Telegraful Roman, 1891 (Anul 39, nr. 1-137)
1891-06-25 / nr. 69
274 TELEGRAFUL ROMÂN, pentru arte o predilecțiune, o cunoscință, o pasiune estraordinară. Una din calitățile lui Mihail Kogălniceanu, care nu trebue uitată, este aceea a bunătății lui. M. Kogălniceanu era bun și darnic. Dar ceea ce mai distinge pe M. Kogălniceanu și-i pune mai presus de mulți alți bărbați de stat ai României, este românismul, naționalismul cald și sincer al acestui bărbat. El iubia din inimă pe toți membrii marii familii române pe care o purta în finul său, el a visat pănă la ultima sa suflare la o Românie mare și unită și putem ancer °a realizarea acestui vis era idealul suprem, la care țintea, politica sa. Și nici un om în România nu cunoscea ca Mihail Kogălniceanu starea românilor din tote țările prin cari sunt împrășciați, relațiunile și aspirațiunile lor. Dacă un monument se va ridica vreodată lui Mihail Kogălniceanu, și nu se pute se nu i se ridice cândva, va trebui ca tóte țările române se figureze la piciorele lui și să contribue la ridicarea acelui monument. Cu cuvântul, cu condeiul și cu faptul, Kogălniceanu a apărat în totă viața sa ideea românismului și dacă n’ar fi făcut nimic alta în lunga sa carieră politică, acesta de ajuns ar fi pentru ca istoria se proclame: un mare român. Eră acum și câteva notițe biografice privitore la ilustrul mort: Născut la 1806, Mihail Kogălniceanu debuta în cariera învățământului ocupând la Iași prima catedră de istorie națională, creată pe timpul organisărei scotelor sub domnia lui Ioan Sturdza. La 1833 el părăsi Moldova și percurse intrega Germanie și o parte a Franciei, căutând și adunând material pentru „Istoria Valahiei și a Moldovei“ pe care o mai scrise mai târziu, întors în țară, fundă împreună cu Negruzzi și Alecsandri „Dacia literară“, o revistă scientifică și literară, contribui la intemeerea teatrului național, publica sub titlul „Arhiva românască“ o colecțiune de documente istorice și sub titlul „Letopeștie“ o colecție de cronice românesci (3 volume, Iași 1845, ed. II, Bucuresci 1872). împreună cu Ioan Ghica și Vasile Alecsandri scose chiarul Progresulor cu Hurmuzachi și An. Panu întemeia organul „Steaua Dunării“, cu care căpătă mare influență în opiniunea publică liberă și sili pe guvernul lui Mihail Sturdza la emanciparea țiganilor. In Septembre 1857 Kogălnicean fu ales deputat în divanul ad-hoc pentru Moldova, unde în ședința dela 29 Decembre 1858, când se proceda la alegerea Domnului, fiind pus pe lista candidaților, ceru să fie șters, deorece era pentru alegerea unui principe dintr’o familie domnitare străină. Sub domnia lui Cuza, influența lui Kogălnicean crescu din ce în ce mai mult și pe la mijlocul anului 1860 el veni în capul noului minister ales de Cuza printre liberali. Atunci el se distinse ca orator elocvent și ca om politic forte abil în cestiunile furtunase, în care se angaja guvernul. Șef al guvernului în 1864, el crea consiliul de stat, introduse în legislațiune dreptul comunal,organiza consiliile județene, unifică legile civile și militare, înzestra țara cu legea instrucțiunei, în vigore pănă astăzi, crea universitatea din Iași, etc. armistițiului ce se încheiase înaintea Parisului, și pe care îl considerau și pe drept ca și pacea, pacea cea mai frumosă după un astfel de răsboiu! Pe stradă sub mine unduiau mii de omeni; în fața mea dincolo iluminate tote casele de sub pănă jos, din ore care distanță audiam musica lârmuitare, râsboinică, și . . . îmi perdui răbdarea, nu mai puteam suporta acâstă stare, înțeleg în séra acesta, m’am asefiat înaintea lampei la masă, pusei tóte aceste scrisori înaintea mea, care în același timp me fericiau și me întristau și mai adausei la ele și tóte suvenirile, pe care le adunasem din primele zile de fericire. Buchete veștejite dela el, versuri scrise cu creionul, foițe rupte, o panglică dela un bal, o buclă de păr brun, ah dar ce să vi le mai înșir, voi scrți ce adună ómenii fericiți ... Și patra aceea cu primul bilet și cu stariul era printre ele. Eu nu me mai uitasem niciodată la acel 4’ar 1 ° contra căruia simțiam o antipatie neclară, acum însă dedată cu fiarele, ce aduceau raportele de răsboiu, o luai în mână și o desfoiai. „Viitoriul imperiu german!“ Pentru ce sunt tote acestea subtrase cu roșu? me întrebam eu. I-a plăcut lui acesta atunci atât de mult ? Erăși îmi trecu un fior prin inimă — și am început a ceti: „Confederațiunea statelor germane de nord e înființată, pe acest arbore va cresce o coronă și acesta se va numi imperiul! — Ca acest imperiu sosise acum, între bubuitul tunurilor și al fanfarelor de triumf, arborele crescuse, iubita lui Germania devenise „mare, unită și liberă“ — și sărmana Toni soția lui! — Am început să plâng cu amar.. ___________ (Va urmi) La 2 Maiu 1864 făcu sub Cuza faimosa lovitură de stat, când disolva camera și proclamă statutul, care fu confirmat apoi printr’un plebiscit, împreună cu statutul proclamă mai multe legi între care și cea rurală pentru împroprietărirea țăranilor. Retras pentru câtva timp, fu din nou ales deputat și reveni la minister (sub principele Carol) în Noembre 1868 ocupând portofoiul internelor pănă la 24 Ianuariu 1870. In ministerul coalițiunei, care veni după căderea conservatorilor la 1876, Kogalnicean ocupă portofoiul esternelor pănă in Iuliu același an când demisionă și reveni la același minister la 3 Aprile 1877 in preziua întrărei rușilor în țară. După răsboiul din 77 se duse împreună cu I. Brătianu la congresul din Berlin, unde apăra cu căldură causa română, în deosebi causa Basarabiei. In 1880 fa trimis ca ministru plenipotențiar la Paris, de unde se întorse la 30 iunie 1881 și intrând în cameră se despărți de Ioan Brătianu, trecând în oposițiune pe tema cestiunei Dunărei și a neînțelegerilor pe tărâmul comercial cu Austro-Ungaria. După căderea liberalior în 1888, Kogălniceanu se împăca cu loan Brătianu. De atunci încoce activitatea lui politică deși n’a încetat nici un moment, n’a mai avut însemnătatea de odinioră, ceea ce lesne se pute înțelege, la un bărbat care purta 85 de ani în spinare. Totuși , Kogălniceanu a luptat chiar și in ultimele alegeri și se scie că a fost ales deputat la Iași, după ce-și mai pusese candidatura la Galați și Bucuresci. M. Kogălniceanu a murit la Paris în institutul Frère- St. Jean de Dieu unde se dusese spre a se supune pentru a treia oră unei operațiuni fiind însoțit de unii doctori Severean și Dragescu . M. Kogălniceanu, a încetat din viață după două ceasuri de la operație. Fii defunctului Kogălniceanu au plecat la Paris. Camera și senatul au ridicat ședințele în semn de doliu. Clubul liberal național precum și alte cluburi au arborat drapelul negru. Membrii comitetului dirigent al partidului liberal ales astra se întrunesc în astă sară pentru a alege o delegațiune însărcinată a îngriji de cele necesare pentru a se face o înmormântare pomposă lui M. Kogălniceanu. M. S. regele a fost înșciințat telegrafic de mortea fostului său consilier M. Kogălniceanu. Corpul defunctului Kogălniceanu va fi adus în țară, unde se va face înmormântarea. Clubul liberal a telegrafat tuturor cluburilor liberale din țară, vestindu-se mortea lui Mihail Kogălniceanu. „Timpul“ Cronică. Zarand, în Iuniu, 1891. (Economice. — O întrunire și ceva în perspectivă. — Esamene și câteva reflecțiuni.) De câteva 4>10 timpul s’a îndreptat spre bine. Grăul, cucuruzul și alte sămânături s’au desvoltat, în timpul din urmă bine, încă e speranța de o recoltă mai bună ca de mijloc. S’a întâmplat ici colo și câte o furtună, împreunată cu grindină, unde s’a nimicit totă vegetația sa, sămânăturile și pomele. Atare casu la Stanija și Dupăpatră. Orcanul a fost atât de violent și grindina așa de mare, cum nu s’a mai pomenit. Drumul lucrat de germani până la minele de aur din Stanija, carele a costat zeci de mii de floreni, a fost în mare parte ruinat de valurile furiose ale apelor, cari cu răpciine grăbiau din vârfurile dealurilor, mânând arbori și stânci, pe cari le au deslipit din locurile, unde au stat de sute de ani. La 21 Iuniu st. n. s-a ținut o întrunire a mai multor inși din inteligința magiară în scălile de la Vața de jos. Scopul întrunirei, a se pregati o mare petrecere cu das în scările de la Vața de 26 Iuliu st. n. în favorul „Kultur egyletului“. Convocătoriul e semnat de un advocat și un sub jude reg. din Halmagiu. Comisiunea arangiatore a petrecerei vor fi cei trei pretori supremi din Halmagiu, Brad și Baia de Criș. Va se Și că, draga de administrație va ave se ia sub aripile sale „Kultur egyletul“. Cu D-zeu ! Sunt însă o mulțime de notari români, și rușii de prin comune toți români afară de 3—4 escepțiuni! Cât de delicată le va fi posiția acestora, primind invitări dela pretore, și sâ nu le satisfacă? Mult dacii, multă resoluțiune se pretinde de la un inferior, Ia el se refuse a împlini voia superiorilor, când un act li se pune pe masă, și când scie că superiorul în tot momentul îl pate șicana. Credem totuși, că pe cât timp „Kultur eguletul“ față de români și urmază scopul său bine cunoscut, cei ce voesc a fi și a remâne românii și vor vede de treburile lor. Avem și noi instituțiunile nóstre culturale. Avem acum despărțământul asociațiunei al - Brad reînviat, și la acest despărțământ aparțin românii din cele 3 pretoriate. Póte se contribue, cine voesce Și pe cât se im pănă acum avem numai un membru la despărțământ din corpul notarial; era dintre judi numai unul de loc ca membru ajutătoriu. Dar se nu fac imputare acestor organe politice numai, când alții o merită pate în un grad mai mare. Cine a participat la adunarea constituantă a despărțământului al X-lea Brad, al asociațiunei transilvane, ținută la 23 Maiu v. in Brad, a trebuit să vină la convingerea că 4*8’a „multă putrejune e în statul Danemarcei“ nu se putea aplica de minune. S’au putut vede preoți cu stare bună, lipsiți de spuse cu crescerea fiilor, făcându-se membrii ajutători ca de milă cu câte un floren, altora bocotani a trebuit să li se frece cum am 4ce greu la nas ca sé dea tacla de de membrii ordinari, deși unii au avut fii împărtășiți cu stipendiu. Cei mai mulți au strălucit prin absență, și încă din aceia, cami în afaceri bisericesc, și unde e vorbă de onoruri se îmbulzesc, ară când e la fapte stau pitulați Cum se t^itce „la plăcinte înainte, la nevoi înapoi“ ! Ce se mai zici apoi de învățători, ori de omenii din popor 11 In genere aplicarea de a contribui spre scopuri filantropice și culturale, apoi pentru scopuri naționale, cu puține escepțiuni respectabili, o aflăm puțin cultivată. Mai tot aceea și omeni îi vedem contribuind în tote părțile, unde se recer bani. De aceea am crezut că e timpul de a sbiciui indiferentismul, ce se pote observa în aceste părți la o mare parte din așa numită „inteligință“. Așa nu mai merge! In împrejurările critice, când e vorba de înaintarea unui scop național ori cultural, fiecare trebue se concurgă cu donarul seu. Și dacă sunt omeni, cari se nu se arunce de multe ori în vent banii, eră alții cari îi adună, ca se fie numai grămadă, pe acestea ne-i notăm, și dacă ei nu-și deschid baterile pungei, când o causă națională pretinde, societatea trebue să-i alunge în visiunele lor și în locurile lor de petreceri; și astfel să le închidă calea dela afacerile nóstre publice, fie bisericesci, fie naționali. In deșert ne vom bate peptul ca fariseul din scriptură, strigând, că suntem gata a muri pentru binele națiunei, și când e la adecă, adecă la fapte, te retragi sub un pretest sau altul, și nu dai o parachioră. Fapte ne trebue. Jertfe materiale trebue să arătăm pentru afacerile nóstre publice. Pe aceste să-și clădescă fiecare pedestalul mărirei. La 24 Iuniu s’a ținut esamenul la scóla de stat de fetițe din Brad. Majoritatea elevelor o formază fetițele române din Brad. La 28 Iuniu s’a ținut esamenul dela șcóla populară cr. reformată din Brad, și aici sunt preste 20 elevi români din Brad și giur. Tot în acesta zi s’a ținut esamenul și la scala nostră populară din Brad. Ei dară aici ar trebui ca să fac o cumpărare între progresul cel fac pruncii nostrii la cele 2 institute străine, și la scala nostră. Diferința ar fi în defavorul nostru. Și-o acum fără multă vorbă că ridicarea scalei nostre din Brad nu se pote face fără acultarea unei noue puteri didactice, fie acel învățătoriu ori învățătore. A mai lăsa lucrurile să se continue așa e în detrimentul nostru. Să sperăm, că neștiințele comitetului nostru parohial din Brad vor sei învinge greutățile împreunate cu aducerea unei noue puteri didactice. Eremitul. Corespondențe particulare ale „Telegrafului Român”. Arad, 18/20 Iuniu 1891. Astăzi s’a ținut aici primul esamen la scala superioră de fete, care scală precum se scle s’a întemeiat prin reuniunea femeilor române din Arad și provincie. Solul este, ca din incidentul înființărei acelei reuniuni s’a fost escat o cartă înverșunată între elementele de aici, carea a trecut și prin jurnalistica nóstră, bagsemă așa e făcut românul, că tóte lucrurile bune să le realiseze prin cartă. Destul că reuniunea s’a întemeiat, s’a pus în lucrare, și lucrarea ei a fost binecuvântată de Dumnezeu, căci în al treilea an al esistenței sale a deschis scala sa superioră cu internat menită pentru crescerea firelor de român din aceste părți. O deosebită bucurie s’a văzut nu numai in fețele elevelor acestui institut, ci și in publicul ales și numeros, care a asistat la esamenul de astărji, dar mai ales unii părinți cari pănă aci erau dedați a’și audificele lor învățând în limba străină prin scóle magiare, căci scele române în apropiere nu aveau lăcrămați de bucurie audindu-și ficele răspunzând la examen în limba maicii lor, cu adevărat acesta bucurie nu se pote descrie, ci numai simți !!