Telegraful Roman, 1880 (Anul 28, nr. 1-151)

1880-10-16 / nr. 122

Nr. 122 Sibiiu, Joi 16 Octomvre 1880. Anul XXVIII. an TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. ABONAMENTUL Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarhie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la: Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor +7. Corespondențele sunt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 37. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de doue ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fiecare publicare. Revista politică. Sibiiu, în 15 Octomvre. După o călătorie prin Silesia, care și-a manifestat simțemintele sale reale cătră împăratul în modul cel mai entusiast, Maiestatea Sa a venit la Budapesta, unde a respuns la cuvântările celor doi presidenți ai delegațiunilor, împăratul și regele atingând greutățile privitoare la esecutarea tractatului de Berlinalis, că guvernul a împreunat silințele sale cu celelalte puteri pentru delăturarea greutăților. Monarhul constată: că relațiile amicabile față cu toate puterile, pe lângă toate complicațiunile momentane, permit validitarea înrîurinței austriace în înțelesul mijlocirei și a împăciuirei; că guvernul și mai departe va pure silințele sale cele mai zeloase întru a susține pacea și dreptul tractatelor; între toate împregiurările însă va privi susținerea intereselor monarhiei ca cea dintâia problemă. împăratul așteaptă că delegațiunile vor examina motivele proiectelor presentate și se vor îngriji cu toată seriozitatea de siguranța monarhiei și de prosperitatea armatei. Desvoltarea din punct de vedere politic satisfăcătoare a raporturilor din Bosnia și Herțegovina, a făcut acolo cu putință o reducere mai departe a statului de trupe și o împuținare a speselor. Administrația acestor două țări nu pretinde nici de astă dată vreun adaus din finanțele comune. Ministrul baron Haymerle a presentat delegaților cartea roșie, care însă nu cuprinde vreo notă de însemnătate mai mare. Domnii diplomați, afară de Anglia, obicînuesc a tăce cu desăvârșire despre tot ce este de importanță mai mare. Dacă ministrul de externe urmează astfel chiar și în republica Franciei, cu cât mai curând se va întâmpla aceasta într’un stat ca Austro-Ungaria, unde constituționalismul este mai mult numai o ficțiune. Lumea aude și vede însă destul chiar lipsită fiind de cărți roșii voluminoase. Deși se telegrafează din Constantinopol e dio 25 Oct. n., că tractările între comisariul turcesc și cel muntenegrean în Rreca au ajuns la un sfârșit favorabil, totuși se comunică din Cetinic cu aceeași dată, că principele Nichita după presentarea unui nou proiect turcesc de convenție a convocat consiliul miniștrilor, care nu a produs nici un resultat favorabil in privirea acceptabilității proposițiunilor turcesci. Vorbind lămurit, cestiunea Durdinului Încă tot nu și-a putut primi soluția sa. Cabinetul din Atina, rămânând în minoritate la alegerea presidiului camerei a demisionat. A ajuns la cârmă oară Comunduros, care ținând presidiul, esternele și în mod provisor justiția, și-a și compus ministeriul în modul următoriu: Sotiropulo, finance; Papamichalopulo, interne și în mod provisor intrucția; Mavromichali, resboiu; Bubulis, marină. Acest ministeriu grecesc cu Comunduros în frunte este un guvern al acțiunei în afară. Grecia inarmează mereu, aplecată fiind a ocupa teritoriile designate ei de congresul de Berlin și deliniate mai de aproape de ultima conferență din Berlin. Și în Serbia a demisionat ministrul president Ristici. Motivul este după soliile bazelor, cestiunea căilor ferate și a convenției comerciale cu Austro-Ungaria. Din Belgrad însă deja se comunică din 25 Oct. n., că conservatorii vechi au retușat formarea cabinetului, și conservatorii juni nu vreau să primească guvernul pe basa de concesiuni, ce ar fi să se facă Austro-Ungariei. Este deci cu putință, ca Ristici să rămână la cârma statului. de Brunswik, mi-au atras luarea aminte portretul Patriarhului Ecumenic Cyril Lucar (No. 140), zugrăvit în olei, bust de mărime naturală. Patriarhul e îmbrăcat în veștminte sacerdotale și poartă mitra în o acvilă bizantină. Acest portret l-a dăruit bibliotecei Genevei, la 1708, ministrul refugiat Fraisinet, în dreapta se citesce inscripțiunea: Cyrillus patriarchus Constantinopolitanus aetatis 60. — Anno 1632, iar la stânga: Cirille Lucar. Patriarchul Ecumenic Cyril Lucar are o pagină însemnată în istoria Moldovei și în istoria Genevei în același timp. Toată Europa a resunat la începutul secolului al XVII de faptele, de erudițiunea, de bărbăția și de martirul acestui om, îmi pare rău, că timpul nu mă iartă să caut tot ce aș pute găsi aice despre el. Pintelei Călător se aproprie. .. Lucar va fi cadrul acestei scrisori, ce-ți trimit astăzi cu dorul meu de pe țermurile frumoase ale Elveției. Cyril Lucas, care mai înainte Principele Alecsandru al Bulgariei a și întors viațta în Bucureșci, unde a petrecut o zi. Aceste raporturi ale statelor dunărene atât între sine cât și față cu monarhia noastră, neliniștesc cercurile diplomatice și presa germanomaghiară a Vienei și Budapestei. Bagazetarii jidano - maghiaroni din capitala Ungariei au început să zică pe o coardă, ce numai într’o societate lipsită de bunacuviință poate fi admisă. „Pester Lloyd“ d. e face, se înțelege, politică esterioară, și organul evreilor din Ungaria pune Orientul la cale și dictează soartea viitoare a popoarelor lui. Intr’un lung articol asupra politicei balcanice a monarhiei care se încheie cu un apel la spriginirea Albanezilor, se zic următoarele la adresa tuturor celorlalte popoare : „Cum stăm diplomaticesce cu țările aceste, cum stau cestiunile pendente, cari avem a le regula cu Serbia și România? Cum stăm nediplomaticesce cu micile popoare vecine o cum știm, încât nu ne trebue lămuriri oficiale, opinia publică suverană a țărilor balcanice nu-și pune margini în manifestările ei contra Austro-Ungariei și spumegă de furie și ură. De la Cetinie la Filipopole urlă un cor de Indi ani, tot mai turbat și mai asurzitor ca în ajunul unui resboiu. Despre opiniile bandei suntem lămuriți, remâne cestiunea dacă diplomația noastră face ceva, pentru a provoca aceste sentimente de bună-vecinătate, dacă se silesce a demonstra așa numitelor cabinete din Cetinje, Bucuresci, Belgrad și Sofia însemnătatea monarhiei ori dacă haita cutează arși la piață, pentru că diplomația noastră nu’i arată biciul!!“ Despre călătoria principelui Bulgariei la Belgrad foaia din Pestanice, că între motive se poate cita și scârba de a asista la grigirea și măturarea palatului din Sofia, la marea ucidere de a se călugări se numia Constantin Lucar, a fost născut la Creta, la 1572, din părinți notabili ai acestei insule eroice. El își făcu studiile cu strălucire ântâia la Veneția și apoi la Universitatea de Padua; dorind însă să-și îmmulțească cunoștințele, călători mulți ani în Englitera, Belgia și Germania și se lega în prietenie cu cei mai învățați și însemnați bărbați ai acelor țeri. Unchiul lui Lucar, eruditul Meletie Piga, protosinghel al Patriarhiei de Alecsandria îl tot îndemna să se întoarcă din străinătate și îndată după întoarcere s-a hirotonisit de ieromonah și apoi Archimandrit. După ce Piga se sui pe tronul patriarhal al Alecsandriei, Lucar deși tânăr încă, a fost însărcinat de patriarhul ecumenic Neofit cu o misiune importantă: să meargă în Lituania și să lucreze ca să împedece unirea Luteranilor de acolo cu catolicii. Lucas era dușman neîmpăcat al catolicismului, din cauza jesuiților și verva sa controversistă a fost atât de puternică, încât el isbuti în misiunea sa. De aici datează ura până la moarte și calomniile jesuiților de insecte etc. Aceste se scriu în cea mai mare și mai însemnată foaie economică și financiară a Ungariei, în „Times“ al Pestei. Prefața lui Kossuth la edițiunea franceză a memorielor sale din ecsil. (încheiere). E de crezut câ înlocuirea domniei turcesci prin domnia austriacă înseamnă deslegarea cestiunei orientale? Aceasta ar fi în loc de deslegare numai o îngreunare a cestiunei. A lucra pentru întinderea Austriei în Orient nu înseamnă decât a lucra pentru Rusia. De aceea este cu neputință a dezlega cestiunea orientală altmintrea, este cu neputință a rădica contra Rusiei altă stavilă decât libertatea și independența popoarelor. Și această independență va fi posibilă numai prin gruparea pre lângă un centru de gravitațiune așa ca forța unită a tuturor se fie în stare a scuti independența fiecăruia, așa încât existența națiunilor mici se fie asigurată contra absorbțrei prin vecini mai puternici. Austria nu este un astfel de centru de atracțiune, nu poate fi și nici va fi vreodată. Ea nu poate da nici unei națiuni libertate sau putere, fiindcă ea însăși nu posede pe nici una dintre amândoue. Mai puțin va pută ea se respecteze și scutească existența națiunilor mici. Dar era un centru de gravitațiune firesc, prelunga care se puteau grupa popoarele slavice și națiunile Orientului, era o țeară cu o istorie milenară, care înainta cu cutezare pe calea civilisațiunii, care avea margini politice consfințite de veacuri, avea un popor, capabil a se însufleți pentru lucrări nobile, și în stare a pune însuși și singur bariera ce ar pute scuti pe Europa de lumea ruso-slavâ: restabilirea Poloniei. Acest centru de gravitațiune era Ungaria. Acest centru trebuia se fie Ungaria. Dar pentru ca o astfel de politică să fie cu putință era de lipsă, ca „cestiunea contra lui Lucas. Iesuiții erau pe atunci partidul cel mai puternic la Constantinopol. Ei au părît pe Lucar cătră popor, că este partizan al protestantismului, că este Calvinist ’). Lucar, în misiunea sa, purta îndoitul titlu de Exarhh al scaunului ecumenic și al scaunului din Alecsandria, adecă era trimis din partea Patriarhului Meletie Piga2). La 1593 Lucar ia parte la Sinodul de la Brest, în Polonia, ca representant al Patriarhului de Alecsandria (). La 1603 Lucar se afla la Constantinopol, întors din Lituania; în acest an, unchiul său Meletie Piga, încetând din viață, Lucar se alege Patriarh al Alecsandriei. La 1612 Patriarhul ecumenic FOIȚA. Scrisoarea lui A. Papadopul- Calimal cătră V. Alecsandri. Geneva 20 iulie 1880. Scumpe amice și coleg! Nu-ți poți închipui cu câtă mulțămire visitez bibliotecele și museurile Sințerei, și cu câtă fericire găsesc, în răpedea mea trecere, amintiri despre țara noastră, îmi propun să-ți povestesc în câteva scrisori, tot ce am putut găsi pe aicea în scurtul timp al călătoriei mele, în biblioteca Genevei, în sala ce se numeșce Salle A. Lullin, după Ami Lullin, sindic la 1714 și unul din bărbații de stat genevezi, care au pus o mână puternică la așezarea Republicei Genevei (mort la 1816), al cărui portret se află aice (Nr. 57) în această sală, care conține incunabule de mult preț, portrete, manuscripte autografe și obiecte de ale ducelui ( A. R. Rangabé, Histoire littérairo de la Grece moderne, II, 56—57. 2) Neophyt. Pelopon, în prefața la scrierea lui Piga ’ Ogd'odorog ogooia, edit. Bucuresci 1769. 3) Innokentiu, Hacertanie Țerkovioi Istoria tom. II, p. 445, 498, edit. Moskva 1838. — Karamzină Istoria Sosidarstva Rossipskaro, tom. X, p. 162—166.