Telegraful Roman, 1885 (Anul 33, nr. 1-137)

1885-01-03 / nr. 1

TELEGRAFUL ROMAN. 3 Losuri nevândute au rămas la Reuniune 1059 și spre liniștirea celor cu puține losuri amintim că premiul principal nu l’au câștigat aceste 1059 de șorțuri. Eventualele disposițiuni le vom comunica pe calea aceasta. * (Postal). Direcțiunea poștelor din Sibiiu aduce la cunoștință publică, că prefăcând-se oficiul poștal din Gyergyó Szt. Miklós cu începere din 16 ale curentei în oficiu poștal erarial de classa a doua, dela dina aceasta epistolele și pachetele adresaților se vor intima prin servitori regi de poște. Epistole simple și recomandate, corespondențe, tipărituri, scrieri volante, jurnale, precum și asigna­­țiuni poștale se vor intima gratuit. Pentru pachete, se va solvi 2 cr., iar pentru epistolele cu bani, duse la casa adresatului, precum și pentru pachete de 1 klg. se va solvi 3 cr. Pentru mai multe pachete trimise cu o singură rambursă poștală se servește ca și pentru un pachet. Dorind cineva a-și ridica epistolele, jurnalele etc. în persoană sau prin un plenipotențiar al seu, i se va deschide o cutie pentru care va avea să sel­­vească anticipative câte 50 cr. pe lună. * (Postal). Din 16 ianuarie a. c. deschid­ân­­du-se oficiu poștal în comuna Csikvárdatfalva (co­mitatul Csik), acesta va sta în legătură cu oficiul poștal din Csíkszereda. Cercul de intimare îl formează: Csikvárdatfalva, Csiksomlyó, Csobotfalva, Csomortan și Pálfalva. Acest oficiu poștal este autorizat a transporta epistole, pachete precum și asignațiuni poștale pănă la 200 fl. Mersul­ * (Postai). Din 16 ianuarie a.c. deschi­­ân­du-se oficiul poștal în comuna Szász-Szt-György, acesta va sta în comunicațiune cu oficiul poștal din Budatel­e respective din Mezö-Szt-Mihálytelke și Ilarina. Cercul de înmanuare îl formează Szász-Bongárd și Szász-Szt-Cyörgy. Oficiul acesta este autorizat a primi respective, a inmarna tot feliul de epistole, pachete, asignați­uni poștale pănă la 200 ft. etc. Mersul e următoriul: Pleacă din Budatelke 10 oare m. a.m. Ajunge la Szt-Mihálytelke7 n 45 și Pleacă din Szt.-Mihálytelke în diua­­ a doua 12 oared. Ajunge la Budatelke 1 Ü 20 „ d.a. * (P­o­s­t­a­1). Prefacându-se oficiul poștal din Csík­szereda cu începere din 11 Ianuarie a. c. în ofi­ciu postal erarial de classa a doua, începând dela această zi­, epistolele și pachetele adresaților de pe teritoriul acestui oraș se vor înmarna prin servi­tori regi de poște. Epistolele simple și recomandate, coresponden­țele, tipăriturile, scrierile volante, jurnalele precum și asignațiunile poștale se vor întimna gratuit. Pentru pachete se va solvi 2 cr., iar pentru epistolele cu bani, precum și pentru pachetele de 11/2 klgr. se va solvi 3 cr. Competința mai multor pachete sosite cu o sin­gură rambursă se va computa numai odată. Doritorilor de a-și ridica epistolele etc. deadrep­­tul sau prin un încrezut al lor, li se va deschide o cub­ie, pentru care vor servi câte 50 cr. pe lună. * (Cas de moarte.) Luni la 31 Decem­bre 1884 a răposat în Viena í>r. Emil SSrote, me­dic la regimentul 31. — Tot atunci a răposat aici în Sibiiu fostul învățătoriu de aici Dumitru Lazar. Fie-le țărîna ușoară. * (Paradă militară). Dumincă la 6/18 Ia­­nuariu a. c. Domnul capelan militar Simeon Po­po­v­i­c­i­u va celebra sânțirea apei pe lângă pompă militară la biserica din Suburbiul Iosefin; începutul se va face la 10 oare dimineața. * (Bal). Zeloșii români din Timișoara vor avangia la 24 Ianuariu vechiu 1885 bal în favorul scoalelor noastre de acolo. Spre acest scop s’a esmis următoarea Invitare: Subscrisul comitet de în vilă cu onoare cuve­nită la Balul cel­arangiează în Timișoara, Joi în 24 Ianuariu (5 Februariu) 1885 în sala mare a re­dutei (otelul „Principele de Coroană Rudolf“ din cetate) pentru ajutorarea școalelor gr. or. române și pentru institutul: „Alumneul român național“ din Timișoara.“ în decursul balului corul plugarilor din Chi­­seteu va esecuta piesa teatrală: „Nunta țărănească.“ Prețul întrărei este de persoană 1 fi., de fami­lie 3 fi. o logie consta 5 fi. Contribuiri benevole se vor curta în publicitate. — Bilete se pot căpăta la comitet și la redacțiunea „Luminătoriul,“ iar în seara balului, la cassa. începutul la 8 oare sara. In numele comitetului arangiator: Mei. Dreghiciu, Em. Ungurianu, președinte, vice-președinte. Această invitare este însoțită de următoriul apel călduros. Având înaintea ochilor vitalele interese pentru progresul în cultura română națională, și având aici institutele de interes general, cari pretind ingriji­­rea publicului întru promovarea lor, am întreprins și est­an­a­arangia un bal românesc în favorul „Alumneului român național din Timișoara“ și a scoalelor rom. confesionale de aici. Z­iua balului este statorită din partea comite­tului pe 24 Ianuarie (5 Februarie n.) a. c. 1885, iar prețul de intrare este: 3 fi. v. a. pentru o familie și 1 fi. pentru o persoană. Apelăm la cunoscutul zel al dtale rugându ve a ne sprigini în aceasta întreprindere, carea și în partea sa socială reclamă întrevenirea tuturor ro­mânilor, ca se urce vacța și renumele românesc față de conlocuitorii de alte naționalități. Ne rugăm deci respectuos ca să primiți alătu­ratele bilete de familie și de persoană, și să bine­voiți a le trece între marinimoșii spriginitori din apropierea D Voastre. Prețul cel veți incassa, eventual biletele ne­vândute, se binevoiți a le trimite nesmintit la adresa subscrisului vice-președinte ca se alungă inomisie în țliua balului. Repetându-ne rugările, rămânem cu respectul cuvenit. Pentru comitetul arangiatoriu. M. Bregh­ioiu, Em. Ungurianu, ca președinte, adv. ca președinte. * (Carne­val). Reuniunile femeilor române din Făgăraș avanjează la 12 Ianuarie st. n. 1885 în sala „Otelului Paris“ o „Petrecere de dans.“ Prețul întrărei: de familie 2 fl. de persoană 1 fl. Venitul e destinat în favorul ambelor reuniuni a femeilor române din Făgăraș. Oferte marinimoase se primesc cu mulțămită și se vor curta publice, în­ceputul la 8 oare seara. * (D esposițiune de bere). Un resbel crân­cen amenință de a isbucni în Austria între diferitele producțiuni de hămeiu. Altă dată nu se cunoștea în această țeară de­cât așa numitele pilsnerbier și lagerbier, cari erau cele mai preferate, dar al căror defect capital, când erau de calitate de mijloc, era de a da cataruri de stomac. Dar eacă că deodată se ivește o concu­rență, amenințând monopolul de care se bucură de secule berarii austriaci, în adevăr, mai mulți spe­culatori au început să deschidă de câtva timp la Viena stabilimente mari pentru debitul berei din Munich și succesul lor este atât de mare în­cât a dat de lucru berarilor austriaci. Aceștia au înțeles ceea ce au de făcut în fața acestei concurenți, producând tot atât de bine și cu preț scăzut, și au hotărît se organiseze pe aceste base, pentru luna lui Aprile, o esposițiune la Viena de berea cea mai bună. Cei mai mari producători din Austro-Ungaria vor lua parte la această espo­sițiune, și prin urmare o luptă crâncenă are să se angagieze între berea din Bavaria și berile indi­gene. * (între un țăran și învățatul bota­nist german Naegeli). Acum câtva timp, în­vățatul botanist german Naegeli se duse să colec­ționeze erburi cu unul din prietenii săi. Ei se rătă­ciră într’o pădure, după ce umblară mai multe caze prin munți și văi, ajunseră într’un sat. Fiind foarte obosiți pentru a putea să se întoarcă în oraș pe jos, vorbiră cu un țăran pentru ai duce cu că­ruța sa. Ajunși în oraș, îl întrebară cât trebue să-i plătească. „De, știu eu, răspunse țăranul, scărpinându-se la ureche. Când duc lemne mi se plătește două mărci; când duc gunoiu, nu cer de­cât o marcă și jumătate. Văd că sunteți nește oameni de treaba, plătiți mi ca pentru gunoiu. * (Decepțiuni de amor propriu). într’o culegere de anecdote engleze, publicată acum de curând, cetim că Fox, renumitul orator în camera comunelor, eșind într’o zi din teatrul Maiestății Sale, aude că este chiemat de încântătoarea ducesă de Glocester. „Dta ești, cu­ se dansa renumitul Fox?“ Rivalul lui Cicerone se închină și răspunse afirmativ, așteptându-se la vre-un compliment lin­gușitor. „Atunci, urmă cina, trebue să ai o voce tare și resunetoare. Bine-voește te rog, a chema trăsură ducesei de Glocester.“ Pleacă din Csikvárdatfalva 9 oare 50 m. a. m. Sosește în Csíkszereda 10 , 30 „ „ „ Pleacă din Csíkszereda 10 , 4 ^ a­n n sosește in Csikvárdatfalva 11 , 25 „ „ „ Sosește în M. Szt. Mihálytelke11oare50a Sosește în Szt. György1 a 50 „ d.a. Sosește în Harina 3 a 15. Pleacă din Harina 5 a Ajunge la Szepszi-Szt-György6 n 20min. a început să tipărească fondul seu „Francia,“ adecă colecțiunea documentelor strînse la Biblioteca Națională și la Arhivele ministrului afacerilor stre­ine din Paris, de cătră d-nii Odobescu și Tocilescu. Dacă ar fi să ne întemeiăm previsiunile și dorințele pe zelul cu care Academia strînge documentele și publicațiunile streine, privitoare la istoria țărilor românești, apoi putem afirma că în curând ea va începe și tipărirea fondului seu „Italia.“ Cu aceste trei fonduri se pune și la noi teme­lia edificiului care se ’nalță falnic în toate țările Apusului, vreau să vorbesc de bogatele colecțiuni numite mai pretutindeni „Documente ajutătoare la istoria patriei­“ — și anume, în Anglia nenumăra­tele States Paper­, în Francia Documents pour servir­e­­ histoire de France și noua colecțiune care a în­ceput să apară și care va da la lumină mai toate do­­cumentele arhivei de la ministerul afacerilor streine; în Austria și’n Prusia, publicațiunile documentelor din arhivele familiilor domnitoare precum și din arhivele publice, cu ajutorul cărora au fost făcute admirabilele lucrări ale oilor Arneth, Hassel, Beer și ale celebrului Droysen; în Italia, la Milano, Ve­neția, Florența și Neapoli, revistele speciale care publică și comentă documentele, precum și viitoa­rea colecțiune care va fi lucrată de noua Reale So­­ciete storica, înființată de fostul ministru al instruc­țiunii onor. dl Baccelli. Crearea acestei „Regale societăți istorice“ a fost ideia cea mai nemeritâ și va fi, cred, cel mai solid titlu de nemurire al ministerului dlui Baccelli. Căci, într'adevăr, celelalte făcuturi ale înfocatului ministru vor fi poate tot atât de trecătoare cât și deșearta și galofoba încercare ce făcu anul trecut, când cu strîngerea congresului internațional de ge­­odesie în capitala regelui Umberto, sau cu alte cu­vinte în „cumplita închisoare a preasfintului părinte“ al catolicismului. în Octombre 1883, dl Baccelli, deschizând acel congres, în loc să-i ureze bun sosit și isbândă la lucru pe franțuzește cu sau fără accent (mai mult cu de­cât fără), îl firitisi pe latinește. Nici vorbă că, pentru aceasta, onor, mare­ magistru al Univer­sității italiane, își îngrijise stilul și se silise a-i da o puritate cu totul ciceroniană, ca ori­ce învățat din patria lui Petrarca și cardinalului Bembo, — călugărul nostru care nu voia să citească „Minunele Fecioarei“ și „Faptele Apostolilor“ ca se nu-și strice stilul, aceste scrieri religioase fiind scrise într’o la­tinească coruptă și barbară. Cu toată grija sa dl Baccelli făcu vr’o două barbarisme bine caracteri­­sate, iar popii din Vatican, în hohote de rîs batjo­coritor, le deferă în vileag, dând, în același timp, prin târgul obștei neștiința unor, latinist de circum­stanță. Nu astfel se va întâmpla cu creațiunea mult folositoare Reale Società storica. Atât prin constituțiunea ei cât și prin modul de activitate ce i s’a otărît cu decretul regal, această societate, cu reședința comitetului dirigiator în Roma, cu nenumărate sucursale prin toate ora­șele principale ale Italiei, și în fine cu un fel de cercetași (reporteri?) gata pe ducă pentru a strînge și copia prin bibliotecele private și municipale ori­ ce documente ce li se vor semnala în toate provinciile Italiei, — această societate, <S­ic, va înzestra Italia peste vr’o 10—15 ani cu o colecțiune de o enormă bogăție. La asemeni colecțiuni se uită cu rîvnă cei cărora, ca din­ Picot și Legrand, le-a fost dat se studieze cestiuni istorice orientale, și cei cari, chiar în grabă și pe fugă, urmăresc mai cu­de amănuntul, cestiuni istorice române. Aceștia, neavând la înde­mână numeroase documente ca Francesii, Italienii și Englesii, au fost și sunt siliți să sară, pentru a-și lămuri și lumina subiectul lor, întocmai ca și capra, din deal în vale, din povârniș pe rîpă, ca să găsească vlăstarul cel căutat. Drept acestea, ei se uită astăzi cu româneasca mândriă la colecțiunea documentelor Hurmuzaki, și așteaptă cu fericire tipărirea fondului „Francia“ pe care, după câte se aude, Academia română îl va da gata în 1885, prin August sau Septembre. Gion. ________ „Romanul“

Next