Telegraful Roman, 1895 (Anul 43, nr. 1-143)
1895-01-03 / nr. 1
Nr. 1 KWJ8TECÁ OTNTKÂLA SIBIU Sibiiu, Marți, 3|15 ianuarie 1895. abonamentul. Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 76 cr. Pentru monarcie pe an 8 fl , 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Aport Morțiu. Jota șt Sămbatori Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu strada Măcelarilor 45 Corespondențele sunt a se adresa la Redacțiunea ,,Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 45. Epistolele nefrancate se refasă — Articolii nepublicați nu se înapoiază Anul XLIII INSERTIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 15 cr., rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fiecare publicare. Prenumerațiune nouă la „Telegraful român“, care apare de trei ori pe săptămână, deschidem pe pătrariul I Ianuarie- Februarie-Martie al anului 1895, cu prețul cel mai moderat, ce se pate vede în fruntea foiei Banii de prenumerațiune se trimit mai cu înlesnire pe lângă asignațiuni poștale (Posta utalvány — Post-Anweisung.) Numele prenumerantului, al comunei, unde se află cu domiciliul, și eventual al poștei ultime se fie scrise bine, ca se se potă ceti. Se atrage atențiunea ca domni abonați, al caror abonament s’a sfârșit cu ultima Decembre 1894, să-și înnoască abonamentul, pentru ca altfel espeditura va fi silita a sista espectarea foii. Editura „Telegrafului Român“ în Sibiiu. De anul nou! Un amic al fotei nóstre ne trimite urmatoriul articol: Anul 1894 pentru noi românii va rămâne pentru tóte timpurile, in istoria nostră, un an epocal. Am fost loviți ca națiune, precum nici când altădată. Procesul Memorandului început la 7 Maiu, condamnarea acusaților, declarațiunea făcută de președintele comitetului național, finitul in mod atât de tragic cu întemnițarea acusaților, cari au fost smulși prin gendarmi în mod subit din sinul familiilor și a cunoscuților și transportarea lor intre baionete, ca și nișce criminaliști la negrele închisori din Seghedin și Vaț, vor forma paginele de glorie ale istoriei nóstre. Se mai adaugem la aceste nenumăratele procese de presă, cari s’au finit tote cu condamnarea acuzaților. Sumele enorme de bani, dictate drept pedepse asupra condamnaților și editorilor foilor, ne vor aduce aminte prin ce împrejurări critice a trecut deșteptarea simțului național precum și stârnirea interesului în popor față de afacerile nóstre publice. Causa română în congresul de la Haaga, prin neobosita stăruința a demnului președinte al Ingei, și prin spiritul de ecuitate al delegaților conferenței, a triumfat față de șovinismul magiar, representat prin vestitul Pázmándy. Cestiunea română, de dincoce de Carpați a progresat cu pași repezi, și acest progres avem să mulțumim în parte și viului interes ce frații români din libera Românie au arătat față de causa nostră. Europa astăzi ne cunosce durerile precum nicicând altă dată. Moțiunea deputaților italieni, carea au deprimat atât de mult șovinismul intolerant al contrarilor noștri, a fost și va fi cel mai învederat semn, că vocea unui popor tiner și viguros, consolit de drepturile sale nu mai póte fi suprimată. Prea s’au deochiat opresorii. Nici fondurile de disposițiune, nici subterfugiile diplomatice, nici broșurile magiare, nici fiarele plătite, nu mai sunt în stare a întuneca adevărul causei, pentru carea luptăm. Cu cât atacurile asupra vieței native naționale, bisericesci și școlare au devenit mai acute, cu atât causa română a fost apărată cu mai mare a resoluție. Ministrul călător prin Ardel aliat pe români un trup și un suflet. Acasunle ministeriale au fost gleu aruncat pe foc. Desființării partidului național ia respins imposanta adunare a alegătorilor din 28 Novembre, în mod demn. Un popor tiner pere numai atunci, când a cădut ultimul luptător fără noi românii dar Domnului ! în locul zecilor de luptători ferecați, avem să punem sute și mii, gata a lupta pentru drepturile nóstre inalienabili. Tot aceeași sarte credem va ave și ultimul ucaș ministerial, prin care sunt amenințați fruntașii români și carele de-a dreptul tinde la interzicerea adunărilor de alegători și popor. Numai merge și-a zis ministrul! Éta și poporul cu „agitatorii“, se nu le mai dăm ocasiune, a se întruni, ca și când un popor întreg ar pute fi pus în fără, ori aruncat în temniți. Noi vom răspunde acestui ucas,Jicond, este de ajuns unui ministru a părăsi terenul legal, și a confisca drepturi inalienabili pentru ca nime să nu-l mai ia în serios. Nu mai merge cu abuzurile în numele legei. Vom merge deci înainte cu bărbăție. Pătrariul din urmă al anului, ce trece la cele eterne, a mai avut de inregistrat și actul măreț când femeia română a întrat în lupta alăturea cu bărbații. Procesul domnișorelor române din Sibiiu, și atitudinea lor înaintea bazei judecătoresci ne aduce aminte de virtutea străbună, când femeia română esclama cu mândrie: ubi tu Cajus, ibi ego Caja! Astfnci lupta să portă cu forțe unite, și când scuturile vor cade de pe brațele bărbătesci, le vor ridica femeile. An de lupte, an de glorie, an de furtune și multe pahare amare a fost 1894. Bi ne lasă însă drept moștenire : consciința vie despre forțele, de cari depunem. — Vom mai înregistra și sancționarea proiectelor bisericesci, cari deși nefericite dar ne-au dat ocasiune a auz Ji din înălțimea tronului cu așa nu mai merge. Cestiunea naționalităților, e fapt cunoscut, că-și are rolul său la crisa ministerială, carea e una din cele mai lungi, și mai grave în era numită constituțională. Puțin ne mai pasă, dacă primministru va ajunge Bánnffy Dezsőfostul pașa la Nasăud. Cu cât se va abusa mai mult de lege, cu atât triumful causei nóstre se va apropia. Oțeliți în lupte în anul trecut, pășim veseli preste pragul noului an, «ficend tuturor, înainte cu D <eu pentru causa sântă. Viena și noul prim-ministru. Sub acesta litulă publică „Bud. Hirs.“ în aoul seu din 19 ianuariu n. c. urmatorea informațiune, referitóre la presidenția lui Bánffy, ce i se trimite din Viena: „Am fost curios a afla, cum este primită presidenția lui Bánffy la curtea din Viena, în ministerial comun, de esterne ți în cercurile normative ale guvernului austriac. Precum se scie, curțile arhiducilor, precum și partea cea mai mare a curții Maiei. Sale, are sentimente clericale și întocmai ca conții Zichy Nándor și Cziráky, pehorescheza orice transacțiune privitore la schimbarea proiectelor bisericesci pendente și speră a împedeca introducerea proiectelor deja sancționate. Din causa acesta în cercurile curții cabinetul Bánffy este primit cu bucurie răutăciosă. Acesta insemna la clericali posibilitatea de-a continua lupta contra legilor bisericesc, pe când un guvern, constituit pe basa fusiunii, care ar fi întrunit tóte partidele, ce stau pe baza dreptului public, i-ar fi adus pe clericali în o situațiune grea, cu privire la continuarea luptei. Subt acest Banffy „violent“ — oric e* — va decurge vesel lupta și răsboiul. In ministeriul de externe încredințarea lui Bánffy, de a forma cabinetul, a deșteptat de tot alte sâmțeminte. Diplomații afirmă, că Bánffy are o reputațiune așa de rea în România, încât în străinătate simplu numele lui Insemneza: prigonirea românilor ardeleni cu foc și fer. Agitatorii români vor face o larmă asurdiare în presa franceză și rusescá (póte și în cea engleză), încât cestiunea ardelená română va deveni în adevăr cestiune europená, ca cestiunea armenă. Acesta apoi este cu atât mai regretabil pentru ministeriul de externe, cu cât între acest minister și ministrul president magiar este o anumită solidaritate, având în sensul legii prim-ministrul magiar înmurire hotárâtare asupra conducerii afacerilor externe. Kálnoky sau trebue să destivueze eventualele violențe ale lui Bánffy față de români, sau trebue să repășescă. Dacă lui Bánffy nu-i va succede a convinge străinătatea, că el nu persecută pe români, ci chiar silesce a-i pacifica prin concesiuni. FOSȚA 1 Pessimismul. (Conferință publică ținută în Sibiiu de prof. seminarial Dr. Vasilie Saftu.) Domnelor și Domnilor! înainte de a începe conferința mei îmi permit a Ve atrage atențiunea asupra unui proverb francez de altmintrelea forte des întrebuințat De câte ori vrea să esprime luptătorul drepturilor omenirei o idee, care eventual ar pute să fie înțelesă fals, se îngrâdesce cu cuvintele: Henny soit, qui mol y pense, adecă a naibii să fie acela, care are vre-un gând rău. — Cu alte vorbe, din capul locului Vo rog, deși pessimismul e subiectul prelegerii mele, cu tóte acestea D Vestra să aveți bunăvoința d’a nu da o interpretare „pessimistâ“ espresiunilor mele. Trăim într’un secol, când și cele mai temeinice cunoscințe nu plătesc o para frântă, dacă ele nu sunt exprimate cu mănuși glacés; am ajuns nisce vremuri, când potopul de gândiri seriose trece ca fulgerul pe lângă muritori, dacă proprietariul lor nu va sei sé se mișce conform „manierelor“ ín vigore într’o societate alesa. Convins și eu pe deplin despre adevărul acestor cuvinte, m’am adresat mai în lunile trecute cătră un librariu renumit dintr’un orășel al Transilvaniei. Auzisem adecă, că în acest opid au apărut în ultimul deceniu trei cărți de bon ton, prin urmare tot atâtea codificări ale manierelor elegante „europene“. Trăiam iu fericita idee, că după ce le voiu ceti și le voiu învăța chiar și de rost, mă voi mai modernisa și eu câtuși de puțin. Când ce se veiti ? Librariul meu îmi nimicesc e ultima speranță. El îmi răspunde, că deși a tipărit peste 40.000 de exemplare și deși n'a espectat nici unul în afară, tóte le-a vândut în loc, și astfel nu îi este peste putință să me scotă din necaz. Care ați cetit pe „poetul disperat“ al lui Kotzebue, vă puteți face o închipuire despre trista situațiune, în care ajunsese nemângăiatul meu suflet. Ce se fac și ce se dreg, ca se pot deschide și debilelor mele idei drumul în lumea mare? Nu suiam ce și nu stiam cum, — când de-odata se ivește pe orizontul întunecat al gândurilor mele un lucefer strălucitoriu, din calea căruia fugiau negri nori, cum fug copii din amintitul orășel de frica taurului Nu era Luciferul. Eminescu, era luceforul meu, care mi a adresat grațios următorele cuvinte drăgălașe: „Mititelul și delicatul meu adorator! Nu fie mâhnit sufletul teu ca al lui Mendelsohn( pentru că s’au vândut tóte exemplarele de maniere elegante din orășelul X; nu-fi pară rău! In lumea modernă manierele europene și-au trăit traiul și și-au pupat mălaiul , ca să te distingi într’adevĕr între semenii tei, scrie-i librariului Tsian Tsian-Tsiu (ceresce Cian- Cian-Cin) din China și ești mântuit“. Astfel grăi luceforul meu și dispăru. — Pentru moment sufletul meu se scălda într'o mare de fericire. Dar nici acesta ca tóte lucrurile din lume, n’a avut durată lungă. Și scrți pentru ce? Pentru că — curios lucru — o rândunică mi-a adus, câteva minute după acesta trista scrie, că între chinezi și japonezi a isbucnit un crâncen resboiu, care face imposibilă orice comunicare. — Mai scrie acum librarului Cian-Cian-Cin ! . . . Sfatul luceférului a fost un vis trecătorii, ca și visul“ — romanța franceză atât de plăcută astăzi unor domnișore. Visul a încetat în curând și pentru mine, și frământat de dureri împreunate cu adânci suspine m’am cufundat din nou în pivnița obscură a pessimismului. De aici nici n’aș fi mai ieșit, dacă nu s’ar fi început seria conferințelor nóstre. Setos ca și Grui-Sânger al lui Alexandri, abia apucasem să sorb câteva picături de maniere „moderne chinezesci." Am eșit și eu din miserabilul meu coteț,* am venit în acest salon, ca să le ascult. Mulțumită ideilor clare și legăturei logice, cu care au fost predate, le-am pătruns și înțeles pe tote din fundament. Am rămas însă — durere — în sufletul meu tot un pessimist, pentru puternicul motiv, că trântelile la pământ, prescrise în codul manierelor moderne sau chinezesc, presupun o rară flecsibilitate de corp, presupun un gimnastic dibaciu și un equilibrist nein recut — condițiuni imposibile pentru mlădiosa mea constituție! Eta, Domnelor și Domnilor, pentru ce Ve rog să binevoiți din considerațiuni binecuvântate a me dispensa de salutările îndatinate între „fii ceriului“ și modernitate între fii pământului, ca nu cumva pretinzând prea multe de la mine, se devin și mai pessimist decât cum sunt. — — După acesta nesărată introducere dați mi voie se se conduc pentru scurt timp în pantheonul pessimismului. Vom deschide maij întâiu departamentul filosofilor pessimiști, apoi vom trece la omenii practici, cari nu sunt filosofi. (Va urma) *) Espresiune întrebuințată la chinezi. *) Mendelsohn are o composite musicală: Psalmul 42, în care se ivesc mai des aceste cuvinte. 2/1T /