Telegraful Roman, 1885 (Anul 33, nr. 1-137)
1885-01-03 / nr. 1
2 TELEGRAFUL ROMAN, pentru scopurile urmărite de reuniune, și ca cu un trăsnet mi-a sdrobit toate iluziile mele.Prin aceasta se declară resboiu naționalităților nemaghiare, căci el nu se îndestulește ca maghiarii se fie toți o națiune și o rassă, ci pretinde ca ei să fie și numai de o confesiune. Să se ierte domnul Ugron Gábor nuse merge prea departe. Li se impută românilor și jidanilor chiar și când se separează spre a sărba o escursie în luna lui Maiu. Dacă li se face lor imputare pentru aceasta cum se poate justifica esclusivismul la un institut de bani de caracter internațional în serviciul unei reuniuni culturale. Institutului „Albina“ nu i se face imputare dacă în activitatea sa nu face deosebire națională. Pănă aci articolul, acum vine redacția cu observările sale. Șirurile acestea ni le-a scris un român, și noi le-am publicat întocmai. N’am voi ca amicii noștri români, cari sunt credincioși supuși ai regelui unguresc, și fideli cetățeni ai statului unguresc, se ne înțeleagă în mod fals, și nepublicarea articoilor lor să se considere de lipsă de motive din partea noastră. Preamicul autor îl facem atent la următoarele : 1. Adunarea din Maiu 1848 la Blaș n’a avut direcțiune patriotică^ ea a fost punctul de mânecare al revoluției civilor seduși, inscenate de cătră austriaci, prin urmare de inimicii patriei. De ziua aceasta nu se pot lega tradițiuni de libertate, căci însăși nobilimea maghiară la Pojon a decretat libertatea pământului, cea individuală și a presiei. Și dacă în aniversarea acestei zile se arangiază maialuri, și arangiatorii sunt români, aceia voiesc să glorifice nenorocitul fapt de odinioară al revoluției și al tradărei. O serbare de acest soiu va interzice o fiecare poliție din lume. Dacă autoritățile noastre nu o au făcut, prin aceasta au dovedit, ca ele nu-și înțeleg chemarea sau că-și împlinesc detorința în mod neglijent. Și dacă junimea maghiară vătămată în sentimentele sale patriotice și provocată a conturbat decursul sărbătei, prin aceasta a făcut numai ceea ce face fiecare societate consolă de sine, când vede pericol în jurul seu și nu delăturarea pericolului autoritățile nu-i dau ajutoriu. 2. Nime nu voește o reuniune culturală de caracter internațional; noi voim o reuniune culturală maghiară, sau dacă ne place o reuniune maghiară. Vitalitatea rasselor o demonstră capabilitatea lor de cultură. Dacă vom putea demonstra că noi avem literatură specială națională, limbă, pictură, musică, stilistică, cu un cuvânt civilizație proprie desvoltată din noi înșine, care dă caracter individual rassei noastre, este aptă a produce o instituție trainică și practică și prin aceasta o viață specifică națională, atunci ne apărăm existența și supremația vieței noastre de stat prin argumente nedisputavere. Dacă nu, nu. Avem deci scopuri culturale specific maghiare. Dacă limba română se va desbrăca din încurcătura de a fi a compilațiunilor, și concetățenii noștri români și voi ști întemeia limba lor individuală, noi ne vom bucura; dacă forma musicei poporului român se va ridica preste fluerul păstorului și ea va putea exprima schimbarea deosebitelor passiuni, noi și de aceasta ne vom bucura; dacă literatura română prin știință și beletristică va ajunge, ca ea întreagă întregulă se nu încapă la un băiat subsu N care deci drept cetitoriul strein se fie în aceiași cumplită nedumerire ca și călătoriul apusean când cutreeră Transilvania și vrea să știe numele localităților ce visitează? —Țăranii i le spun pe românește, de cetește cărțile germane, vede pe nemțește numele acelor orașe; dacă întreabă autoritățile ungurești, acestea i le dau prin urechi ungurește. Iată cum, și cetitorii și călătorii streini ,și die loruși, și spun prietenilor când vine vorba de țăranii României și de geografia Transilvaniei: noștirii țărani! năsdrăvană geografie! Nici odată această nedumerire nu cuprinde pe cetitoriu când are în mână cărțile dlui Legrand și Picot. Chiar ortografia numelor române, grece, sârbe și turcești e dată cât a fost cu putință de mai potrivit. Lucrul nu e puțin. Se știe că pănă mai acum câțiva ani era lege ca orice nume oriental se fie pocit, — și câteodată atât de pocit, încât îți trebuia nu puțină destoinicie ca să ghicești sub numele dat la al doilea botez adevăratul nume al localității sau omului de care era vorba. Prin urmare, văzându-le acum scrise exact, adecă după cum le scriem și noi orientalii, mulțămirea cetitoriului nu e mică. Putem deci nădăjdui că, cu timpul și cu lucrări consciințioase ca acelea ale oilor Picot și Leand, sămânța scălcieturilor și botezărilor pocite urnelor orientali, — sămânța aruncată pentru vară, ci ca să cuprindă biblioteci întregi, fără îndoială ne vom bucura; vom felicita pre pictorii români, sculptorii românii, industrieșii români, muzeul român, academia, și toate acestea ca manifestați 1111! Me adevăratei culturi, căci cultura adevărată 1111 face inimici pre oameni, ci rivali, nu stârnește resboiu ci pace, nu se consumă, ci se fac folositoare. Nu vor pretinde doară frații români, ca noi să lucrăm în locul lor, ca să solim pre Munkátsy să-și scrie numele Muncaciu, și să formeze școală românească de cultură, sau pe Liszt, Erkel, ca ei în memorabilele lor opuri se-și fac motive de cântecele de păstoriu românești, sau pre Otto Hermann ca el românește se-și scrie marea sa operă din științele naturale. Pe acest teren la tot cașul mai mult facem noi decât ei. Pe scena teatrului din Cluj se cultivă vieața de popor românească, jocurile românești și portul românesc. O au făcut undeva asta pe scenă românească? 3. Autorul articolului se miră de dnul Ugron Gábor, care spre a se ajunge scopurile reuniunei de maghiarizare — propune înființarea unei bance ardelene. N’are drept să se mire! Cine nu se apără în luptă și nu se îngrigește despre mijloacele de apărare, acela cade. Lupta este în curgere. Nu noi, ci concetățenii noștri români o au început. Cu „Albina“ ei realisează scopuri naționale românești. Nu va folosi nimica negarea, căci vorbesc faptele. Preste granițele limbistice proprietatea ungurească îngreunată cu datorii la „Albina“ are scump credit. Licitațiunea se poate dovedi matematicește. Proprietatea licitată se împarte de cătră agenții Albinei printre plugarii români din comunele cele mai din apropiere. acest mod al îmbogățirei se observă sistemă. în Și fiindcă el este îndreptățit, noi nu-1 condamnăm. C’est la guerre. Pentru aceea se nu prindă pre corespondinte mirarea dacă noi învățând din desastre punem parale în fața paralelor. Colonisarea celor de o confessiune este necesariă, căci numai cu chipul acesta putem forma comune solide și unitarie. Din partea românilor nu se mai poate face obiecțiune; ei nu pot perde proprietăți mari, quia non sunt: Revista politică. Parlamentul Croației este busola după care se orientează iubitorii de sensațiune în jumătatea parte a monarhiei. Desbaterile pentru indemnisarea sumelor sperate fără budget în vacanțele parlamentare sunt încă tot la ordinea Țisei, în ședința de Luni s’a eschis deputatul Pisani din nou pentru 20 ședințe și s’a urmat desbaterea asupra îndemnisarei. Șeful de secțiune Stancovici a luat în apărare proiectul de indemnisare și a polemisat în mod strașnic cu vorbitorii Stanceviciani. Cu provocare la extinderea constituției și asupra graniței Stancevici laudă părinteasca îngrijire a Maiestatei Sale împăratului, care este scutul națiunei croate. Contra Starcevicianilor, cari sunt pentru totala rumpere cu Ungaria vorbitoriul se provoacă la istorie. 800 de ani Croația a stat în legătură cu Ungaria și aceasta o a conservat contra persrei. Și astăzi ea numai în legătură cu Ungaria se va putea susținea, și încercările de independență ca visuri deșerte sunt respinse de poporul croat, care voiește a trăi în con * * prima oară în toate lucrările istorice posterioare de celebra istorie a președintelui de Tiron „Historia sui temporis“ pe la finele secolului XVI, — va peri cu desăvârșire. Nu ne vom mai cruci întrebându-ne cum Bratdovo va serică Brăila și nu vom mai vedea — poate! — Bucureștii anabaptisați altădată în Bucheresta și azi în București pretutindeni, în toată lumea, cu o singură și unică escepțiune, adecă la Anvers în Belgi, pe cartele geografice murale din palatul Bursei de acolo, unde Bucureștii stau scriși Bucuresci. De altmintieli, al doilea botez modern al Bucureștilor, adecă Bucarest, va rămâne poate definitiv pentru lumea toată, cum London al Englesilor a rămas Londrei pentru Francesi, cum Regensburg din Bavaria e Ratisbona pentru toți Latinii, și cum München al acelorași Bavaresi e Munich pentru Francesi și Monaco fii Bariera pentru Italieni. * Atât di Picat în lucrările sale asupra istoriei române, cât și dl Legrand în cele două opere ce citarăm mai sus precum și în interesanta sa „colecțiune de poeme în limba grecă vulgară,“ s’au ajutat cu tot ce a cunoscut și le-a fost la îndemână, pentru a anota și lămuri afirmațiunile scriitorilor și poeților ce editau. Munca nu le-a fost mică și meritul le este mare. Totuși, atât d-nii Picot și Legrand cât și scriitorii noștri români î și vor schimba, credem noi, în Icordie și iubire cu poporul, a cărui soarte o a împărtășit 800 de ani După Stancovici a luat cuvântul banul Kimen Héderváry. Ca niciodată pănă acuma a apostrofat representantele guvernului ținută oposițiunilor punându-le în vedere aplicarea măsurilor celor mai drastice, și aceasta spre a fi în consonanță cu ministrul president Tisza, care tot așa s’a fost rostit în parlamentul Ungariei în sessiunea dinaintea Crăciunului. Cu chipul acesta nu se vor înblânzi Starcevicianii, din contră amenințarea de mijloace drastice mână apa pe moara lor. Esperiența ne arată că de câte ori s’au deslegat cestiuni de drept fie el drept privat, public sau inter-național, de câte ori s’au deslegat ele pe cale anormală să cicem ci baioneta și tunul, totdeuna sa născut amărăciunea in cel învins, și prima ocasiune dată a pus pe tapet cestiunea hrănită cu veninul înecat în inimă pe timpul umilirei. Cu tunuri și baionete în Europa nici se câștigă nici se pot validita drepturi. Trebue pusă convențiunea pe alt picior. Varietăți. * (Felicitări). Din incidentul anului nou inteligența română din Sibiiu s’a presentat în corpore Marți la oarele 12 și a felicitat pre Escelenția Sa Domnul Archiepiscop și Metropolit Miron Romanu 1. * (Alegere de protopresbiter.) în protopresbiteratul Branului s’a făcut alegerea de protopresbiteriuni la 31 Decembre anul trecut. După o telegramă particulară a noastră domnul Traian Mețian a întrunit voturi 57, domnul Ion Dan, paroh în Zernești 2 și domnul N. Comanescu 4 voturi. în tractul Treiscaunelor dintre doi candidați, administratorul actual domnul Spiridon Dimian a întrunit majoritatea. * (Lot terie de efecte). Reuniunea femeilor române din Sibiiu a sortat Luni la 31 Decembre 1884 loturile pentru sortitura avangiată în favorul scoalei române de fetițe din Sibiiu. Sortarea s’a făcut în edificiul cassinei române în prezența unui public distins. Ca comisariu din partea regimului a funcționat domnul Ștefan Stroia, notariu la comitat. Din fiecare mie de losuri s’au sortat cât 83 de numeri. Se știe că loturi au fost 12,000. Cu chipul acesta s’au sortat 996 de numeri. Din întreg restul s’au mai sortat apoi încă 4 numeri, și astfel au eșit 1000 de numeri pentru cele 1000 de câștiguri. Aceste 1000 de numere s’au pus apoi din nou în roata norocului și primul număr sortat a câștigat premiul principal, și cele următoare fiecare premiul statorit conform locului, la care s’a aruncat soartea. în numărul procrim vom reproduce lista autentică a câștigurilor și a numerilor sortați, ca publicul nostru să se poată orienta cu toată esactitatea. Sortarea s’a început dimineața la 9 oare, la 12 s’a întrerupt. S’a continuat apoi după amenzi de la 3- până 70.1 când s’a încheiat. I edițiunile viitoare ale publicațiunilor lor, multe din credințele și teoriile ce-și alcătuiseră în trecut numai cu documentele ce cunoșteau. A Ți admirabila colecțiune Hurmuzaki; colecțiunile de documente făcute la Paris, prima de dl Tocilescu (sec. XVI și parte din XVII) și a doua de dl Odobescu (sec. XVII, XVIII și al nostru pănă la 1830); colecțiunea de documente italiane pe cari Academia noastră le-a strîns și le strînge de prin bibliotecile Italiei, și mai cu seamă din nesecabilul tesaur al arhivelor din Veneția, — toate aceste documente vor răspândi o lumină cu totul nouă asupra întregei istorii românești, vor îndrepta și preschimba multe din cele ce se credeau pănă acum și ne vor da cheia multor enigme pănă a fi de nimeni înțelese. Cetitorii „Românului“ și-aduc aminte de raportul, adresat odată cu documentele adunate, ministerului instrucțiunii publice de cătră onor. dl Odobescu. Acest raport a fost publicat în coloanele „Românului“ prin Octombre 1883. Cetind întrânsul amănuntele date ministerului de academiciaul român, cetitorii și-au putut da lesne samă despre însemnătatea lor și, împreună cu toți cei cari se îndeletnicesc cu ale istoriei române, ei au dorit ca aceste documente să fie puse la disposițiunea studioșilor și iubitorilor trecutului nostru. Ni se spune în această privință o vdide îmbucurătoare. Academia română a hotărît și chiar