fură siliți a se re­trage la Ulm (1805). FORȚA. Esposițiunea de la Paris. (Urmare). VIII. Prin Germania vestică și sudică, împregiurimea Strassburgului. — Mare Ducatul Baden: Pădurea Neagră, Baden-Baden, în Valea Murg, Carls­­ruhe, Würtenberga, Stuttgart, Țara Șvabilor, Esslingen, Hohenstaufen, pe culmea Alpilor Șvabiei, Ulm,­­ Ba­varia , de-a lungul Dunărei, Augsburg, Țara Turiei, München. După mai multe stațiuni ne aflăm într-un abis strict, la poalele Alpilor ce poartă ruinele castelurilor „Schar­feck și Helfenstein.“ împregiurimea stațiunei „Geislin­gen“ este cea mai pitorească din toată calea noastră. Aci părăsim valea Fils și trenul se suie pe munții stâncoși și păduroși pănă la plateanul de pe cul­mea Alpilor Șvabiei. Ascensiunea este așa de considerabilă, cât trebue schimbați caii, pardon trebue să se acațe trenul de o locomotivă de cele mai puternice. Aci este granița țări­lor dunărene și nectariane, sau între (Va urma). Soran sau Impératul corbilor. (A XIV-a poveste poporală românească, explicată). (7 Urmare.) Note a povestea publicată de Dr. A. M Ma­­rienescu. La partea 111-a a povestei în­zecst­e că împăratul a ascuns pe P. sub troaca de subt pat. a) La d-na Mileticiu­c, că-l ascunse sub podeala dela patul împăratului. b) La Novac se face o groapă sub pat. c) La Colan nu se ascunde pentru că e la Sânta Vinere. La partea a IV-a a povestei. In tecst­e, când doarme împăratul îm­părăteasa se preface că se spare din somn și-l lovesce cu cotul. La d na V Mileticiu spre a se înțelege frățesce asupra înau­­gurărei unei ere noue, care se re­verse mulțămire. Așa­dară: Caveant consules! Revista politică. Sibiiu, în 8 August. Retragerea contelui Andrássy este încă la ordinea­­ lilei. Hulă din par­tea oposițiunei, laudă din partea condeielor aduate contelui pănă și în presa străină­ — cam între aceste va­riază, cu mai multă sau cu mai pu­țină diferență — literatura de a zi asu­pra cestiunei retragerei, într’aceea partida de akiană ’și dă toată silința de a învia din mormântul partidei „liberale“, ca îndată ce se va sei cine are să înlocuiască pe An­drássy să se aranjeze pentru luptă într’o eventuală crisă ministerială in­ternă, va să­­lică, ungurească. Presa oposițională maghiară, și cu deosebire a „independenților,“ nu se îndoiesce de timpul apropiat al crisei: „după Andrássy trebuie să cadă și Tisza“, este parola ei. In același timp, când în­lăuntrul monarh­iei cercurile politice sunt din di în di mai nelinișcite, se ivesc în a­­fară simptome, cari par a fi presem­­nele unor noue și mari eveneminte eu­ropene. După o scurtă luptă de con­­deiu,­ între fiarele ruseșci și germane, vine scriea despre o întâlnire a prin­cipelui Bismarck cu Cairol I, mi­­nistrul-prezident italian. Protec­tul ar fi cestiunea egipteană, în care Germa­nia cu Italia, și dimpreună cu dânsele Austro-Ungaria, au să meargă mână în mână. Visita Arh­iducelui Albrecht la Sinaia încă este adusă în legă­tură cu politica cea mare europeană, ceea­ ce îndreptățește la presupunerea, că întâlnirile diplomaților pot să aibă un obiect de discutat mai în apropiere, decât Egiptul din depărtare. „N. fr. Pr.“ scrie un articol de fond despre visita arh­iducelui la Sinaia, tocma având în vedere neînțelegerile mai recente în­și Novac­e, că împărăteasa smulge câte o pană de pre împăratul păsăresc și acesta atunci se trezeșce. Leacurile sau ajutoarele sunt aceste: 1. Pentru împăratul Alb în­ze­st­e că sub cuină se află o broască țes­toasă etc. a) Pentru fata de la Rugaciu lea­cul e. Sub pragul ușei este un boboloș de ou, sâ'l scoată, sâ’l usce, sâ’l piseze, să pună fata la soare, și cu praful acela să pre­­fere partea putredă, și de acum să nu o mai țină subt niagă. b) Pentru împăratul beteag la I. No­vac, leacul e­ să se mute din pat, căci sub pat e îngropat un vițel, să’l scoată și să’l ardă, și cenușa să ’i-o arunce pe câmp. La d-na Mileticiu­eară e vițel subt pat și nu­mai sâ’l scoată. c) La Sf. Ivașco și Cojan, pentru fe­tele cari nu se pot mărita leacul­e, că să’și mute ușa dela răsărit spre apus și gunoiul, când mătură casa, să nu’l mai arunce în fața soarelui.­­Idea aceasta se află și în da­­tine, că fetele nu cutează să arunce gunoiul ori și unde, ci’l duc după casă sau subt gard, în partea aceea, unde e umbră. Dar moti­vul, aci­i l-am aflat).

Next