Telegraful Roman, 1880 (Anul 28, nr. 1-151)
1880-11-27 / nr. 140
Nr. 140. ___Sibiiu, Joi 27 Noemvre 1880 Anul XXVIII. TELEGRAFUL ROMÂN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. ABONAMENTUL Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 er., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarhie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la: Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47. Corespondențele sunt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor nr. 37. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei or 15 cr. rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fiecare publicare. Sibiiu, 26 Noemvre. Oare vor mai fi trăind mulți dintre acei domni, cari sliceau, că numai de ar veni Maghiarii odată la putere, și vom vede cum se vor ușura toate greutățile, ce ni le-au adus Nemții pe capetele noastre! Ce e drept sânt numai treisprăzece ani de când Maghiarii sânt ajunși la putere, în viața națiunilor treisprăzzece ani nu e tocmai mult și mai cu samă, pentru sosirea ușurărilor visate, de tot puțin. Așa credem, că vor știce cei câți mai trăiesc dintre propagatorii raiului pe pământ în împărăția ungurească. Treisprăzzece ani nu sânt mulți în viața națiunilor, dar pe lângă acel minus horibil al „ușurărilor“ sânt mulți florinți în deficitul positiv al statului unguresc. Sânt multe datoriile de stat, cari pretind milioane de carnete de pe spinarea contribuabililor. Sânt impositele fără de sfârșit încât ministrul de finance umblă țiiua în amenda mare cu lămpașul lui Diogene, căutând obiecte noaue, pe cari se mai încarce imposite sau dări noase. Toate aceste s’au sporit și se sporesc în timpul cel scurt de treisprăzzece ani, pe când „ușurările“ dispar tot mai departe în nimica nemărginită. Aceasta este numai partea dintâiu a miseriei raiului pământesc unguresc. Vine partea a doua cu sărăcia generală, cu sărăcia, care face, ca venitul statului să se acopere în parte mare din execuțiile, cari smulg bunăstarea cetățenilor din rădăcină, sterpindu’i productivitatea pentru vecii vecilor. Aceste de pănănci le avem pe baza egalei îndreptățiri toți: Maghiari și nemaghiari, împreună. De la nivelul acesta în sus se sporesc miseriile celor, cari n’au fericirea, a fi născuți sau nefăcuți Maghiari. Cu alte cuvinte nemaghiarii se bucură de mai mult. Ei mai au asupririle în privința limbei și eschiderea pe cât se poate — și în privința aceasta putința este mare — de la viața publică de tot feliul. Ceva însă tot are se mai vioară pentru toți și pentru toate din fericirea în edițiune ungurească. Este darea cea nouă de consum, care are să fie desbătută cât de curând în dietă. Carnea, vinul și spirtul sau alcoholul au fost deja supuse contribuțiunei numite dare de consum. Accentuăm terminul acesta ca se nu se confunde cu alte dări și cu accisele, ce se plătesc la poartă sau la intrarea articulilor numiți în vre-o cetate sau orășel. Acum are se urmeze zaharul, cafeaua și berea, (petroleul este supus deja) pănă când la rândul și în feliul seu încă nici una nu s’a pus în depozit sau magazin, fără de a se fi tras o piele de pe ele. Proiectul cel nou arată că o piele nu mai ajunge de pe un articul și vorba veche: „Doamne feresce de mai rău!“ se nu vie vremea, ca nici două piei se nu fie de ajuns de pe un articul. Dar și când n’am trăi să ajungem timpuri de aceste, de una sântem ca și siguri: nu va trece mult și va trebui să purtăm registre despre ouăle, puii și în sfârșit despre toate bucăturile, câte le băgăm în gură, pentru ca după toate să plătim și dare de consum. Dările cresc și se înmulțesc și cu ele și deficitele. Și este lucru firesc, că așa trebue să fie. Guvernul nu scie decât să afle petrii de moară în formă de sarcini și să le restoarne pe popor. Apoi un agru semenat cu petrii de moară nu va produce nici o dată bogăție de roduri. Vegetația câtă se află sub povara cea grea poate că se mișcă și încolțesce, dară fără lumină și aier se strică și locul pe care odihneșce sarcina pietiii remâne neproductiv. Darea cea nouă de consum atinge pe toți consumenții de cafea și zahar, pentru că aceștia toți vor trebui să plătească mai scump acești articoli, afară că se lipsesc de dânșii. Dar și atunci sânt loviți, pentru că mulți vor lua refugiu la surogate, cari pot strica sănătății. Mai loviți înse sânt neguțătorii de specerii sau băcanii, cari vor sta în viitoriu ca și de consumenții de vin în tot timpul sub privighiarea finanților, afară de împregiurarea, că nu se plătească, pentru că fac negoț din articulii supuși dărei de consum. Mai lovită însă și de cât neguțătorii va fi neguțătoria de speceriui sau de băcănii, pentru că vor fi mulți, cari în loc de a se supune șicanelor finanților, se vor lipsi de a mai purta negoțul, pentru că vor fi mulți, cari voind se fie scutiți de care o vor încungiura și urmarea va fi, că articolii din partea aceasta a comerciului vor fi așa de scumpi, ba poate mai scumpi ca în timpurile, când marfa colonială se transporta pe corăbii fără vapor și pe cai și care, pe căile cele mai primitive. Treisprăzece ani este puțin timp , dar a fost mai mult ca destul se ne desilusioneze și să dea de minciună toate promisiunile care se faceau înainte de era constituțională din urmă. Dacă alți treisprăzece ani vom progresa tot în materiile, în care progresăm ar fi, apoi guvernul o bună samă își va păstra majoritatea sa; in giurul seu al majorităței sale însă va fi pustiiu și cât nu va fi pustiu), va fi miserie de treisprăzece ori mai mare decut este astăzi. Revista politică. Sibiiu, în 26 Noemvre, în clubul liberal de la dieta Ungariei, ne spune „Ellenzék“, majoritatea a respins darea personală și de câștig; cu mică minoritate a votat darea de consum și de transport. Procederea majorității a făcut sensațiune și a devenit obiect de conversațiune în toate părțile. „Resboiului“ i se telegrafează din Galați următoarele: „în prima sa ședință ținută eri Sâmbătă, comisiunea dunăreană după o vie disensiune a respins luarea în considerațiune a ante-proiectului austriac și a decis în unanimitate, ca să elaboreze ea însăși un nou proiect de regulamentare a navigațiunei fluviului , care proiect va fi transmis tuturor guvernelor representate în comisiune spre a fi studiat. Comisiunea va începe discusiunea proiectului numai după ce comisarii vor primi de la guvernul lor respectiv instrucțiuni noue resultând din acest studiu. Marți, 25 Noemvre, a doua ședință plenară.“ (V. Posta din urmă). Te când s’ar vede că Austro-Ungaria în cestiunea dunăreană a cădut față cu România, se scrie, că Austro- Ungaria este foarte hotărîtă a’și păstra posițiunea cu toată energia în ceealaltă parte a Orientului. De aceea dar. Haymerle pretinde dela Bulgaria, ca înainte de toate se se construeze linia de fer Pirot-Sofia-Bellova. Cestiunea limbei în senatul imperial. (Urmare). Wurmbrand (continuând): Eu cred că în cea mai mare parte acest articol e de vină, că naționalitățile mai mici au făcut pretensiuni exagerate, că de douăzeci de ani durează neînțelegerile, care au înverșunat lupta pentru drepturile de limbă. Le privim mai de aproape acest articol și an— nele mai din urmă. Ce și-a închipuit legislatorul sub conceptul naționalitățior? Ce înțelegem aici sub „naționalitate“ fiindcă acest cuvânt se pune aprcat lângă cuvântul „limbă“? Naționalitatea mai exprima ea aici și altceva, un alt drept, care trebue scutit și cultivat, aceea ce poate se pronuncia în moravurile, portul sau în părerile de drept particulare ? Pănă unde merge aici îndatorirea statului de a conserva și cultiva naționalitatea? Sau poate vrea numai selică, că nu este permis, ca vreo naționalitate se fie prigonită pentru că se poate folosi de limba sa și o poate cultiva după voință? Dar în acest caz articulul acesta în genere nu înseamnă mult, pentru că acest drept și așa este garantat cetățenilor egal FOIȚA. Esposițiunea națională. IV. Am menționat deja obiectele din sala D ce presentă un interes istoric. Totuși având ocasiunea, de a întâlni pe espinatorul lor, d. D Butculescu, și a asculta interesantele d-sale esplicațiuni, revenim spre a pune pe public în posițiune, de a aprecia însemnătatea științifică a acestei părți a isposițiunei. In dulapul cu No. 44 vedem, după cum am mai spus-o, diferite vase și obiecte de pământ, otensiune de peatră, de aramă , de os și de căprioară, toate provenite din esplorațiunile esecutate de arheologul nostru, d. Butculescu, in curs de mai bine de dece ani, cu spesele d-sale proprii. Ele au fost găsite în măgurele Calonfirescu, Balaciul-Padureț, Zimbreasca, (Teleorman) și Popescu (în Vlașca). Aceste vase olării, obiecte de pământ și utensile sânt clasate de d. Dimitrie Butculescu în epoca neistorisită a țerei, și nici cum în cea preistorică, după cum le-am clasat noi, împreună cu alți arheologi. Diferența, ce există, după d. Butculescu între aceste două epoce este, că in cea dintâi a existat un cult și o ideografie, după cum chiar atestă obiectele găsite în aceste localități, pe câtă vreme epoca preistorică este o epocă necultă, în care cel puțin pănă acum nu s’a probat nici o cunoscință de grafism. In stalagiul de sus al acestui dulap, se observă diferite forme de barbace, covăsele, cianace, borcane, tipsii din cele trei măguri de mai sus și o colecțiune de utensile de oi, precum râcăitori pentru piei, sule de coarne de căprioară, dalte și mânere de coarne de cerb. în al doilea stalagiu se află olăria din aceleși localități și o varietate de figurine de os și de pământ. D. Dimitrie Butculescu dă acestor figurine numirea de idole și ele formează partea cea mai interesantă și caracteristică a epocei neistorisite. După demonstrațiunile d-lui D. Butculescu aceste idole au o asemănare prototipică cu cele descoperite de dr. Schlieman la Tyrente și Mycene în Grecia. Se scie că aceste din urmă represeată pe Hera, sau Io a Pelasgilor sau Isis, sora și socia lui Osiris al Egiptianilor. Din această confingurație omogenă trage d-sea deducțiunea, că idolele descoperite în măgurele Calonfiresc, Balaciu, Zimbreasca și Popescu posedă esențialmente spiritul și atribuțiunile divinităților egiptiane. Această părere devine și mai verosimilă, dacă ne întoarcem privirile spre primele epoce ale istoriei Dacilor. Sub regele Boerebiste Zamolxis (de origine dacă) aduse din Grecia și Egipt, unde trăise mai mult timp, cunoscința semnelor celeste, și prin investigațiunile lui câștigă favoarea acestui monarh, care îi dete titlul de Dikenaios sau mare profet. El reformă cultul Dacilor și le inspiră neapărat credințele sale religioase, ce le învățase în Egipt. După moartea lui Zamolxis, Dacii ’i și divinisară. Așadar din omotipia idolașilor din Tyrente și Mycena (Grecia) și cei din măgurele Calonfirescu, Balaciu, Zimbreasca și Popescu (România) trage d. Butculescu deducțiunea, că aceste divintăți represeată o epocă dacică cu cultura egiptiană. Cât despre armele de peatră și pământ, intensiliele compuse din ea, din coarne de căprioară și de cerb, din aramă nativă, din peatră (serpentină și cuarț, etc.) precum și din fosile, sub formă de prăștii, de toporașe, rîcăitori, cuțitașe, sule, bolduri, toate aceste trec în epoca neolitică însă nu preistorică, ci neistorisită a acestui popor, deoarece în aprofundatele investigațiuni ale d-lui D. Butculescu nu s’a găsit nici un alt obiect de metal, afară de un topor de aramă nativă, și este de notorietate arheologică, că acest metal face parte din sus-citata epocă. In stalagiul de jos se observă nișce forme conice de pământ ars, în vârful cărora este practicată câte o gaură. Parte din aceste obiecte posedă pe fețele lor incisiuni ce deptinde, prin configurația lor caractere grafice, care, pănă acum, nu s’au putut descifra, din causa puținelor probe ce sânt. înainte de a trece mai departe