Telegraful Roman, 1882 (Anul 30, nr. 1-152)

1882-10-16 / nr. 121

482 deri colosale. Ar fi interesant și ar lă­muri problema dintr’un punct de ve­dere, care a contribui a deslega cu si­guranță cestiunea anchetei ministe­riale“. TELEGRAFUL ROMAN Revista politică, Sibiiu, în 15 Octomvre. Obiectul cel mai însemnat la or­dinea­­ jlitei în monarh­ia austro-un­­gurească este deschiderea delegațiuni­­lor în Budapesta și bugetul comun pus pe mesele acestor corporațiuni. Ședința solemnă a ambelor delega­­țiuni a avut loc ori în 26 Octomvre la 12 oare. Majestatea sea în cuvân­tul de tron a accentuat raportul cel amical față cu toate puterile euro­pene. In privința cestiunei egiptene Austro-Ungaria își dă toate silințele pentru promovarea unei înțelegeri împrumutate. Organisațiunea cea nouă a armatei va recere puține spese. Tul­­burările în părțile de meastări sunt suprimate, însă stabilirea unei ordini definitive face de lipsă prezența unui număr mai mare de trupe, care să paci­fice definitiv țările ocupate. Spune mai departe că s-au luat măsuri pen­tru o administrațiune mai corespun­zătoare. In fine cuvântul de tron se exprimă că contează la înțelepciunea și patriotismul delegațiunilor. în ședința cea dintâia a delega­­țiunei ung. dela 25 Octomvre fu ales Ludovic Tisza president și arh­ie­­­piscopul Haynald vice-president. In aceeași zi delegațiunea austriacă a ales president pe Dr. Smolka (polon), vice-president pe baronul C­e­s­c­h­i. în­dată după alegerea comisiunilor în ambe delegațiunile, comisiunile s’au și apucat de desbaterea bugetului. Bugetul comun pe 1883 este în schiță generală următoriul: Ministerul de externe: drogatele ordinare 4,210,100, estra -­ordinare 36,800 la­olaltă 4,246,000; ministe­­riul de răsboiu (armata de uscat și marina) erogate ordinare 102,800,921 estra -­ordinare 8,774,621 cu totul 111,575,542; ministeriul comun de finance: erogate ordinare 2,087,451, estra-ordinare 3,875 la­olaltă 2,088,326. Toate erogatele ministeriului comun ar fi: erogate ordinare 105,097,472, estras­ ordinare 8,815,296, cu totul 117,910,768. Suma întreagă a venitelor mini­steriului comun 3.248,780 fi. Broga­tele comune, nette, după detragerea sumei din urmă ar fi 114,661,988 fi. cu 837,309 mai mari ca în anul trecut. Ministeriul de resboiu a împărtă­șit cu ocasiunea deschiderea delegați­unilor unor foi un memorand despre organisațiunea armatei. In memorand se spune ca s’a adoptat sistemul teri­torial, in urma cărui trupele garniso­­nează in ținuturile de unde se între­gesc. Abstracțiune făcând dela Bosnia, Brțegovina, Dalmația și Tirol, monar­h­ia este împărțită in treisprăzece cercuri. Mai departe se unifică regi­mentele de linie în cele de reservă și numărul lor se sporesce la 102. In fine batalioanele a 4, cu un stat efectiv în­mulțit de pace să trimit in Bosnia. „N. fr. Presse“ are sciri din Cat­­taro, ca sunt semne ca și cum în Br­țegovina ar ave să isbucnească tul­­burări nouă. De la Paris se telegrafează că gu­vernul a dat de urma unei revoluți­­uni foarte răspândite, a cărei comitet reșede în Geneva. Alegătorii din ântâia circonscrip­­țiune electorală din Neapole au dat dlui Nicotera un banchet, la care oaspete ținu­ un discurs, atât, cum zise d-sa, spre a înlătura neînțelegerile născute în urma discursului său din Palermo, cât și spre a-­și ilustra și mai bine posițiunea sa față cu guver­nul. D-sa mulțămi președintelui ban­chetului pentru invitațiunea sa ami­­­cală; aceasta a deșteptat într’ânsul o amintire plăcută din tinerețe, când ideea de unitate și de mărire a patriei conducea primii sei pași, ca și astăzi când face­m poate ultimul act al vieții sale politice. Față cu acusațiunile ri­dicate contra sa, d. Nicotera zise că nu doresce nici cum o politică de aventuri. Chiar cea mai mare necesi­tate nu poate se șteargă aricioasa ori­gine a dărei asupra măcinatului. Pro­grama desvoltată de d. Depretis în Stradella este cu totul contrară pro­gramei sale, întru ceea ce privesc c­hestiunea militară. Această cestiune este cu totul de natură administra­tivă internă. Stânga a sporit în ade­văr bugetul resbelului, dar trebue să vedem, dacă sporirile sunt de ajuns și dacă fondurile sunt bine întrebuințate. Francia și Germania dispuneau de 800,000 oameni în prima linie, Austria de 700,000 oameni. Relativ vorbind Italia trebuia să dispună între 500,000 și 600,000 oameni și cu toate acestea ea nu dispune de­cât de 300,000 oa­meni de trupe de a doua și a treia categorie. Tot în același raport este nesufi­cient numărul cadrelor și calitatea ofi­cierilor: cavaleria și miliția mobilă au fost cu totul neglijate. Pușcele de mo­delul nou sunt suficiente de abia pen­tru întâia linie și fie­care om nu poate avea de­cât o singură pușcă, pe când la puterile suscitate sunt câte două puști și jumătate de fie­care om. Budgetul de resbel de 200 milioane este suficient pentru 10 corpuri de armată, dar nu va ajunge pentru 12. Cele două corpuri noue de armată vor fi organisate tocmai peste trei ani pe picior de pace și după opt ani pe pi­cior de resbel. Se risipesc dar 200 milioane fără nici un folos și să des­­prețuesc sfaturile celor mai buni ge­nerali, ca Pianell, Mezzacapo și alții. D. Nicotera discută apoi sistema pen­tru întărirea coastelor și recomandă o mai mare activitate prin arsenal, în privința desființării dărei asupra măcinatului guvernul a procedat fără nici un plan; după desființarea celei dintâia jumătăți, făina este tot așa de scumpă, ca și mai nainte, de vreme ce comunele au ridicat acșisele asupra făinei cu cinci până la șase franci. Oratorul salută desființarea cursului forțat și noua politică de căi ferate. D-sa nu speră și nu contează într’o victorie personală, dar crede a face un bun serviciu regelui și țărei, pe care vresce să le vadă tari, libere și respectate. De la Paris se telegrafează ur­mătoarele către „Köln Zeitung“: „Co­rnițele Ignatieff, pe timpul șederei sale aci visita pe d. Grévy, Duclerc, Gambetta, și alți bărbați de stat, pe cari se încearcă a’i convinge că prin­cipele de Bismarck voiesce să anece­seze în curând Luxenburgul la Ger­mania. Dornițele Ignatieff întrebuința toate mijloacele spre a îndupleca pe Francesi să meargă cu Rusia. „Zgomotul, că el va veni în cu­rând din nou la putere, a provenit de acolo că a dat mai multor per­soane asigurarea că Țarul, după espi­­rarea anului 1882 are firma hotărîre de al readuce în fruntea Rusiei“. Camerile României se vor de­schide Duminecă cu un mesagiu. Proiecte ruse pe Dunăre. Sub acest titlu, „The Daily Telegraph“ publică următorul articol privitor la cestiu­nea Chiliei a cărui traducere o luăm din „Gazette de Roumanie“: Neînțelegerea ce s’a ivit între comisiunea europeană a Dunărei și guvernul rus, neînțelegere despre care v’am vorbit în ultima mea depeșă, amenință de a lua proporțiunile unui conflict serios și am are multe cu­vinte să ne temem de complicări. Cestiunea a fost presentată sub o lu­mină cu totul falsă, și cel din urmă număr al „Corespondenței politice“ conținea o versiune, al cărei punct de vedere strîmt va fi poate admis în Englitera. E foarte însemnat că re­­lațiunea exactă a faptelor care se leagă de această cestiune să fie dată pu­blicului englez, căci două treimi din comerciul maritim al Dunării de jos interesează direct comerciul britanic. Respund de stricta exactitate a fap­telor următoare: în ședința sa dela 20 Maiu tre­cut, comisiunea europeană arărî că planurile prealabil ridicate pe țermu­­rile Dunării vor fi completate prin sondagie în gura Chiliei. Comisiunea permanentă de la Galați, doritoare să proceadă la aceste sondagre, ceru o autoritare de la guvernul rus pentru personalul teh­nic, care trebuia să fie însărcinat cu această lucrare. Delegații ruși respinseră că nu se putea acorda autoritatea, de vreme ce însuși guvernul rus ordonase deja inginerilor săi de a proceda la aceeași lucrare. Un membru al com­i­­siunei, împins se vede de o dorință de împăciuire, propuse ca sonda­rele să fie esecutate impreuna de inginerii co­­misiunei și de aceia ai guvernului rus, dar delegatul englez, observând că membrii absenți trebue să fie­­ mai întâiu consultați, delegatul rus se re­trase și redacta o protestare în acești termini. „Nu se poate admite ca o putere, având ea însăși mijloace de a executa aceste sondagie, să permită altora de a le face pe propriul său te­ritoriu.“ în acești termini Rusia noti­fica Europei luarea in posesiune a țer­­­mului drept al gurei Chiliei. După toate ce se petrecuse mai înainte, era vădit că Rusia pretindea mai întâiu, a mărgini din ce in ce mai mult sfera de acțiune a comisiu­­nei europene și al doilea, a-și asigura stâpănirea intregei guri Chilia, călcând astfel drepturile riveranului vecin, Ro­mânia, în ședințele comisiunei dela 8 și dela 12 Octomvre 1879 și dela 10 Noemvre 1880, delegatul rus Zicea în privința garei Chilia. „Această parte a fluviului a făcut in timp de mai mulți ani, obiectul deliberărilor comisi­unei și după ce nici o imbunătățire nu s’a adus în gura Chiliei trebue se con­chidem că a fost părăsită; ceva mai mult, comisiunea a avut la început trei din gurile Dunărei la disposițiunea ei, mai târziu ea alese una numai, a în­cetat dar se fie stăpână pe celelalte“. In ședința dela 15 Noemvre 1880 același delegat declară, că nu era au­­torizat a subsemna actul adițional decât sub condițiunea espresă că nu se va aplica la gura Chiliei. în fața ace­stei reserve, delegații Austriac, Fran­cez, Engles, German, Italian, Român și Turc luară h­otărîre, prin care mani țineau în întregitatea lor drepturile comisiunei europene asupra celor trei guri ale Dunării. E cam surprinzător de a vedea că puterile nu făcură în urmă nici un caz de teoriile represen­­tate în această ședință de către dele­gatul rus și nici nu se încercară, prin negocieri directe, de a rectifica acea­stă interpretare extraordinară a tra­tatelor din Paris și din Berlin, care, amândouă specifică tocmai contrarul. Dar, ceea ce nu este decât o eresiă fără cu sus­ține de tratate, constitue o spoliare flagrantă a drepturilor Ro­mâniei. Tratatul din Berlin sili pe acea­sta din urmă a retroceda Rusiei Ba­sarabia, care -i fusese dată prin tra­tatul din Paris, și, prin același tratat România nu primi în schimb de­cât țermul drept al gurei Kiliei, în vir­tutea cărui drept Rusia are ea cele doua țărmuri? Din altă parte, trata­tul din Berlin, despăgubind România de perderea Basarabiei, acordă acestui regat, cu Dobrogea și Delta Dunării, în condițiunile în care o avuse Turcia de la tratatul din Paris pănă în 1878. Deci, România este singura proprie­tară legală a țermului drept pănă la talvegul gurei Kiliei, nile. Politicei ruse nui plac inovația­ Numai întrebuințând mereu ace­leași mijloace ea ’și ajunge scopurile, în 1812 Rusia ’și­­ asigura Basarabia cu gura Kiliei; în 1825, ea găsi folo­sitor de a -și însuși acea a Sulinei; în sfârșit, în 1829, ea puse mâna pe gura St. George. Sondagiele între­­prinse în acest moment în gura Ki­liei ne destăinuesc clar un proiect, care merită sâ atragă atențiunea. Această gură a fluviului trebue des­chisă vaselor de cel mai mare tena­­giu prin mijlocul unui canal, care se aruncă direct în mare. Dacă, afară de aceasta, ne amintim că gura Kisiei singură trimite la mare %0 din apele Dunărei, simptomele echivoce ale pro­iectului rus vor fi destăinuite. Ati­tudinea agresivă a Rusiei față cu co­misiunea europeană este un semn si­gur că ea se va opune prelungirei pu­terilor ei, care se sfârșesc peste șase luni. îndată ce comisiunea va înceta de a menține buna ordine în gura Sulinei, ea nu va mai fi navigabilă și întregul comerciu va fi aruncat în gura Kiliei. Acest fapt va face Europa tribu­tară Rusiei pe Dunărea de jos, și va pricinui ruina Statelor riverane, mici și mari. Mai curând sau mai târziu se va înțelege ce greșală s’a comis, permițându-se Rusiei de a se întoarce­­ la Dunăre, în ori­ce cas, Enghitera, al cărei drapel acopere douâ treimi din navi­garea totală a Dunărei de jos, nu poate sa se lase a fi înșelată de Rusia și de­sigur că nu se va lăsa a fi ră­tăcită de o expunere exactă privitoare la această cestiune. Congresul economic. Congresul economic dela Iași s’a deschis Duminecă, 10 Octomvre, în sala teatrului. Erau presenți 266 membri mai din toate județele țârei, delegați de diferite societăți economice de ajutor mutuale, de comerciu. Ședința s-a deschis la 3 oare. D. C. Porumbar, președintele „Con­cordiei române“ având lângă sine pe d. Păun, președintele Clubului co­mercianților și industriașilor din Iași, a dat citire discursului următor: Starea economică a Românilor de astăzi, trebue se redeștepte în inimile noa­stre îngrijiri serioase, atât pentru present cât și pentru viitor. Tot progresul moral și material ce am săvârșit într’un scurt timp atât pe terenul politic militar și chiar ma­terial, nu pot da decât resultate negative pentru Români , dacă nu vom stabili o pro­gramă economică, care sa facă ca toate avan­­tajele ce decurg din progres să profite și Românilor. Am luptat continuu și cu succes, am versat sângele nostru cu glorie, am do­bândit independența și un loc onorabil în concertul european, am creat instituțiuni politice, liberale, am desrobit țiganii, am desființat claca, am împroprietărit țăranii, am făcut instituțiuni de credite funciare ru­rale și urbane, banca națională, societăți de asigurare, credite agricole, căi de comunica­ție și atâtea alte instituțiuni menite a da un avânt puternic desvoltărei economice ale ță­rei , dar să ne întrebăm, din toate aceste bine­faceri unde este Românul ? Dacă ne vom întreba, unde sânt comersanții români de odinioară ? Acea falangă de comercianți români cari în timpurile trecute, fără mij­loace de comunicațiune, strâbateau centru­­rile Europei și treceau peste legendara Lipsea, pentru a aprovisiona comercial ță­rei. Dacă vom întreba unde sânt artizanii, meseriașii români, cari îndestulau țara cu produsul muncei lor, și întreținerea viața națională ? Cât pentru țărani­i găsim străluciți la Plevna........car în țeara lor în miserie. A căuta causa acestei decăderi econo­mice la Români și a căuta mijloacele prin

Next