Telegraful Roman, 1893 (Anul 41, nr. 1-143)
1893-10-16 / nr. 114
454 president a fost un studiu frumos și de mare importanță asupra desvoltarii celei mai înalte societăți culturale româneșci din Ardel. In decursul acestei ședințe au sosit telegrame de la: Escelenția Sa I. P. S. Domn archiepiscop și metropolit Miron Romanul, corpul profesorilor din Blaș, redacția „Telegrafului Român“, dl M. Voileanu asesor Sibiiu, dl G. Pop de Basesci și dela alții din țară și străinătate. După 2 ore s’a început banchetul, la care au participat 140 de persone. Primul toast l’a ridicat dl vice-president Dr. N. Pușcariu pentru Majestatea Sa monarhul și apoi a curs rând pe rând șirul toaștelor. Culmea însuflețirei o a atins dlases. Z. Boiu prin o poesie în onorea Năsăudului. Sora musica pompierilor și corul plugarilor a făcut serenadă dlui vice-președinte. Luni la 9 ore s’a deschis ședința a doua, în care s’a verificat procesul ședinței prime, s’au cetit raportele comisiunilor din ședința primă și s’au întregit locurile vacante. Resultatul l’am publicat în numerul trecut. Dintre două disertațiuni insinuate a dlui Bașota și Stoica, din causa timpului scurt nu s’a putut ceti decât a dlui Bașota. Ele se vor publica în foia Asociațiunei. Balul, ce s’a ținut sera a fost splendid Preste 250 de persone au luat parte. In pausă s’a jucat „Călușerul“și „Bătuta“. Adunarea generală pe anul viitoriu e invitată la S. Sebeș. TELEGRAFUL ROMAN. Dacoromânismul și politica culturală magiară. Sub titula acesta, înainte de acesta cu câteva luni a scris în „Egyetértés“ dl Jancsó Benedek o serie de articole, publicați în urmă și în broșură separată, referitori la cestiunea română. Articolii au fost scriși cu orecare cunostință și obiectivitate, pănă acum neobicinuită în publicistica magiară față de noi și acesta le-a dat o însemnătate deosebită. Ca rezultat al cercetărilor sale dl Iancea a susținut părerea că daco-românismul — sub care numire dânsul înțelege cestiunea română, în starea ei de acum, — este un factor, care se luptă în linia primă cu arme culturale și că Tot numai cu arme culturale se pote combate cu succes din partea magiarilor. Cum să se combată, aceea dl Jancsó n’a desvoltat-o atunci,ficând, că mai chemat este ministrul de culte să afle pe acest cum, adecă mijlocele de combatere. După ce insă, cum ne spune dânsul în „Egyetérté” din 21 Octobre c. ministrul pănă acum n’a manifestat nici un fel de [interesare față de cestiune, își va espune dânsul părerile, tot sub titula de mai sus, în o altă serie de articole, arătând mijlocele de combatere. E interesat, după cum ne spune „Egyetértés“, că autorul are același punct de vedere, ca și ministrul Hieronymi, și deosebirea numai atâta este, că ceea ce ministrul a spus în termeni generali în dietă, dânsul va expune în detalii și cu motivările necesare. Din primul articol, apărut în numărul amintit al lui „Egyetértés“ extragem următorele: După aparițiunea broșurei mele, cestiunea de naționalitate română a ajuns în acel stadiu mai nou al desvoltării sale, în care nu se pute nici de nega, nici micșora. Ar trebui se aibă cineva o rea-voință păcătușă, o consciință nepatriotică, ca acum se potă susține, că cestiunea de naționalitate și în specie cestiunea română nu este una dintre cestiunile mai de căpetenie și mai aidetore ale politicei magiare. Se pare a fi o afirmare paradoesă, dar în frecare privință trebue să fim mulțămitori ultraiștilor români, căci ținutei lor, provocatóre pănă la scandal trebue să mulțămim, că ații în fața acestei cestiuni nici aceia nu mai pot închide ochii, cari țin frânele țerii în mână și cari pănă acum așa bucuros s’a amăgit pe sine cu aceea, că întréga cestiune română o fac din partea română câteva esistențe catilinare dimpreună cu câțiva ziariști din parte magiară, cari au patima mâncărimii. Cu cât se ocup mai mult și mai profund cu cestiunea română, cu atât mai tare ajung la convingerea, că națiunea magiară nu are interes de loc de a face încercarea să răpescă românilor naționalitatea, ci din contră avem interesul direct, ca români în acesta patrie se se afle bine ca românii și ca cetățeni ai statului ungar, ca să se întaresca în naționalitatea lor, în avere și cultură nu numai din partea lor, ci și cu ajutoriul statului ungar și pentru ajutoriul acesta frățesc, noi în interesul nostru bine priceput să nu pretindem dela ei nici mai mult nici mai puțin, decât patriotism curat și alipire sinceră la statul ungar și afară de de acesta se mai pretindem de la intelegința română o conlucrare cinstită intru rezolvarea cestiunilor civilisatorice, cari sunt impuse statului ungar din partea istoriei și destinațiunei sale politice. Aș greși contra adevărului, dacă aș afirma, că politica magiară și-a propus cândva de a lipsi pe români de naționalitatea lor și că ar fi vreun bărbat de stat sau politic magiar, demn de luat în considerație seriosă, care ar interpretă magiarisarea așa, cum s’au obicinuit a acusa în privința acésta viața publică magiară aceia, cari jocă rolul de frunte la români. Greșala nostră nu este aceea, că ne-am fi ocupat prea mult, din oriși ce punct de vedere cu românismul, ci aceea, că am luat în prea puțină considerație pe români. Ne-am arangiat economia nóstră casnică de stat și culturală, cu un cuvânt totu viața nostră politică publică, fără ca să ne fi venit în minte a cumpăni, că în partea resâmtenă a patriei nóstre românii, ca element etnografic, sunt in majoritate și că ce efect vor ave asupra lor instituțiunile și alcătuirile aceste politice, economice și culturale și asupra raportului, în care negreșit trebuie ei să stea cu națiunea și statul magiar? (Va urma)" Date statistice. Nu vom vorbi în acest articol de un feliu de indiferentism, ce domnesce la noi, de a ne ocupa și cu statistica poporului nostru. Am pute cu dreptul afirma, că afară de datele, ce ni le dă din an în an biserica nostră ortodocsă orientală din arhidiecesă și cele două diecese surori de Arad și Caransebeș la sinode, date, care mai bine se pot vede din trei în trei ani din raportele către congresul național bisericesc, alte date mai exacte despre numărul, progresul, starea morală și culturală a poporului nostru nu avem. Nu avem date, din care să ne putem face o oglindă fidelă, în ce părți poporul român e în crescere și în care părți decresce el numeric. Nu avem studii, din care să se vadă lămurit, care sunt căușele decrescerei lui în unele părți, cum se manifestă viața lui morală și culturală, și ce naționalitate cuprinde mai mare teren, unde poporul nostru numerice nu se sporesce în același raport, ca și rasa, ce-i ocupă terenul. Nu avem date din istere românesci, prin care se putem afirma hotărît numărul românilor din Ardel și Ungaria, cari în urma sorții trăesc în mijlocul multor nemuri, cari caută să le dispute existența prin tóte mijlocele. E drept, că față cu împregiurările, în care trăim, nu putem vorbi în general de decreșcerea poporului nostru. Firea lui ’1 ajută în orice impregiurări, vitalitatea lui e recunoscută, dar în toiul frigurilor statistice, ce au cuprins pe unii bărbați magiari, ar fi timpul să dăm și noi statisticei însemnătatea cuvenită, să ne studiem binie din tote punctele de vedere și unde am vede, că s’a ivit vermele, care râde la firul decrescerei, progresului și al culturei poporului să-l nimicim pănă când încă nu e prea târziu. Cu acesta mică introducere trecem la studiul, ce l’a făcut dl Vargă Gyula în academia de șciințe magiară, studiu, care are menirea să de mustre, că nu vor trece mulți ani și cuceririle, ce din an în an le face limba magiară vor aduce drept isbândă înmulțirea rasei magiare în un astfeliu de raport, încât nu se va mai pute imputa magiarilor, că domnesc cu o minoritate numerică preste celelalte naționalități, cari formeza marea majoritate în statul ungar de azci. Respectivul domn și-a făcut studiile, punând în paralelă datele statistice din 1880 și din 1890. Se înțelege, că datele acestea numerice pot fi aprocsimativ exacte în cât privesce numerul tuturor locuitorilor; îndată ce însă din capul locului se urmăresce scopul de a se scote la ivela sporirea rasei magiare, statistica și studiul făcut pe baza ei despre sporirea naționalităților devine problematică. Oricât de problematică însă pentru noi este de însemnătate. Dl Varga Gyula ne spune, că și magiarii sunt un popor, care s’a înmulțit prin contopirea parțială sau totală a altor vițe de popare și că acesta contopire, care se continuă prin amestecare de sânge și de limbă duce mai ușor la lucrarea măruță a unității naționale magiare. Căci Magiarii nu trebue să se închipue, că o formeze numai magiarii de sânge, ci și aceia, cari cu iscusință și cu dor de inimă vorbesc limba magiară, deorece cel ce scie limba magiară, ia parte la cultura magiară, care este o legătură tot așa de puternică pentru realizarea ideei de stat magiar, ca și simțământul însuși al naoșului magiar. In un stat magiar nu se póte închipui altă cultură, decât cultura magiară, deorece cestiunea limbei magiare și a culturei generale a statului sunt cu totul nedespărțite una de alta. De aceea e legitimă instiința statului a se îngriji ca limba și respective cultura magiară să și-o însușască totă ființa omenescá de pe teritoriul ungar, se și-o însușescă de la naștere pănă la morte. Afară de cultura magiară în statul ungar, altă cultură special națională nu se póte face*) și se înșală toți aceia, cari cârcă s- o valoreze, deorece ei atunci nu-și pot valora capabilitatea morală și culturală în acest stat. E drept, că pănă acum limba și cultura magiară și-au însușit-o numai straturile mai înalte ale societății, de aceea a și mers cazul magiarizării atât de greoiu, astăzi însă trebue să căutăm ca să atragem massele cele mari ale naționalităților pentru limba și cultura magiară și trebue să ne grnjim, ca acesta să opunem, pe o bază mai largă democratică. Nu e destul, că cavalerii germani au fost întemeietorii unor familii sempurose magiare, ci inștința nostră* trebue îndreptată într’acolo ca prin introducerea culturei și limbii magiare în straturile de jos se lărgim cercul aspirațiunilor nóstre. , Așa se oprimă dl Varga în conturi generale și are îndrăsnala a se provoca da Roma, carea a cuprins nemuri din Europa, Africa și Asia, a cărei cultură bucuros au primit-o rasele respectivelor continente și astfel nu s’au asimilat pe încet. Dânsul uită de superioritatea culturei romane, de care se îndulcesc astăzi cele mai înaintate popore. Dar se ne întorcem la datele statistice . După dânsul magiarii s’au înmulțit în 40 de ani cu 54.31‘go pe când tote celelalte naționalități laolaltă cu 22.92 %. Limba maternă magiară o vorbiau înainte cu */„ de secol 37 % ale poporațiunei, ér acum o vorbesc circa 43%. In 1880 vorbiau limba magiară dintre locuitorii nemagiari ai statului ungar 11-57%, or în 1890 13-86%. Cu tote că și prin lege (art. de lege 18 ex 1879) se constring naționalitățile să vorbescă limba magiară, totuși numărul celor ce vorbesc limba magiară între nemagiari de abia s’a sporit cu 280.000, pe când naționalitățile s’au înmulțit cu 721.000, astfel in că în 1890 numărul celor ce nu sciu unguresce s’a urcat cu 441.000. In provincie preste tot magiarii formeza 45%, la orașe numerul lor se urcă la 68%. Acesta crescere considerabilă în anii din urmă în cetăți se explică și prin înpregiurarea favorabilă că în special germanii, cari vorbesc limba magiară (pe jidani autorul nu-i mai deosebesce de magiari) se și identifică cu magiarii. In orașele mari magiarisarea sporesce mai tare, deorece acolo înfluințază scala și alți factori culturali și sociali. La femei, cari țin cu îndărătnicie la naționalitatea lor magiarisarea merge forte greu. Dintre bărbați de limbi străine vorbesc magiaresce 16 74%, pe când dintre femei abia 1109 ° C. Cea mai mare stavilă a magiarisărei este, că magiarii vorbesc bucuros limba naționalităților, între care și pe lângă care trăiesc: Magiaresce vorbesc (în 1890) 500.000 germani (25.16%), pe când nemțesce vorbesc 783.000 magiari; — magiaresce vorbesc 228 000 slovaci (12%), slovăcesce 269.000 magiari; — magiaresce vorbesc 180.000 români (6.95 ° C) pe când românesce vorbesc 208 000 magiari. Cât de anevoiosă este magiarizarea în familie, unde femea ține „cu îndărătnicie“ la naționalitate și are înfluința cea mai mare asupra familiei se vede, că abia 2% sunt copii păn la trei ani, cari bâlbăesc unguresce, or dela 3—5 ani abia 3/2% Sub înfluința sculei vorbesc magiaresce 10% copii dela 6—10 ani, —17-12% dela 11—15 ani; dela 16—20 ani 18%, or dela 40 ani începând scade mereu numerul celor ce vorbesc limba magiară. Dintre confesiuni sunt două: cea unitară cu 98.33% și cea reformată cu 97 89% credincioși, cari vorbesc limba magiară; în biserica romanocatolică s’a urcat numărul credincioșilor, cari vorbesc limba magiară dela 5. 28% la 57.50%; în cea grecocatolică s’a urcat dela 9.35% la 10.83% ; în cea luterană dela 23.43% la 26.24% ; în cea iudaică dela 58.48% la 63.78% ; în biserica greco-orientală a scăzat numărul credincioșilor cari vorbesc magiaresce dela 0.95% la 0 92%. Din aceste date rezultă clara că la români magiarizarea nu merge, sau cum se esprimă autorul numai în cazuri escepționale se magiariseza câte un român și pe când românul numai cu greu ’și însușesc o limba magiară, magiarul invața ușor limba română, lucru care în trecut a dus la desnaționalisarea magiarului la „valacisare.“ b) femeile jocă rolul cel mai însemnat în desvoltarea nostră națională și pănă când femeia română e console de acest rol, ea va fi și scutul cel mai puternic al conservării nóstre naționale. c) în tóte bisericile s’a sporit numărul credincioșilor, cari vorbesc limba magiară, sau cum se esprimă autorul a succes înmulțirea credincioșilor în favorul magiarismului, numai in biserica ort. or, numărul lor a scăzut în decursul celor qrece ani. Acest cas dovedesce, că biserica nóstră națională românască, ca și în tre gul Alecsandru Mocionyi cu ocasiunea adunărei generale a Asociațiunei transilvane în anul trecut a dns între altele: Un popor cu viitoriu nu se pote desvolta decât având cultura sa națională. Poporul român e cu viitoria și cultura lui trebue sé fie naționala românescâ. Timbrul național se caracteriseze desvoltarea lui culturală.. ..