Telegraful Roman, 1886 (Anul 34, nr. 1-137)

1886-08-05 / nr. 84

334 TELEGRAFUL ROMAN, se amestece în uneltiri politice; din contră ea este nu numai aperătoriul patriei în răsboiu, ci apărătoriul legilor și al constituțiunei în timp de pace. Regele este așadară acela, la care s’a putut provoca ministrul president unguresc, și nu un beli duce oarecare al lui. Așadară pentru cuvintele regelui n’a putut suferi meritată delăturare un comandant unguresc. Un alt organ al guvernului scris în limba germană, „Pester Lloyd“ între altele scrie: Declarațiunea aceasta o a făcut regele, căci el nu poate suferi ca între tronul seu și popor să se încuibe nici chiar umbra unei neînțelegeri. „Pester Lloyd“ între altele constată, că regele s’a pus direct în contact cu poporul seu fără a fi aujit părerea guvernului, sau a dietei în cestiunea aceasta. A fost destul neliniștea în popor, ca monarhul se întrevină și să’l mulțumească, împrășciind astfel cu tot feliul de îndoieli. Altcum tiariul de care e vorba mai constată un adevăr mare, constată adecă că agitațiunile și demonstrațiunile de stradă nu au isvorît de la unguri. De bună samă să reduce afacerea la agitațiunea prin pressă, care este în mânile jidanilor. Și aceasta ni-o vom nota, căci „Pester Lloyd“ orice„Pesti Napló.“ în enunciatul regelui stă și acea, că — departe de uneltirile politice de partidă — armata trebuie să-și împlinească detorința cu credință. Este aceasta secțiune pentru partida militară, ca să se lase de uneltiri contra Ungariei? Am voi se o esplicăm în chipul acesta. Ne temem însă, că în armata comună patriotismul unguresc încă se numără între uneltirile politice, și din manifestul împărătesc nu seim, dacă soldatului maghiar i este permis aceasta sau ba? Pentru că patriotismul unguresc atât de confus l’a concipiat Tisza, încât nimeni-1 pricepe, în adevăr autograful representează armata ca o instituțiune, de care nu te poți atinge. Armata comună așa precum este, în organismul și spiritul seu, rămâne neatinsă, și ei nu i se face nici o imputare. Espresiunile în mod ales evită aprobarea cunoscutelor enunciațiuni din dietă ale lui Tisza. Este mare pagubă, că această noauă eră a sa o a inaugurat Tisza cu amenințările din autograf, cari n’au îndreptățire. Ministrul president bine a putut ști, că nu s’au ivit agitațiuni neiertate, și dacă s’ar șt ivi, poporul nu trebue mai nainte amenințat, ele trebue pedepsite, pentru aceasta sunt oficiolatele regelei și tribunalele. Cu toate acestea prin autograful împărătesc își dă sieși plenipotenție, că dacă să vor ivi agitațiuni condamnabile sau suspiționări referitoriu la armată, contra acelora să se aplice toată rigoarea legei. Așadară de aeji încolo în Ungaria nu va mai fi permis a condamna sau a suspiționa purtarea domnilor oficieri, organisarea armatei. Marile întrebări principiale, cari stau în legătură cu causa armatei, precum înainte de afacerea Iansky, așa și după aceasta, vor fi obiect de acută ocupațiune a ungurilor. Cei cari stau pe baza partidului Deák vor pretinde un număr mai mare al oficierilor unguri, respectarea constituțiunei unguresci, a simțului național și a limbei și aceasta o pot face cu atâta mai vertos, cu cât ei se pot provoca, că în această privință sunt de acord cu regele. Aceasta este o enunciațiune a autografului care nu trebue micșorată în valoare. Pentru partida independe Nișca (Ana) — reposata sora mea — tu se me asculți și doar pe lângă tine la o vreme de neputință voi putea trăi și eu. De atunci m’am lipit cu toată iubirea ce o poate arăta un adevărat fiu cătră mama care s’a născut, te ascultam nu te necăjam și vedeam bine că me iubesci. Aceasta iubire s’a arătat și mai tare atunci, când te-ai socotit cu frate meu ca eu sé merg la învățătură. După ce am isprăvit normele în Făgăraș, am fost trimis la Brașov. Ați început apoi amândoi pănă la o vreme a-mi purta de grije, și când veniam acasă părea că n’ai ochi destui ca se te uiți la mine. Te străduiai mamă în tot chipul numai să aduni să-mi poți da mie. Erai tocmai ca sgârcitul, care moare de foame și de sete, numai ca să me veți pe mine că pot, și nu sunt mai îndărăpt decât alții. Ocât erai de fericită când ți-am spus că merg la Sibiiu și acolo mai stau 3 ani, apoi scap de a mai merge la școală. Am mers la Sibiiu și am făcut și acolo 2 ani fără să me doare barem capul. Dar când am început anul al 3-lea, ca și când mi s’ar fi arătat dela început că nu o să fie bine. Acum îmi era frig, acum mă luau înăbușeli, acum me durea spinarea, tușiam și câte alte. Am duse eu mai mult cu puterea până când în Novembre am vedut, că răul așa e de mare, încât numai căutat cu doctor poate se va mai trece. Am ședut apoi în spitalul seminariului 2 săptămâni unde me cerceta doctorul în toată țiua îmi da leacuri, dar ce folos, că nu foloseau nimic, căci boala mea să făcea tot mai grea. în 6 Decembre 1885 mia dat doctorul sfat ca se plec acasă se nu mai stau acolo. Am venit acasă. Ai început mamă dragă ami da fel de fel de mâncări totdentă întru nimica nu s’a schimbat unul dintre cele mai esențiale postulate ale independenței și ale uniunei personale: armata maghiară independentă. „Budapesti Hírlap“ . E bătătoriu la ochi în mod dureros, că trecând după atâtea provocări din partea oficierilor din armata comună, autograful regesse n’are pentru ei un singur cuvânt de condamnare, n’are nici o admonițiune serioasă pentru armată, pe atunci tot acel autograf liniștitoriu termină cu amenințarea poporului. Pentru ce acest zuruit al lanțului și al săbiei ? Pentru a produce efect mai bun ? Pentru satisfacția armatei sau pentru ridicarea autorității lui Tisza ? Ce lucru de prisos este a îndruma la susținerea ordinei, prin rigoarea legei pe cei ce greșesc contra legei. Aceasta se înțelege de la sine, căci cine calcă legea, acela trebue pedepsit. La noi nu sunt de aceștia, căci mișcarea poporului rămâne în cadrele legei, și face numai ceea ce este dreptul legal al cetățeanului ca se facă. Această amenințare adresată cetățenilor, cari se străduesc pentru causa națională este cel mai scandalos (a legkirívabb) moment din autograf, și el strică și puținul bun efect ce a avut. Spre orientare. La școala română de fete din Sibiiu — după cum este scitit din publicațiunile de până acuma — înscrierile se vor face cu începutul lunei Septembre a. c. De astădată nu vom vorbi despre importanța acestei școale pentru noi români. Ajunge se amintim că ea este chemată a crea o nouă eră pentru noi românii din statul Ungariei. Greutățile începutului sunt foarte mari, și ele sunt îndoite mai cu seamă la acest institut național, unde toate acuma trebuesc create. Ar fi păcat de moarte se nu spriginim din toate puterile această instituțiune românească. Asociațiunei transilvane, care susține această școală i se vor face mari servicii, dacă părinții, cari voiesc a-și cresce ficele românesce, se vor insinua cât de timpuriu, ca comitetul Asociațiunei se se poată orienta în agendele sale ulterioare. Cu proclima ocasive vom vorbi mai cu de-amănuntul. Corespondente particulare ale „ Telegrafului Român. “ Sânte-jude, 30 Iuliu v. 1886. Die Redactor! Din 2 August n a. c. se ține aici un curs de industria de casă, de aurărit și colorit. Progamul de predare este întocmit astfel, ca aurăritul și coloritul se premeargă industriei de înpletituri, căci și așa lucrările aparținătoare aurăritului cer de multe ori întrerupere pentru a se usca unele substanțe, cu cari se manipulează; în modul acesta timpul întreruperii lucrărilor de aurărit și colorit, s’a folosit pentru împletituri. Cât privesce succesul cursului de aurărit și colorit, care s’a încheiat astăzi, acela a reușit mai presus de toată acceptarea. Tot mecanismul acestui ram de industrie se reduce mai mult numai la un secret intern, decât la cine scie ce complicațiuni închipuite, și tocmai de aici a urmat împregiurarea, că aurarii de profesiune, în exagerările lor, storc predintre cele mai alese apoi vinul cel mai scump și pe lângă acestea a me căuta cu doctor și cu medicină. Dar toată osteneala ți-a fost în zădar, căci boala mea în loc se scadă pre lângă toate cercetările doctorului, din <ji înții se facea tot mai grea. De multe ori me întrebai că cum îmi mai e, eu răspundeam că-’mi e mai ușor și poate-’mi era mai rău. Mamă, mamă! nu-mi pare rău după nime, iar pentru Dta îmi sare inima dela loc. Eu n’am avut nimic, n’am început viața casnică, dacă trăiam era bine dacă nu e puțină vorbă în vr’o săptămână și toate se uită, dar Dta care cu necas mare ai crescut copii pănă când i-ai făcut luni și apoi se te uiți cu ochii la ei cum lasă lumea aceasta și cum te lasă pe Dta. Acum tocma mai uitasei moartea sorei mele, însă te atinge acum o lovitură și mai grea ca aceea de atunci, atunci erai mai tineră și puteai mai bine ca acum, iar acum dacă me pierzi și pe mine rămâi ca o oaie în mijlocul unui câmp, fără păstor și fără nici o îngrijire. Eu încă pănă eram în viață ți-am plâns de milă. Era prin dulcele crăciunului și rămâneam singur acasă și atunci nu me mai puteam contenii de plâns, că oare ce vei face când nu voi mai fi eu, că nu faci alta decât tot plângi și ziua și noaptea.“ Acestea’s On. Die Redactor cuvintele ce le-am decopiat de pe un manuscript al lui Făgărășan scris încât de abea se putea ceti fiind scris pe patul său de moarte cătră mamă la care l-a îngijit pe care se rog a le da loc în coloanei prețuitului „Tel. Rom.“ Un amic al reposatului. țurile cele mai esorbitante pentru obiectele aurite, pe când acestea nu costă decât poate numai câțiva cruceri și o ușoară lucrare de câteva minute. 1)1 universitar Aureliu Simon nu a „îngropat talentul în pământ“ ci, condus de nobilul simțemânt de a aduce serviții națiunei, cărei aparține, cu aceea, ce și a însușit în calea vieții, a împărtășit industria din cestiune participanților acestui curs între cari învățători, profesori, preoți și teologi absoluți și prin ei poporului român. Nu se poate deci de nega meritul dnului Simon pentru jertfele aduse în direcțiunea aceasta, ceea ce ne de obligă foarte mult. Urmele de simpatie, ce au rămas gravate în inimile noastre ne forțează a nu lăsa ne amintă activitatea desvoltată în timpul petrecerii sale aici și împărtășirile-sale făcute în interesul lățirii cunoscinței aurăritului și coloritului între popor, îl rugăm deci să primească și pe această cale sincera noastru mulțămită. Cu același interes ca și pănă acuma se continuă lucrările împletiturilor industriei de casă sub conducerea zelosului și neobositului învățător D-l Petru Grama. Despre resultatele finale ale cursului industriei de casă vor urma comunicările necesare la încheierea acestuia. Esposițiunea locală de la Brașov. (Corespondeță particulară a „Românului.“) Brașov, 28 Iuliu. Eri s’a deschis esposițiunea industrială a Brașovului. Acest fapt este un eveniment, căci n’am avut aici esposițiune de la 1843, afară — bineînțeles — de esposițiunea curat românească făcută la 1862 în satele gimnasiului român din localitate. Esposițiunea actuală căpătă o deosebită însemnătate prin timpul și împregiurarile în care s’a făcut și mai cu deosebire prin scopul în vederea căruia să face. Despre aceasta voiu vorbi mai jos, după ce voiu da oarecare amănunte asupra Brașovului industrial mai ales, și asupra districtului din care face parte. Brașovul, ca oraș, după recensământul din anul 1881 are 29.584 locuitori, între aceștia sunt Sași- Nemți 9,599; Români 9,079; Maghiari 9,508 și alte neamuri 444. După raportul Camerei comerciale din anul 1879, în Brașov sunt 5,406 meseriași, cari lucrează 44 diferite meserii. între acești meseriași români sunt numai 118. Comercianți în Brașov de diferite neamuri sunt 991, între aceștia sunt Români 86. Prefectura Brașovului este întinsă în romantica și plăcuta țară a Bârsei pe 2,226 mile; are 28 comune cu orășele cu 83,090 suflete, între acestea sunt sași 32,000, români 31,000, maghiari 18,000 și alte diferite neamuri 2,090. îndemnul la esposițiunea de astăzi s’a deșteptat resbelul vamal cu România și inițiativa esposițiunii a fost luată de președintele Asociațiunii industriale săsesci, d. Iosif Dyck. D-sea și sașii au voit să arate străinilor ce manufacturi pot presinta și cât au propășit sașii pe terenul industrial, însemnătatea acestei esposițiuni în timpul de ații resultă din faptul că încetând convențiunea Austro Ungariei cu România și înlocuind’o resbelul vamal, industria brașovenească a primit lovitura cea mai mare. O mulțime de articole să prepar aci într’adevăr anume pentru România. Esportarea lor și intrarea prețurilor lor de peste zece milioane lei pe an a încetat. Lipsesce dlar Brașovului un mijloc necesariu vieței și propășirii lui industriale. Scopul esposițiunii este de a căpăta noui cunoșcințe ale neguțătorilor din țările dunărene și a găsi astfel noui debușeuri pentru manufacturile locale. Deschiderea esposițiunii s’a făcut Duminecă la 27 (8) ale curentei luni. Invitații a fost membrii asociațiunii industriale săsesci, autoritățile locale și alt public. S’a presentat un număr de peste 100 persoane în localul numitei asociațiuni industriale. Intre cei presenți se vedea: prefectul Brașovului dl comite Andrei Bethlen, și membrii municipiului , primăriul orașului și membrii magistratului și șefii diferitelor corporațiuni și asociațiuni. Dintre români era dnu B. Băiulescu preș. asoc. de meserii, Ioan Lenger, președintele asoc. de cântări și Dr. Aur. Mureșianu, redactorul „Gazetei Transilvaniei.“ La oare precis, președintele asociațiunei industriașilor și a comitetului esposițiunii, dl Iosif Duck, deschide esposițiunea printr’un cuvânt bine simțit și însuflețitoriu. Dsa salută mai ântâi pe membrii adunați ; arată impulsul din care s’a născut esposițiunea; declară că astfel de esposițiune modestă nu se poate compara cu esposițiunile generale cari au ajutoare de la stat; arată scopul că manufacturile brașovene are să fie la vedere atât românilor cât și altora din țările de aproape, spre a se putea folosi și crede că cu ajutoriul unora pentru alții va fi posibil a se