Telegraful Roman, 1893 (Anul 41, nr. 1-143)

1893-01-05 / nr. 1

Nr. 1. BAUOTECA CONTRALA SIBIU Sibiiu, Marți 5/17 Ianuarie 1893. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. ABONAME­N­TUL: Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarh­ie pe an 8 fl, 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 45 Corespondențele sunt a se adresa la Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 45 Epistolele neflancate se refusă — Articolii nepublicați nu se înapoiază. INSERTIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr..­— de trei ori 15 cr., rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fie­care publicare. Anul XLI Din causa sfintei sărbă­tori „Botezul Domnului“ Nr. proe.sim va apare Sâmbătă lu­i Ianuariu v. Nr. 8055. Notificare oficială. începând cu 1 ianuariu 1893, înaltul ministerul regesc unguresc de culte și instrucțiune publică va eda un­­ ziar sub titlul „Hivatalos Közlöny“, în care se vor publica enunciațiunile și decisiunile de însemnătate princi­pală ale acelui ministeriu, asemenea și enunciațiunile consiliului ministerial privitore la afacerile de sub acest re­sort, precum și alte notițe privitore la reale. Prețul de abonament pentru un an întreg e 2 fi. 50 cr. ț­inarul apare de două ori în fie­care lună, anume în 1 și în 16. Abonamentele sunt de a se face la librăria Lampel Robert în Buda­pesta.­­ Ceea ce pe calea acesta se aduce la cunoscință publică Sibiiu 24 Decembre, 1892. Croism întoriul archidiecesan. Noul atac asupra scule­lor ilustre. VII. Contemplând proiectul din cesti­­une, vrând nevrând ne vine în minte adevărul esperimentat în întrăgă lumea, că adecă totul atârnă deja esecutivă. Cea mai escelentă lege, rea aplicată, aduce pagube enorme, și legea cea mai rea, cu reson și bunăvoință aplicată, mult poste perde din efectele, pentru cari ea a fost creată. La noi, durere, ordinațiunile pri­vitóre la punerea legilor în practică, tocmai pe terenul instrucțiunei, totde­­una au fost mai draconice decât spi­ritul legilor și vagele ei disposițiuni. Ne aducem aminte de multele ca­șuri concrete aduse în pressă, aduse în sinodele nóstre bisericesci ca gra­­vamine, cașuri, în cazi cu privire la legea pentru introducerea limbei ma­giare în scólele poporale, unde minis­trul și organele guvernului au extins disposițiunile acelei legi și asupra în­vățătorilor aplicați înainte de anul 1872 pe cari ele nu-i priveau. Ne vin în minte cazuri, în cari în scólele nóstre poporale ale confesiunilor se pretindea ca însăși propunerea limbei magiare să se facă în limba magiară, în contra disposițiunilor acelei legi. Ne vine înainte ordinațiunea mi­nisterială din Mai 1885 în care se ordina, ca lângă învățătorii bătrâni, dispensați de la propunerea limbei ma­giare, să se așede învățători suplenți special ,numai pentru limba magiară, un lucru acesta, care de o parte nu are lază în lege, de alta între împre­­giurările nóstre cu proverbiala nóstru sărăcie, cari nici un învețătoriu nu putem țină, decât cu mare încordare și nespus de mari jertfe, este egală cu închiderea sculei, ne vin în minte co­zuri, că bătrânii noștri învățători în contra disposițiunilor legei nu sunt pri­miți în fondul de pensiune al statului, bisericei nu i se dă drept de a susține fond de pensiune, comuna bisericăscă plăteșce partea sa an de an, și învă­­țătoriul după un an de serviciu de preste 30 de ani, la adânci bătrânețe va trebui să ia în mână toiagul, pe umeri desagii, și să plece la cerșite în gloria aplicărei legei din 1875 și spre a nu muri de feme, ne vin în minte cașuri, în care organele administrative dela comitat desființau după plac scale con­fesionale, și le împărțiau la cele de ale statului, decretau la scale de ale nóstre învățători definitivi cu călcarea în piciure a autonomiei nóstre biseri­cesci, procedere volnică, care însă a obținut sancționare din partea mini­­­strului de culte. Acestea și altele ne vin în minte, când ne gândim la aplicarea legilor. Și acestea avându-le înaintea nóstru nu ca îndreptariu în sensul Pravilei, ci ca elocvente ilustrațiuni, apoi mai con­siderând, că curentul bolnăvicios, care a produs, a cultivat și ocrotit cu în­grijire ilustrațiunile de mai sus în loc de a scăde­a mai crescut încă, avân­­d-le tote în vedere­, mi sperăm vrero""îndreptare la aplicarea disposiți­unilor acestei legi separative. Cu acestea ar fi bine să fim în curent, ca cu atâta mai mult să ne încălzim în aflarea mijlocelor de apă­rare, cari ne vor mai sta la disposi­­țiune. * ex te­mis] j du­ k Felicitări de anul nou. Din incidentul­­ zilei anului nou, după terminerea oficiului divin­­‘ 0. D. membrii premiului consistorial și o parte considerabilă a inteligenței ro­mâne din Sibiiu, întrunindu se în reșe­dința archiepiscopesca, s’au presentat în corpore la Escelenția Sa I. P. S. D. archiepiscop și metropolit Miron Romanu­l, ca se aducă felicitări prea bunului archiereu. Vorbirea rostită cu multă elocv­ență de Preacuvioșia Sa, Dl Dr. Ilarion Pușcariu, archimandrit și vicariu archiepiscopesc în numele celor pre­tențit­e de cuprinsul următ­oriu : Escelenția Vostră, Înalt Preasânțite Dom­nule Archiepiscop și Metropolit! „Sărbătorile cele mari de preste an sunt­­ Jile, în cari creștinul, rum­pân­du-se de ocupațiunile și grijile comune ale vieții,­­și indrepteza privirile că­­tră lucruri și idei de ordine mai înaltă. In urma meditațiunilor religiose gân­direa omului devine mai corectă, ochiul lui străluce luminos, privirea e blândă și veselă, cr inima se maie și se predispune spre faptele carității creș­­tinesci. Pătrunși și noi de simțemintele religiose și de iubirea creștinască, ne felicităm astăzi la acesta­­ și însămnată, dându-ne mâna unul altuia ; de aceste simțăminte suntem pătrunși astăz­i în măsură și mai mare față de Escelen­ția Vostră, căci suntem legați și da­tori față de Escelenția Vostră și cu simțământ de recunoscință și gratitu­dine, ca cătră un părinte bun și cap al bisericei nóstre, care purtați grîgi pentru interesele mai înalte și gene­rale ale bisericei nóstre din inftrega provincie metropolitană. Dați ne dară voiă, Escelențiă, ca în ziua anului nou, în care am in­trat să ne felicităm din inimă, urân­­du Vă cu sinceritate, ca Dumnezeu se Ve­țină­ sănătos și sufletesci și trupeșei în depline puteri încă mulți ani ca să puteți fi și în viitoriu o senti­nelă credinciosă, a intereselor bisericei și națiunei nóstre“ ! Escelenția Sa adânc nătruns de însemnătatea actului și de considerabil a celor prezenți, a bTie­voit a răspunde prin următorea vor­bire m­o­m­e­n­t­u­a­s­ă: „ Ve mulțăm­esc din inimă pentru onorea, ce mi-o faceți și de astădată prin adusele felicitări de anul nou, în a cărora sinceritate nu m­e îndoiesc cât de puțin. In etatea, la care am ajuns, și în starea sănătății mele scăpătate, eu — cât pentru persona mea — numai cu mare reservă pot se vorbesc despre cele ale viitoriului; sunt unse consola de acea, că din posițiunea, în care me aflu în biserica nostră ortodocsă română, sunt a se face încă forte multe pentru conso­lidarea organismului nostru bisericesc, pentru operarea intereselor vitale ale bi­­sericii față cu multele nevoi din lăun­­tru și din afară, și pentru asigurarea prosperării ei în cultura intelectuală și morală. Până­ când va voi bunul Dumnez­eu se rămânà încă pe umerii mei partea cea mai grea a problemelor, ce le are sĕ le resolve sânta nostră biserică națională, mi voiu încorda tóte puterile fisice și in­telectuale, ca se le aduc acele la o re­­solvire salutară pentru marea nostră fa­milie compusă din toți fii credincioși ai bisericei. O simt înse mai mult ca ori­când altădată în agendele mele trebuința de sprijinul sincer și energios al clerului și poporului nostru, și in special de cel al consistoriului archidiecesan,și ca se­mi FOSTA. Balade poporale. Sub titula: „Musa some­ fană, poesii po­porale rom. din jurul Năsăudului“ a apărut într’o broșură o colecțiune de balade, adu­nate de dascălul Iuliu Bugnariu. (Gherla, tipogr. „Aurora“, 1892). Balada este una dintre cele mai fru­­mose genuri de poesie. Ea este înrudită de aprope cu romanța; este un cântec epic, în care se enateză un eveniment tradițional, istoric sau din viața de tote filele, dar un eveniment de natură dramatică, în care a esența o formeza lupta și catastrofa eroului. Balada deci este pe scurt o dramă sau tragedie li­rică sau în cântec. în baladă se unesc trei ramuri sau forme poetice: epica, dramatica și lirica. Epica, fiind­ca în ea se enaleza ceva, un eveniment, elementul liric se manifesteza prin forma de cântec și dramatica, afară de caracteristica de mai sus, prin desvoltarea repede a acțiunii. Astfel balada nu trebue se fie de cu­­cuprins prea lung, ci la treb­ie se cuprinda momentele principale ale acțiunii, cu desvol­­tare dramatică scurtă, dar energică. Balada e de origine poporală și își are legănul în țările latine; de la francezi a tre­cut în Engliteza și Scoția. Aici, cu deosebire in Scoția, au ajun­s la desvoltarea cea mai perfectă, ca baladă po­porală. La noi balada a cultivat-o în special, precum seim, Bolintinean. El a creat balada de artă, corespunx flétare referințelor amintite mai sus. Astfel sunt frumusele lui balade: „Mama lui Ștefan cel Mare“, „Mircea cel Mare și solii“, „Mortea lui Mihaiu Vitezul“ ș. a. preste 60 la numér. La poporul nostru, poetic de fire, cum este el, exista în tóte părțile balade, din cari durere, spănă acum avem puține colectate. Mai multe aflăm in poesiile poporale, adunate de Alecsandri. Dar baladele nóstre poporale cele mai multe, se abat dela referința scurtimei, sunt uneori prea lungi și dau o desvoltare prea lungă părților secundare, așa­dar în pri­vința acesta se deosebesc de baladele scoțiene poporale, în calo acțiunea dramatică în ele e puternică, elementul liric frumos și în ge­nere ele sunt de totă frumseța. Astfel sunt și baladele publicate de dl Bugnar, sub titula de mai sus, în număr de 34. Ele sunt colectate din jurul Năsăudului anume din comunele Rodna-noua, Telciu și Hordou și ín tote privințele sunt asemenea surorilor lor din Moldova, adunate de V. Alecsandri, da una, cea din urmă: „Torna Dalm­os și Manea“ este o variantă a baladei poporale „Torna Alimoș“, or „Ștefan Vodă și Gh­icuța“ are de subiect un eveniment din viața familiară a voevodului Moldovei, Ștefan. Cele mai multe din ele, pe cari le pu­tem înșira între adevăratele balade, au în­sușirile și caracteristica baladelor nóstre, ci unele, cari sunt mai scurte și ne dau un ta­blou liniștit din vieță, se apropie mai mult de romanțe. Tóte vise sunt frumóse și me­rită ca ele să fie cetite și dl Bugnar spri­­ginit în întreprinderea sa, ca se pot a eda și alte poesii poporale, ce are adunate. Pentru aceia din cetitorii noștri, cari nu au încă broșura dlui Bugnar, reproducem aci o bucată: Șoimănel­­i. Pe deluț, pe delușel Merge­ un finer voinicel C’o pruncuță după el. Voinicul mergea călare Și pruncuța pe piciure, Pruncuța din graiu grăia: — „Șoimănele mila mea! Fă tu bine și mă ia Pănă ce-s mai tinerea, Că dac’oi îmbătrâni Fața mi s’a veșteji, Ochii mi-or împăngeni perul mi-a cărunți, La nime n’oi trebui!“ — „Alelei tu mândra mea! Eu pe tine te-oi lua, Dacă tu mie mi-i da: Pept rotund de ’mbrățișat, Buze moi de sărutat!“ — „Șoimănele mila mea! Eu d’acele nu ți-oi da; Căci mă tem de Dumnezeu, Că m’a pedepsi prea r’ău ! Ba dor m’a și pedepsit, Să n’am loc de odih­nit, — Căci de caut spre ăst isvor Dor m’ajunge după dor, De-arunc ochii pe vâlcele Inima-mi să scaldă ’n jele. Dorul nu-i dor de drăguță, V6 ■

Next