Telegraful Roman, 1882 (Anul 30, nr. 1-152)

1882-08-05 / nr. 90

358 feriilor să-și poată reconstrui ministeriul Densul e ministru de resboiu, ceea ce caracteristic și suspect, doară prevede Bratianu apropierea unui resboiu? Ministru de externe Dumitru Sturdza amicul personal al lui Kálay Béni și încă din vremi trecute leaderul amiciției și alianței cu Ungurii. Aceasta ne atinge tare plăcut, și ne face a crede, că nu peste mult se vor desvolta bune referințe între România și Austro-Ungaria. Mai nainte de toate trebue hotărit odată cu cestiune Dunărei, ca se nu ne împedecăm în continuu de ea. Nu atârnă dela noi. Noi ungurii voim și căutam alianța cu România. Voes ce și noul cabinet român aceasta, atunci să ne înțelegem și se capacităm pe Austria. Căci neamțul căutae capacitatis homo. TELEGRAFUL ROMAN. Revista politică. Sibiiu, în 4 August. Mai multe foi provinciale, vice „P. LI.“, anunță o mobilizare curioasă în fesiul seu. Două sute de esecutori de dare au se fie mobilisați într-un singur comitat, în comitatul Timișului. Ce însemnează activitatea acestui corp de esecutori se poate și fără de a o mai spune. Oameni, cari nu din renitență ci din lipsă sânt în restanță cu contribuțiunile, vor fi storși de mașină eșecuțiunei spre a nu se pute reculege timp îndelungat, sau spre a lua lumea în cap și ași căuta un adăpost, unde se poată câștiga ca se poată purta toate sarcinile vieții și se le mai remână ceva și pentru știle negre. Mobilizarea aceasta nu se termuresce însă numai la comitatul Timișului. Sânt multe comitate în lungul și latul Ungariei, care sânt norocite cu astfeliu de mobilisări și „P. LI.“, oficiosul guvernului, nu un mai content, spune că la astfeliu de ocasiuni se cer, nu numai dările actuale, ci restanțe de zeci de ani și de contribuții, cari nu le-au cerut nimenea nici o dată. Oficiosul recunoaște ruinarea următoare din astfeliu de procedere; împută însă publicului necunoscința legilor, la adăpostul cărei executorii își permit eiacțiuni care trec preste disposițiunile legale. Vina, pentru ce publicul nu cunoașce legile, o trece oficiosul cu vederea, ba o înfrumsețează cu frasa, că legile se tipăresc în șapte limbi, ceea ce pentru noi este o noutate, deoarece noi nu seim decât de legile tipărite în limba maghiară. Vina publicului din Ungaria este așadară că nu scie unguresce, căci la noi legile nu sânt pentru ca se le scie publicul ci pentru ca publicul să învețe unguresce. Unde va duce politica cu tendența de a naționalisa statul poliglot, se vede și din mobilisarea sus atinsă, încât mobilisarea are să atingă și pe poporul româm sperăm, că oamenii cărturari vor atrage atențiunea celor ce se cuvine asupra articulului XV de lege din 1876, după care orice datorie de contribuție care în termin de cinci ani dela statorire nu s’a încassat, s’au nu s’a asigurat de organele respective, să consideră ca intrată în prescripțiune și darorașul sau restantul nu are să o mai plătească. Din România ne aduc fiarele de acolo scrii sigure despre schimbarea ce s’a făcut în urmă în ministeriu. Ioan Brătianu remâne ministru presid. și ia și portofolul de resboiu; Chițu trece la interne; Stătescu la justiție; Lecca remâne la finanțe Dabija la lucrările publice, au intrat D. Sturza la esterne și Aurelian la culte și instrucțiune. Angelescu fost ministru de resboiu și Ureche de culte și instrucțiune sânt cari au eșit din ministeriu. — O telegramă originală a lui „P. S1.“ sosită de la Berlin vede în venirea lui D. Sturza la esterne apropierea României de alianța austro-ungaro-germană. O corespondență de la București la „D. Zig. din Viena crede că ministeriul acesta nu va avea viață lungă. Proba trăiniciei sale o va face înaintea oamenilor care se vor convoca în Septemvre anul acesta. Conferența representanților puterilor mari din Constantinopole a într’at într’o fașă nouă. în ședința dela 2/14 August representantul Franciei s’a declarat pentru propunerea representantului italian Corti în privința unei poliții maritime internaționale în canalul Suez. După propunerea aceasta toți capii escadrelor și comandanții de năi din canal au a se înțelege, cum se execute măsurile polițiane pe apă în tot cuprinsul canalului. Telegrama care aduce scriea aceasta mai adauge, că în privința aceasta toate puterile sânt de acord. Convențiunea anglo-turcească privitoare la cooperațiune în Egipt încă nu e perfectă. Guvernul turcesc se opune încă subordinărei trupelor sale comandei engleze și în legătură cu aceasta și proclamărei lui Arabi rebel a rămas încă nepublicată. Astăzi va fi sosit și generalul Wolseley în Alexandria spre a lua comanda trupelor de operațiune engleze, întârzlarea Englezilor prinde foarte bine lui Arabi pașa, care adună combatanți în giurul său și despre care se zice că dispune de bani mai mulți decât însăși Poarta otomană. Ooamenii lui Arabi pașa se întăresc în mai multe locuri ridicând întărituri de pământ. Corespondențe particulare ale „Telegrafului Român.“ Baia-de-criș, 4/8 1882. Die Redactor în anul 82 a „Telegrafului Român“ în rubrica „Varietăți“ sub titlu noutăți din Zarand din 13/25 Iulie între altele este următoarea noutate : Representania gimnasiului conchemată la ședința estraordinară, a vândut unui liferant de lemne — goronul din pădurea gimnasiului dela 30 cetimentri în sus cu 12.000 fl., s’a și încheiat contract, care la timpul său cred că se va așterne Consistoriului. Bine ar fi dacă banii s’ar întrebuința pentru binele institutului. La aceasta noutate de astădată nu ași avea se reflectez nimic, deși nu conține în sine adevărul pur, dacă nu ar fi vorba despre un institut public, românesc a căreia soarte și esistență pe toți cei bine simțitori trebue să le intereseze în primul loc. Domnul corespondente între altele zice „bine ar fi dacă banii s’ar întrebuința pentru binele institutului“. Acesta este o espresiune la care eu ca membru al comitetului, a representanției și a epitropiei nu pot tace, ba așa cred că nici un membru aparținător cu acelui institut fără a fi vătămat în adâncul sufletului seu nu o poate retăce, pentru că este o suspiciune foarte gravă, ce taie atunci în caracterul și onoarea tuturor membrilor institutului. Onoratul public au putut observa că la noi românii se află cam mulți indivizi căror le place a scrie numai se fie scris și asta nimic, pentru că nu au învățat a combina fiindcă pentru dânșii lucru greu, mi se pare că nici nu vor putea învăța neavând bunăvoință de a studia lucrurile după cum sânt. Ca se pot documenta aceasta, afirmațiunea mea, rog se binevoiesci în interesul publicului și a autorităților respective a-mi, concede următoarele deslușiri: Representanța fondului gimnasiului gr. or. din Brad în 8/20 iulie nu au vândut lemnele de goron din pădurea fondului ce se afla în comuna Mihăleni, fără au aprobat contractul compus între epitropia fondului și cumpărătoriul Spire Vincent, cetățean din Paris. Contractul însă până astăzi nu este aprobat din partea cumpărătoriului, fiindcă representanții au strămutat o condițiune, a cărei primire decide validitatea contractului. Cum că s’au vândut lemnele de goron de mai sus de 30 centimetre cu 12,000 fl., este adevăr. Pentru ce a vândut representanța fondului pădurea și încă cu prețul de 12,000 fl., pănă nu va fi aprobat contractul nu o pot da publicității în detail fiind în detrimentul institutului. Ceea ce pot face este: Institutul și respective fondul are venit anual sigur 2444 fl., 40 cr. v. a. nesigur și împreunat cu multe calamități 1000 fl. spesele neîncungiurat de lipse sunt 4000 și căteva sute, după cum arată bugetul din fiesce care an. Fondul gimnasiului de la anul 1867 încoace în continuu a căutat se vândă acea pădure încă pe acel timp, când esistența institutului era asigurată și nu avea lipsă de ajutoare, causa numai mai târziu o voiu putea spune, adecă după aprobarea contractului. Atâta pot se spun din propriile afaceri ce am avut în această causă de 12 ani pănă astăzi, că nimeni a promis 12,000 fl deși oamenii fondului au tentat vinderea prin toți agenții de la toate societățile despre care au avut cunoștința, promisiunile de pănă aci au variat între 5 și 10 mii cu condițiuni de tot nefavorabile față de institut. Cumpărătoriul de acumare se selvească întreaga sumă în termin de 10 luni densul însă au oferit că o servesce numaidecât pe lângă o mică condițiune, prin urmare prețul vânzarei este asigurat prin depunerea sumei. Fondul s’au mărit cu un venit curat anual de 600 fl. calculând cu 500 la sută. Cum că suma de 12.000 fl. se nu se prefacă într-un fond nealienabil pentru gimnasiu și numai fructificarea aceluia capital se se folosească, nu cred că nici cugetă cineva dintre cei interesați se facă altcum, nici că cred să se ia alte disposisiuni în privința aceasta, în înțelesul statutului fondului gimnasiului toți membri aceluia sânt respingători solidar cu averea lor despre întreaga manipulațiune, acela este comitetul și epitropie în prima loco și în locul al doilea representanța care se compune din sinodele alor două protopresbiterate, dacă nici aceasta nu este garanție destulă, aici la noi mai multe nu putem afla, că nu ne concede statutul. Dela anul 1867 am onoare a fi membru a acelei instituțiuni și încă de 1872 pănă in present că membru de comitet tot deodată epitrop și ca advocat jurist cosult, am fost de față la toate adunările generale anuale a representanței, n’am observat însă niciodată să se fi defraudat măcar un cruceriu, pe lângă toate că toate funcțiunile dela acel institut se poartă gratuit, nimenea afară de corpul didactic nu primeșce nici măcar un cruceriu pentru funcțiunile și ostenelele sale. Socotelile anuale se subcern Consistoriului archidiecesan pentru suprema revisiune. Sciu însă, că sau întâmplat o neregularitate pe la anii 1870/1 prin împrumutarea unei șumulițe de bani cu buna voință în interesul fondului, însă fără precauțiune și din nesciința, dar nici aici nu poate se aibă institutul nici un cruceriu datină după cum arătai mai sus. () T. Pop. Zalaegerszeg în 13/1 August 1882. O însoțire pacinică să serbeaze în Zilele aceste în opiciul Zala - Egerszeg capitala comitatului Zala situat la marginea sudvestică a Ungariei între Stiria și Croația, a VI adunare generală a pompierilor din Ungaria. Adunarea generală însoțită cu esposiția de instrumente pentru stingerea focului s’a început în 11 August st. nou când sa deschis și esposiția; în 12 August s’a ținut ședințele într’unirea societății generale, în 13 Aug a fost încoronarea singuraticilor e ru *) Din lipsa de spațiu de o parte și fiindcă meritul cestimei e exhammat, partea ce urmează nu o mai publicăm Red, trecut cu....zorii și.....ații sei. Ertați-mi să ne spun cum mi-am petrecut într’o seară, când mam și despărțit de el, în hotelul „Pipălacă“ la o masă lângă să aflau toți dlui...• președinte cu dânsul în frunte. La o parte era capela musicală compusă din doisprezece fii a lui Cham, toți cu fețele negre. Anii de a lui Pișta sunau din gros, în urmă de președinte scoate douăsprezece bancnote a 10 fl. și scupindu-le pe dos adecă pe partea nemțească, le lipi pe fruntea Țiganilor, cari cu fruntea sigilată trebuiră să sufle marșul lui Kossuth. Eu stăm chiar în fruntea primașului și ca o președintă eram veselă ca soarele când ajunge în zodia racului. De la Țigan ajunsei în mânile unei precupețe, care meținnu trei luni de zile legată în cornul unei năframe. Destul de mare năcaz pentru mine. Când precupeața plecă la un târg din apropiere, mă luă cu neframă cu tot și mă bagă în sin. Pe care precupeața zări un epure dormind, pe care îl și prinse și-l legă de picioare cu năframă în care eram legată și eu. Șușoiul dracului atâta să svârcoli în brațele precupeței, încât năframa se deslegă la picioarele dinainte, apoi plecând urechile înainte, cu o desteră smâncitură sări din brațele cocoanei neprevăzătoare și dute șușoiu la frunză verde cu năframă și bancnotă. Nici cu șapte câni nu mai fi ajuns Mai multe hotare trecu cu mine stăpânul meu epuresc. Trecu mult timp pănă ce să schimbă aceasta critică situațiune. Pre șușorul naibei încă l’a ajuns Nemesis, căci într’o bună dimineață un vânător îi trimisă un glonț prin coastă când apoi scăpai și eu făcând mai mare bucurie vânătoriului decât epurele. De aci umblai — ca banul — din mână în mână, pănă ce ajunsei la un neguțătoriu de porci la care ear o pățit al dracului. Când acesta vrea a plăti în târg o sumă mai mare de bani unui vânătoriu, scoase banii din portofoliu, pe care ca la comandă îi răpi un vânt puternic mestecat cu pulbere, și-i ridică cătră ceriu, între bancnotele sburătoare fusei și eu. După ce sburai preste câteva case, căzui chiar în blidul cu scover și a unei precupețe, care avu atâta istețime, de a mă pune de lături fără a o observa vreun ochiu de om. Precupeața, care vindea scoverzi, de bucurie înghiți — douăsprezece scoverzi una după alta. Neguțătoriul de porci a înghițit amarul. Câte și mai câte am pățit, pe cari dacă vi le-aș spune, ar trebui să mă ascultați trei Ze- Eu însă sânt cu mult mai bine pătrunsă de curtoasie, decăt se patem simțul de moralitate al cuiva prin povestirea aventurelor mele numeroase pentru cari mulți vor fi talpa Iadului. Stăpânitorii mei au fost nenumărați, — începând de la cel din urmă Țigan făcătoria de haralip pănă la cel mai mare ministru, care se svârcolesce pe fetei scăldat in politica Europei. Vă spun drept, că mai puțin servițiu am putut face unui dascăl românesc, altora însă cu atât mai mult. Serviții la defraudări, tâlhării și la alte feliuri de înșelătorii — vrând nevrând — am făcut. Și dacă se ar enumera cineva pe toate aceste, atunci m’ar desprețui toată lumea, — de altmintrelea nici acum nu sunt prea onorată. P. S.