Telegraful Roman, 1893 (Anul 41, nr. 1-143)

1893-01-16 / nr. 5

Ar. 5. ABONAME­NTUL: Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fi. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarc­ie pe an 8 fi , 6 luni 4 f., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Sibiiu, Sâmbătă 16/28 ianuariu 1893. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa A-hr"* Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 45 Corespondențele sunt a se adresa la gol Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 4^. " ' Epistolele nefrancate se ref­usă — Articulii nepublicați nu ssi înapoiază. Anii XLI . INSERTIUNILE: J^tru odată 7 c^fi — de două ori 12 cr., —­de trei ori 15 cr., rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. f­ pentru fie­care publicare. * Noul atac asupra scpte­lor nóstre. XI In fața proiectului din cestiune îngrijirile autorității bisericesci, îngri­jirile supremei nóstre legislațiuni din arch­idiecesă, în asemenea măsură se-au simțit toți funcționarii bisericesci, pro­­topresbiterii, paroh­ii, învățătorii și co­mitetele nóstre parochiale. îngrijirea acesta s’a manifestat în un mod, care face onore, deosebită onore, diferitelor organe din corpul bisericei nóstre. Aces­tei îngrijiri este de a se atribui împre­jurarea, că cele mai multe sinode pro­­topresbiterale din archidiecesa nostru încă înainte de a aștepta votul sino­dului archidiecesan au luat măsuri pen­tru apărarea caracterului confesional al scólelor nóstre. Spre onorea protopresbiterilor noș­tri fie din îngrijirea lor ne dă o mică licurire de speranță, că răul se va pute încfu­va paralisa. Și noum ne servesce spre deosebită mângâiere, văd­end, că măsurile de apărare s’au luat în deo­sebi pre acele locuri, cari mai mult erau și sunt amenințate, în multe locuri faptice s’au și ese­­cutat măsurile intenționate, și încât ni­ a fost posibil să ne procurăm informați­­uni dela bărbații încredințați în dife­ritele centre protopresbiterale cu con­ducerea afacerilor școlare, organele nós­tre din paroh­ii sunt la înălțimea che­mări­lor, și nu se vor retrage dela prestarea jertfelor estreme, cari se vor cere dela ele pentru asigurarea scule­lor confesionale. Buna disposițiune a organelor nó­stre bisericesci, și voința de a-și în­corda puterile până la estrem, va în­lesni în mare măsură problema cea grea a autorității bisericesci, și o va dispensa de aplicarea măsurilor disci­plinare extra-ordinare, pe cari sinodul archidiecesan le-a contemplat pentru cașul, când eventual s’ar arăta și ase­menea organe, cari nu ar da ascultare disposițiunilor autorității bisericesci, cari nu vor pute presta minimul statorit, respective contemplat de cătră proiec­tul de lege din cestiune, încât cunoscem noi situațiunea, și mijlocele, de cari dispun comunele nó­stre bisericesci, nu credem, că greșim, când aprocsimativ putem pune cam la 40,000 fi. suma anuală, care se recere pentru a pute întimpina pericolele, cu cari ne amenință proiectul de lege din cestiune. Sunt cercuri protopresbiterale, în cari nici o singură comună din ale sale proprii nu va pute presta mini­mul prevădut de lege. După datele, pe cari ni le-am­ procurat noi, sunt și de acele protopresbiterate, în cari tote comunele deja pănă acuma au asigu­rat minimul prevădut de lege. Aces­tea însă sunt de tot puține, abia 2 — 3, cele mai multe însă vor trebui ajuto­rate din centru. Date mai positive și mai amănun­țite vom primi la locul competent și dela fanii competent, și atunci nu vom întârzia a ne da sema, ca se scie și publicul nostru ce forie așteptă pe scalele nóstre. Pănă atunci vom reflecta la punc­tul din urmă al cond­usului sinodului archidiecesan referitoriu la proiectul de lege din cestiune, anume la întinderea de ajutore din fondurile archidiecesane. E nobilă intențiunea acesta a ve­nerabilului sinod de a da sumele bu­getari destinate pentru ajutorarea bi­­sericelor sărace, căci în cele din urmă tot comunele bisericeșci sunt cele aju­torate numai titlul se schimbă. Aju­­torele acestea se vor da deci pentru scólele nóstre, și după convingerea nó­­stră bine a făcut biserica, că tóte po­sibilele ajutore se-a concentrat pe sema scólelor. Va servi acesta spre mai mare indemn comunelor bisericesci de a-și încorda puterile pană la estrem, dară în cele din urmă ele vor rămâne tot numai cu îndemnul, cu mângăerea, căci ajutoriul venit din fondurile cen­trale va fi ca o picătură de plaiá în nisipul fierbinte al pustiei din Sahara, o picătură, care momentan pute alina setea, permanent însă puțin efect voave. După natura fondurilor nóstre ar­chidiecesane și după destinațiunea lor numai 2 fonduri pot întinde mână de ajutoriu, anume fondul bisericelor, care în 1893 dispune de 2000 fi. pentru bisericile sărace, și fondul scolariu epar­­h­ial, care pe anul 1893 are o sumă de 600 fi. pentru scule și învățători, în sensul cond­usului sinodal aceste sume se pot da întregi ca dotațiune la scale. insă în ce proporțiune stă acest posibil ajutoriu cu trebuințele perma­nente ale scalelor nóstre? Și cu acestea am eshamriat mijlo­­cele de apărare contemplate de bise­rică, și ne-am apropiat de sfârșitul me­­ditațiunilor nóstre în acest obiect. Am fost detori consciinței nóstre, detori bisericei nóstre, detori causei nóstre școlare, înaintărei nóstre în cul­tură cu cele comunicate pănă aicia.­ ­.r din causa căruia, el nișuesce la o ar­gumentare a armatei germane pentru apărarea loviturilor adversarilor alian­ței triple, presupune o combinațiune politică, care cel puțin deocamdată, lasă la o parte cestiunea orientală Ingenunchiarea Franciei și pedepsirea Rusiei este scopul armatei germane. ■ .­­­t ____ Revista politică. Scriile despre situațiunea nesi­gură a partidului liberal se adeveresce tot mai mult. Foile guvernamentale nu dau chiar pe față starea lucruri­lor, cele oposiționale însă sciu să aducă amănunte forte importante, asigurând, că le au primit dela personele cele mai competente. Astfeliu «Ziarul „Magyar Hírlap“ vestesce, că­­ ministrul președinte We­­kerle va merge în săptămâna viitare la Viena ca să raporteze Coronei, că I în timp scurt situația politică s’a schim­bat în mod esențial. In șirurile par­tidei liberale se manifestă curente forte deosebite, așa, că partida pe basele actuale, nu pute ave viitoriu, pilele acestea s’au făcut vii schimbări de pă­reri între ministrul președinte We­­kerle și între numeroșii membrii ai partidei guvernamentale. Mulți dintre aceștia și-au dat părerea, că situația nu se pute salva, decât aflându-se basa comună prentru o înpreună lu­crare cu partida națională a lui Apponyi. Călătoria lui Wekerle la Viena e pri­vită deci cu mare interes, fiind­că ea stă în legătură cu realizarea tenden­­țelor partidei liberale. i*i * * * nice dinastii europene, face între al­tele și următorele aprecieri: Am accentuat, că R­omânia ocupă o poziție între unele din Statele secun­­dare ale Europei, și e săracă atât punctul de vedere al populațiunei, cât și al bogăției naturale. Totuși sunt impregiutrări, cari îi ofer în totalitate o mare importanță și nu de desconsi­­­derat pentru influ­nța sa politică și acesta distinsă corte le-a trăd­ut ro­mânilor. Ar fi inutil, tocmai, cu oca­­siunea de față, a înfățișa faptele,­­ regele Carol al României le desvoltă într’un stat, a cărui posițiuni geogra­fice sunt încă tratări și care are o posițiune din cele dintâia consecvențe pentru Europa, cu deosebire, că Basa­­­rabia a fost așa de nerecunoscetoriu răpită de aceea putere, căreia cu cre­dință i-au fost românii cel mai folosi­­toriu aliat. Nu ar fi sigură nice cea mai puternică și cea mai bine echi­pată armată, ca să avanseze de cătră nord spre a întră în Bulgaria, fără să fie învins mai întâiu sau să neutrali­­seze forțele românilor și una din aceste operațiuni ar fi o îngrozitore încer­care. Acesta deosebită putere și res­­ponsabiltate, ce]oferă României o excep­­țională demnitate, și având în vedere ceea­ ce cu bucurie recunoscem, vite­jia talentele și patriotismul poporu­lui român, noi întrebări, care din aces­tea ar fi ajuns la o așa perfecțiune, dacă ei nu ar fi fost­ inspirați și încu­­ragiați în realizarea chiemărei lor de un suveran, care e un membru din ca­pabila și întreprin^ătorea casă de Ho­­henzollern ? Unirea principesei Maria d'Edim­­burg, cu moștenitoriul României se re­comandă ea însăși bunelor sentimente ale politicei, ca izvor al bunelor in­­tențiuni pentru poporul din aceea țară. Vedem cu mândrie și cu mulțu­mire, că tinăra prințesă își va ave soțul ei într’o țară, a căreia politică ne este iubită nouă, o țară, care s’a hotărît a-și câștiga drepturile sale pe cale pacinicâ Va veni timpul, când regatele și națiunile își vor ajunge definitivul și suficientul lor hotar. Prusia prin dobândirea hotarelor sale definitive a devenit aici principalul factor pen­tru pacea Europei, și România de­si­gur nu are altă dorință, decât a urma cu aceeași înțelepciune acest exemplu Nu pate fi vorba dacă le place acest lucru celorlalte puteri neofensive de pe continent, căci Germania și Româ­nia cu bucurie se vor învoi mai târ­ziu să mențiă în Europa „status quo“. # * * Pressa rusesca se ocupă cu vor­birea recentă a cancelariului Caprivi, în care voesce­a recunosce o deviare dela politica lui Bismark. Așa „Novoie Vremia“ crede, că cancelariul a fost neliniștit, din cauză că s’ar pute pre­supune, că dânsul ar fi z­is, că Rusia în drumul ei cătră Constantinopole ar întimpina pedeci în Berlin El­roesce de­sigur ca să nu se presupună des­pre el, că ar voi să delature politica lui Bismark despre osele grenadirului pomeran“. Dar din vorbirea sa reiese că Germania are lipsă de acțiune ofen­sivă. Caprivi vorbesce despre o situ­­ațiune, care eschide ori­ce idee la o înclinare spre Rusia, în cestiunea din­vorbind despre căsătoria moșteni­­toriului de tron al României (siariul englez „Th. Standard“ într’un articol de fond, după­ ce arată legăturile de înrudire ce s’au încheiat între dinas­tia’română și cele mai mari și puter­ mului cătră Constan­tinopol Résboiul A faceacea m­asi noua la ^Brașov. 1­ ^Continuare­ V.^RapS^ori comisariului consistorial. Enceleria Vostru, înalt Prea Sânfite Domnule Archiepiscop și Metropolit­ Venerabil Consistoriu Archidiecesan! Pentru îndeplinirea cercetărei asupra momentelor esențiale împreunate cu cuvân­tarea ținută de profesorul Georgiu Pop cu ocasiunea festivității școlare dela 16 Octobre a. c. st. n. la scólele nóstre medii din Bra­șov, conform ordinului consistorial din 3 Decembre a. c. vechia Nr. 7949 Scol. am mers în calitate de comisariu consistorial la Brașov, și acolo petrecând filele dela 9 păn­ă la 14 a l unei curente stilul vechiu, între marginile instrucțiunei date am întreprins cercetarea în tote direcțiunile, ce am cred­ut a fi de lipsă pentru dirilMarea causei. De­spre tóte îmi permit respectuos a-mi face ur­­mătoriul raport: I. înainte de tóte am cerut dela di­recțiunea sculelor nóstre medii din Brașov, se-mi procure în te­st autentic cuvântarea mai sus atinsă a profesorului Georgiu Pop, ca­re o pot lua de basă la cercetarea ace­­sta, am cerut mai departe lămuriri dela di­recțiunea sculelor, dela corpul profesoral și dela eforia scólelor în privința îm­pregiură­­rilor, dacă numitele organe au avut cunos­­cință înainte despre te­stul cuvântării din cestiune, și dacă cunoscându-l l’au aprobat, precum și despre impresiunea, ce a făcut asupra lor cuvântarea ținută. Din răspunsurile date din partea di­recțiunii și a eforiei sculelor prin raporte se­parate, din partea corpului profesoral prin conclus luat din conferința profesorală, re­­zultă­ că nici una din acele corporațiuni n’a avut cunostință p­r­e­a­l­ab­i­l­ă d­e­s­p­r­e te­stul cuvântării, ce s'a ținut. Direc­țiunea și corpul profesoral după împresiunile câștigate cu ocasiunea ținerei acelei cuvân­tări, nu o a aflat de corespunzătore și potrivită unei sărbători școlare. Cercetând după originea și basa festi­vității școlare dela 16 Octobre a. c. am con­statat, că ea își are originea și se baseza pe vorbirea ținută cu ocasiunea punerii petrii fundamentale a edificiului gimnasiului în anul 1851 la 17 Septembre st. v. In acesta iii cade Sânta Sofia cu fii­cele ei Pistis, Elpis și Agapi (credința, spe­ranța și iubirea), care s’au proclamat de pa­­trone ale gimnasiului. Gimnasiul, având în vedere îndatorirea din cuvântarea festivă ți­nută atunci de episcopul Andreiu baron Șaguna, ca țliua sântei Sofii să se țină ca o sărbătore școlară, acesta s’a și observat întocmai, căci de atunci păriă astăzi, s’a ți­nut acésta sărbatóre a patrónelor scólelor sau în ț­ina Sântei Sofii, sau în una din fi­lele, ce cad în apropierea acestei­­ file. Săr­­bátarea constă din serviciul divin și din o cuventare a directorului sau a unui profesor cătră tinerimea școlară, în care să învețe pe școlari „duh­ul sântei înțelepciuni“, „duh­ul dreptei credințe“, „duh­ul nă­dejde­i“ și „duh­ul dragostei ere­seri­e­sei“. Te­stul întregei cuvântări ținute

Next