Telegraful Roman, 1893 (Anul 41, nr. 1-143)
1893-01-05 / nr. 1
Nr. 1. BAUOTECA CONTRALA SIBIU Sibiiu, Marți 5/17 Ianuarie 1893. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. ABONAMENTUL: Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarhie pe an 8 fl, 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 45 Corespondențele sunt a se adresa la Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 45 Epistolele neflancate se refusă — Articolii nepublicați nu se înapoiază. INSERTIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr..— de trei ori 15 cr., rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fiecare publicare. Anul XLI Din causa sfintei sărbători „Botezul Domnului“ Nr. proe.sim va apare Sâmbătă lui Ianuariu v. Nr. 8055. Notificare oficială. începând cu 1 ianuariu 1893, înaltul ministerul regesc unguresc de culte și instrucțiune publică va eda un ziar sub titlul „Hivatalos Közlöny“, în care se vor publica enunciațiunile și decisiunile de însemnătate principală ale acelui ministeriu, asemenea și enunciațiunile consiliului ministerial privitore la afacerile de sub acest resort, precum și alte notițe privitore la reale. Prețul de abonament pentru un an întreg e 2 fi. 50 cr. ținarul apare de două ori în fiecare lună, anume în 1 și în 16. Abonamentele sunt de a se face la librăria Lampel Robert în Budapesta. Ceea ce pe calea acesta se aduce la cunoscință publică Sibiiu 24 Decembre, 1892. Croism întoriul archidiecesan. Noul atac asupra sculelor ilustre. VII. Contemplând proiectul din cestiune, vrând nevrând ne vine în minte adevărul esperimentat în întrăgă lumea, că adecă totul atârnă deja esecutivă. Cea mai escelentă lege, rea aplicată, aduce pagube enorme, și legea cea mai rea, cu reson și bunăvoință aplicată, mult poste perde din efectele, pentru cari ea a fost creată. La noi, durere, ordinațiunile privitóre la punerea legilor în practică, tocmai pe terenul instrucțiunei, totdeuna au fost mai draconice decât spiritul legilor și vagele ei disposițiuni. Ne aducem aminte de multele cașuri concrete aduse în pressă, aduse în sinodele nóstre bisericesci ca gravamine, cașuri, în cazi cu privire la legea pentru introducerea limbei magiare în scólele poporale, unde ministrul și organele guvernului au extins disposițiunile acelei legi și asupra învățătorilor aplicați înainte de anul 1872 pe cari ele nu-i priveau. Ne vin în minte cazuri, în cari în scólele nóstre poporale ale confesiunilor se pretindea ca însăși propunerea limbei magiare să se facă în limba magiară, în contra disposițiunilor acelei legi. Ne vine înainte ordinațiunea ministerială din Mai 1885 în care se ordina, ca lângă învățătorii bătrâni, dispensați de la propunerea limbei magiare, să se așede învățători suplenți special ,numai pentru limba magiară, un lucru acesta, care de o parte nu are lază în lege, de alta între împregiurările nóstre cu proverbiala nóstru sărăcie, cari nici un învețătoriu nu putem țină, decât cu mare încordare și nespus de mari jertfe, este egală cu închiderea sculei, ne vin în minte cozuri, că bătrânii noștri învățători în contra disposițiunilor legei nu sunt primiți în fondul de pensiune al statului, bisericei nu i se dă drept de a susține fond de pensiune, comuna bisericăscă plăteșce partea sa an de an, și învățătoriul după un an de serviciu de preste 30 de ani, la adânci bătrânețe va trebui să ia în mână toiagul, pe umeri desagii, și să plece la cerșite în gloria aplicărei legei din 1875 și spre a nu muri de feme, ne vin în minte cașuri, în care organele administrative dela comitat desființau după plac scale confesionale, și le împărțiau la cele de ale statului, decretau la scale de ale nóstre învățători definitivi cu călcarea în piciure a autonomiei nóstre bisericesci, procedere volnică, care însă a obținut sancționare din partea ministrului de culte. Acestea și altele ne vin în minte, când ne gândim la aplicarea legilor. Și acestea avându-le înaintea nóstru nu ca îndreptariu în sensul Pravilei, ci ca elocvente ilustrațiuni, apoi mai considerând, că curentul bolnăvicios, care a produs, a cultivat și ocrotit cu îngrijire ilustrațiunile de mai sus în loc de a scădea mai crescut încă, având-le tote în vedere, mi sperăm vrero""îndreptare la aplicarea disposițiunilor acestei legi separative. Cu acestea ar fi bine să fim în curent, ca cu atâta mai mult să ne încălzim în aflarea mijlocelor de apărare, cari ne vor mai sta la disposițiune. * ex temis] j du k Felicitări de anul nou. Din incidentul zilei anului nou, după terminerea oficiului divin‘ 0. D. membrii premiului consistorial și o parte considerabilă a inteligenței române din Sibiiu, întrunindu se în reședința archiepiscopesca, s’au presentat în corpore la Escelenția Sa I. P. S. D. archiepiscop și metropolit Miron Romanul, ca se aducă felicitări prea bunului archiereu. Vorbirea rostită cu multă elocvență de Preacuvioșia Sa, Dl Dr. Ilarion Pușcariu, archimandrit și vicariu archiepiscopesc în numele celor pretențite de cuprinsul următoriu : Escelenția Vostră, Înalt Preasânțite Domnule Archiepiscop și Metropolit! „Sărbătorile cele mari de preste an sunt Jile, în cari creștinul, rumpându-se de ocupațiunile și grijile comune ale vieții,și indrepteza privirile cătră lucruri și idei de ordine mai înaltă. In urma meditațiunilor religiose gândirea omului devine mai corectă, ochiul lui străluce luminos, privirea e blândă și veselă, cr inima se maie și se predispune spre faptele carității creștinesci. Pătrunși și noi de simțemintele religiose și de iubirea creștinască, ne felicităm astăzi la acesta și însămnată, dându-ne mâna unul altuia ; de aceste simțăminte suntem pătrunși astăzi în măsură și mai mare față de Escelenția Vostră, căci suntem legați și datori față de Escelenția Vostră și cu simțământ de recunoscință și gratitudine, ca cătră un părinte bun și cap al bisericei nóstre, care purtați grîgi pentru interesele mai înalte și generale ale bisericei nóstre din inftrega provincie metropolitană. Dați ne dară voiă, Escelențiă, ca în ziua anului nou, în care am intrat să ne felicităm din inimă, urându Vă cu sinceritate, ca Dumnezeu se Vețină sănătos și sufletesci și trupeșei în depline puteri încă mulți ani ca să puteți fi și în viitoriu o sentinelă credinciosă, a intereselor bisericei și națiunei nóstre“ ! Escelenția Sa adânc nătruns de însemnătatea actului și de considerabil a celor prezenți, a bTievoit a răspunde prin următorea vorbire momentuasă: „ Ve mulțămesc din inimă pentru onorea, ce mi-o faceți și de astădată prin adusele felicitări de anul nou, în a cărora sinceritate nu me îndoiesc cât de puțin. In etatea, la care am ajuns, și în starea sănătății mele scăpătate, eu — cât pentru persona mea — numai cu mare reservă pot se vorbesc despre cele ale viitoriului; sunt unse consola de acea, că din posițiunea, în care me aflu în biserica nostră ortodocsă română, sunt a se face încă forte multe pentru consolidarea organismului nostru bisericesc, pentru operarea intereselor vitale ale bisericii față cu multele nevoi din lăuntru și din afară, și pentru asigurarea prosperării ei în cultura intelectuală și morală. Până când va voi bunul Dumnezeu se rămânà încă pe umerii mei partea cea mai grea a problemelor, ce le are sĕ le resolve sânta nostră biserică națională, mi voiu încorda tóte puterile fisice și intelectuale, ca se le aduc acele la o resolvire salutară pentru marea nostră familie compusă din toți fii credincioși ai bisericei. O simt înse mai mult ca oricând altădată în agendele mele trebuința de sprijinul sincer și energios al clerului și poporului nostru, și in special de cel al consistoriului archidiecesan,și ca semi FOSTA. Balade poporale. Sub titula: „Musa some fană, poesii poporale rom. din jurul Năsăudului“ a apărut într’o broșură o colecțiune de balade, adunate de dascălul Iuliu Bugnariu. (Gherla, tipogr. „Aurora“, 1892). Balada este una dintre cele mai frumose genuri de poesie. Ea este înrudită de aprope cu romanța; este un cântec epic, în care se enateză un eveniment tradițional, istoric sau din viața de tote filele, dar un eveniment de natură dramatică, în care a esența o formeza lupta și catastrofa eroului. Balada deci este pe scurt o dramă sau tragedie lirică sau în cântec. în baladă se unesc trei ramuri sau forme poetice: epica, dramatica și lirica. Epica, fiindca în ea se enaleza ceva, un eveniment, elementul liric se manifesteza prin forma de cântec și dramatica, afară de caracteristica de mai sus, prin desvoltarea repede a acțiunii. Astfel balada nu trebue se fie de cucuprins prea lung, ci la trebie se cuprinda momentele principale ale acțiunii, cu desvoltare dramatică scurtă, dar energică. Balada e de origine poporală și își are legănul în țările latine; de la francezi a trecut în Engliteza și Scoția. Aici, cu deosebire in Scoția, au ajuns la desvoltarea cea mai perfectă, ca baladă poporală. La noi balada a cultivat-o în special, precum seim, Bolintinean. El a creat balada de artă, corespunx flétare referințelor amintite mai sus. Astfel sunt frumusele lui balade: „Mama lui Ștefan cel Mare“, „Mircea cel Mare și solii“, „Mortea lui Mihaiu Vitezul“ ș. a. preste 60 la numér. La poporul nostru, poetic de fire, cum este el, exista în tóte părțile balade, din cari durere, spănă acum avem puține colectate. Mai multe aflăm in poesiile poporale, adunate de Alecsandri. Dar baladele nóstre poporale cele mai multe, se abat dela referința scurtimei, sunt uneori prea lungi și dau o desvoltare prea lungă părților secundare, așadar în privința acesta se deosebesc de baladele scoțiene poporale, în calo acțiunea dramatică în ele e puternică, elementul liric frumos și în genere ele sunt de totă frumseța. Astfel sunt și baladele publicate de dl Bugnar, sub titula de mai sus, în număr de 34. Ele sunt colectate din jurul Năsăudului anume din comunele Rodna-noua, Telciu și Hordou și ín tote privințele sunt asemenea surorilor lor din Moldova, adunate de V. Alecsandri, da una, cea din urmă: „Torna Dalmos și Manea“ este o variantă a baladei poporale „Torna Alimoș“, or „Ștefan Vodă și Ghicuța“ are de subiect un eveniment din viața familiară a voevodului Moldovei, Ștefan. Cele mai multe din ele, pe cari le putem înșira între adevăratele balade, au însușirile și caracteristica baladelor nóstre, ci unele, cari sunt mai scurte și ne dau un tablou liniștit din vieță, se apropie mai mult de romanțe. Tóte vise sunt frumóse și merită ca ele să fie cetite și dl Bugnar spriginit în întreprinderea sa, ca se pot a eda și alte poesii poporale, ce are adunate. Pentru aceia din cetitorii noștri, cari nu au încă broșura dlui Bugnar, reproducem aci o bucată: Șoimăneli. Pe deluț, pe delușel Merge un finer voinicel C’o pruncuță după el. Voinicul mergea călare Și pruncuța pe piciure, Pruncuța din graiu grăia: — „Șoimănele mila mea! Fă tu bine și mă ia Pănă ce-s mai tinerea, Că dac’oi îmbătrâni Fața mi s’a veșteji, Ochii mi-or împăngeni perul mi-a cărunți, La nime n’oi trebui!“ — „Alelei tu mândra mea! Eu pe tine te-oi lua, Dacă tu mie mi-i da: Pept rotund de ’mbrățișat, Buze moi de sărutat!“ — „Șoimănele mila mea! Eu d’acele nu ți-oi da; Căci mă tem de Dumnezeu, Că m’a pedepsi prea r’ău ! Ba dor m’a și pedepsit, Să n’am loc de odihnit, — Căci de caut spre ăst isvor Dor m’ajunge după dor, De-arunc ochii pe vâlcele Inima-mi să scaldă ’n jele. Dorul nu-i dor de drăguță, V6 ■