Telegraful Roman, 1897 (Anul 45, nr. 1-142)

1897-01-02 / nr. 1

2 1 . Reminiscenţie din anul 1860. Suum cuique. Peste puţin şi se încheie o jumătate de seclu dela rumperea legăturilor feudali, sub cari am gemut până la anul 1848/9 — şi de abia mai trăesce între noi un duţin de bărbaţi, cari au luat parte activă la acele lupte pentru libertate. —Apoi dela sfărîmarea lanţurilor absolutistice, sub cari am trebuit se mai suferim până la anul 1860, când ni s’a deschis o nouă eră de activitate naţională, încă s’au impuţinat tare factorii, ce au incurs la o desvoltare nouă. — Peste curând şi vor dispăru şi aceştia dintre cei vii, şi d’aceea multe evenimente, ce până acum încă nu le-a limpecjit istoria, vor remâne întunecate, dubie şi neexplicabile. — De aceea e datorinţa contemporanilor acelor întâmplări, până mai trăesc, d’a le lămuri, şi îndeosebi d’a limpecji macar acele momente, ce au devenit controverse şi pot seduce pe tinera generaţiune, ca — în necunoscinţă de causă — se adune mereu cărbunii la ora de ambiţiune a unor idoli dedaţi la tămâieri şi închinăciuni, de cari istoria nu s’a putut feri nici odată. Un atare moment istoric, ce a devenit tocmai înfilele noastre meide certa, este cestiunea desprce primul impuls, ce s’a dat la înfiinţarea asociaţiunei noastre transilvane pentru literatura română şi cultura poporului român. Orice faptă istorică se dovedesce cu precerinţă numai prin acte contimporane şi martori oculari. Tot ce după una sau mai multe generaţiuni de omeni se afirmă în directă oposiţiune cu acte, dovechi clasice, se pot cu tot dreptul considera numai de mofturi şi palavre. Primul preşedinte al asociaţiunei noastre — Şaguna, carele dela început a petrecut cu atenţiune toate mişcările pregătitore, şi punându-se în fruntea refacerei, a şi dus la îndeplinire ideea asociaţiunei — aşa credem — că a fost şi cel mai competent martor şi interpretator al faptelor implinite, când în cuvântarea sa de deschidere a adunării constituante din 9/21 Martie 1861, între altele a constatat şi urmatorele : „într’aceea fiind la guvernul ţării o „comisiune conchişmnată din bărbaţii cei „mai renumiţi ai naţiunei noastre spre a-şi „da părere în lipsa limbistică, aceşti bărbaţi bravi în literatură şi în toate ce privesce „la binele obştesc, au desbătut între sine „şi treba înfiinţândei noastre asociaţiuni, „de unde apoi D-l canonic Cipariu şi D-l „Pretor Puşcariu, carele a şi dat la asocia-I „ţiunea acesta impulsul cel dintâiu prin organele nóstre jurnalistice, au luat însă d’a „compune din parte-le câte un proiect de „statute şi mi le-au predat spre întrebuinţare după împrejurări — etc.“ (Vecii actele asociaţiunei tipărite în Sibiiu, 1862, pag. 45). Asemenea şi primul secretariu al asociaţiunei — Bariţiu, carele laolaltă cu Şaguna a lucrat la pregătirile pentru înfiinţarea asociaţiunei, şi de aceea a avut imediată cunosciinţă de cele petrecute, în opul său. Părţi alese din Istoria Transilvaniei, volumul III, pag. 31—32 scrie următorele : „Membrii comisiunei se mai învoiseră „între sine, ca se fie invitaţi din sinul ei „Tim. Cipariu şi Ioan Puşcariu, acesta totodată ca ursitoriu al năuci încercări de a ne „înfiinţa o societate literară, ca să compue şi „dînşii câte un proiect de statuie. “ Faţă de aceste dovezi clasice ne-a frapat cetirea unui pasagiu din Biografia D-lui Dr. Ioan Raţiu tipărită în Calendarul poporului 1897 pag. 69—71, ce sună în următoriul mod: „La anul 1860 a venit apoi la Sibiiu „se facă censura de advocat“ (adecă Dr. „Raţiu). „Ideea primă a asociaţiunei s’a născut în cercul unor tineri români din Cluj : „Şipotar, Raţiu, Filep, şi advocatului A. „Bohăţel. Hotărîrea de a face pas pentru „înfiinţarea unei asociaţiuni culturale românesci o luară într’o seră, când de obiceiu „după cină povesteau cum ar pute mai bine „promova causa nemului românesc. Ei com„puseră şi un apel cătră inteligenţa româ„nescă în scopul acesta, şi când Dr. loan „Raţiu a plecat din Cluj spre Sibiiu, ca „sS facă censura, el s’a oprit în Turda şi „în Alba lulia, şi a câştigat pe toţi fruntaşii „români pentru ideea „Asociaţiunei“. După „ce a făcut censura a rămas câtva timp încă „în Sibiiu, ocupându-se numai de causa „Asociaţiunei. Pentru ideea aceasta a căştigat pe Bologa, Ioan Hannia, Nic. Popea, şi „mai ales pe Metropolitul Şaguna, care s’a „şi învoit se subscrie cererea făcută cătră „guvern, ca să permită ţinerea adunării în „scopul înfiinţării Asociaţiunei. Iscălită „astfel de Şaguna, cererea a fost trimisă „prin doi tineri la metropolitul Şuluţ în „Blaj, care din pricina unor formalităţi n’a „voit se-o subscrie. — Atunci a mers, Dr. „Raţiu însuşi la Blaj şi dând Metropolitului explicările de lipsă a fost aşa de „norocos de la câştigat nu numai pe el, ci „şi pe toţi canonicii, cari asemene au subscris cererea cătră guvern. Dela Blaj cererea acesta a fost trimisă prin juristul „Puşcariu, acum advocat în Braşov, apoi a „dat rotă prin toate oraşele unde sunt Români, şi în urmă s’a reîntors el la Dr. „Raţiu, carele o-a predat-o Metropolitului „ Şaguna, or acesta o a înaintat’o guvernului. „Astfel s’a câştigat permisiunea pentru prima şedinţă de constituire, astfel „s’a înfiinţat „Asociaţiunea Transilvană“, „la iniţiativa unor tineri şi mai ales a tinărului Dr. I. Raţiu.“ Va seifică, prima idei, primul apel de la Cluj, propaganda la Turda şi Alba-Iulia, câştigarea Sibienilor, convertirea Blăjenilor, circularea petiţiunei spre subscriere, posedarea la Şaguna spre înaintare, câştigarea consensului şi astfel realisarea asociaţiunei — toate — toate numai şi numai prin Dr. Batiu, că altfel astăci n’am avea asociaţiune. Mein Liebchen, was willst du noch mehr ! ! Dar cu tote acestea, fiind acesţiunea de prioritate a primului impuls pentru asociaţiunea transilvaniei, unde se recer date cronologice positive, trebue se întrebăm mai nainte de toate pe autorii biografiei D-lui Raţiu: în ce cai au ţinut aceştia cu tinerii din Cluj cina aceea, din a cărei spumă de Champagniă a resărit Minerva cu prima idee a asociaţiunei transilvane în capul D-lui Raţiu ? — Şi cum se documentază ? că altfel s’ar pute data şi de pe atuncea, când D-l Raţiu sugea încă ţiţă la peptul mamei sale. Apoi, apelul dela Cluj, întrebăm : din ce cai? cine l’a vecţut? în ce jurnal s’a publicat? şi de ce cuprins a fost? — pentru că astăci — după 36 de ani, poate scorni ori ce voinicos o sută de apeluri antedatate; numai cât atare marfă astăcji nu mai face parale. Noi la timpul seu vom reproduce un atare apel, — dar nu dela cina tinerilor din Cluj şi cu atât mai puţin dela Dr. Raţiu. Peregrinagiul de propagandă la Turda? Credat Iudaeus Apella! — Eră mai departe la Alba-Iulia?—Ei! — dară D-l Accente Severi ni spune : — că ce e drept — D-l Dr. Raţiu a fost pe timpul acela pe la Alba-Iulia, înse nu scie se fi adus D-l Dr. Raţiu vre-o straiţă plină cu prima idee, cu primul împuls la înfiinţarea unei asociaţiuni literare, — ci numai — că convenind acolo cu mai mulţi inteligenţi, unde era vorbe pentru o colectă pe sama unui student, el — Axente Sever — li-a respuns, că el nu mai dă nici un cruceriu până ce pentru astfel de scopuri nu se infiinţază reuniuni formale Mai departe se cice în citata biografie, că dl Dr. Raţiu în călătoria acesta argonautică a sa, sosind la Sibiiu pentru censura de advocat (cam pe la începutul lui Maiu) ca om „tiner“ ar fi scos din amorţală pe betrânii de acolo: Bologa, Hannia, Popea şi mai pe urmă chiar şi pe Şaguna, îmboldindu-i şi câştigându-i pentru prima sa idee acesta s’au aşezat câte o masă lungă în fiecare odaie, s’au aşezat 12 paturi, tot câte 2 peste olaltă, şi astfel nu s’a făcut începutul unui internat deocamdată pentru 24 de studenţi. în internatul acesta am fost eu ca cel mai înaintat şi în etate şi în classe, şi până în anul 1876 cât am fost eu acolo ca student, aici a avut locuinţă fiul Venerabilului paroch din Corunca, loan Ioanovici, parochul actual din Ruşi loan Ioanovici, fiul parochului din Mihiş, actualul paroch din Mureş-Cheţa, Ilie Şerban, actualul preot din Nadeşul-săsesc loan Baciu, actualul medic din Orlat Dr. Georgiu Prunaş, actualul învăţătorii din Vidrasău loan Golea, şi alţii, de cari aici nu mai fac amintire, în internatul acesta încălzitul încă era provăilat de cătră neguţătoriul Fogaraşi. Numai noi cei adăpostiţi în acel internat stim cu câtă îngrijire era bătrânul protopop pentru viaţa noastra casnică, pentru desvoltarea noştmi şi în general pentru conservarea noistră în credinţa, limba, datinile şi obiceiurile părinteşti, de asociaţiune adusă de el gata — gătită şi garnisită. — Noi înse vom dovedi tot cu acte contemporane, că bătrânii aceştia din Sibiiu erau sculaţi mai de diminaţă şi mai trezi pentru ideea de asociaţiune, decât D. Dr. I. Raţiu când sosise la ei pentru censura de advocat. Nu „tineruli“ Raţiu a îmboldit pe aceşti betrâni, ci betrânii aceştia au provocat pe viitorul advocat, ca se dea o probă de noua sa meserie prin concilierea îndată a unei petiţiuni pentru licenţie de preconsultare. Şi dacă nu aducem bine aminte, el a şi compus acastă petiţiune în 10 Maiu 1860, carea şi circulându-se prin studenţi spre adunarea de subscripţiuni, s’a predat apoi lui Şaguna spre a o înainta la guvern. Dară primul acesta debut al noului advocat, se vede, că n’a fost prea norocos, pentru că cererea nefiind potrivită legilor de asociaţiune şi în deosebi lipsindu-i planul şi delineamentele statutelor pe cari era se se baseze asociaţiunea, guvernul o a respins în 12 Iuliu 1860 sub Nr. 2475 (8—12). Numai după petiţiunea cea nouă a lui Şaguna, din 6 Decembre 1860, şi subscrisă numai de el însuşi, a urmat consensul cancelariei aulico-transilvane din 22 Ianuariu 1861, Nr. 84, pentru Constituanta ce s’a ţinut în 21 Martiu 1861. De aci se vede, că firul continuităţii dlui Dr. Raţiu dela pretinsa sa prima idee pănă la ultima patră, ce crede că o a pus’o el la edificiul asociaţiunei de tare întrerupt. Altcum fiecare, şi cel ce a făcut conceptul petiţiunei respective, şi ce’l ce o a circulat spre subscriere, şi în fine şi cei ce o au subscris’o se pot asemene lăuda cu meritul ore-cărui impuls; — era dacă dintre toţi studenţii, cari au făcut posta de subscripţiuni prin tota ţara, biograful amintesce numai pe juristul Puşcariu, acesta semăna mult cu intenţiunea de a mistifica numele Puşcariu numai ca lumea nouă se creda, că Şaguna de aceea a designat pe un Puşcariu de iniţiator, pentru că un Puşcariu a adunat subscrierile. Mai paradoxă însă ni se pare nou e asortul biografiei lui Raţiu, unde c zice, că după convertirea celor rei — credincioşi dela Sibiiu, plecând spre Blajaci a convertit şi pe cei mai rei — credincioşi de acolo şi în deosebi pe renitentul metropolit Şuluţ. — Să ne ierte înse biografii dlui Raţiu, decă le spunem verde, că noi am cunoscut pe metropolitul Şuluţ din toate privinţele, căruia — deci i se poate imputa vre-o scădere, acesta a putut fi numai naţionalismul seu cel superlativ, hiper-zelul seu pentru naţiunea română, încât eram controlaţi în toate afacerile noastre, ni se dau îndrumările cuviincioase şi în general vieţa noistră în acel oraş era condusă cu îngrijirea unui bun părinte, care veghiază asupra fiilor saci. Multe ar mai încăpa în cadrul unei forţe, şi eu în special multe amănunte de special interes public a’şi mai avè să spun din viaţa fericitului în Domnul ! Dar’ de astă-dată mă mărginesc numai la cele 2 momente principale din viaţa lui : la adunarea tineretului în giurul bisericii şi la internatul, care ne-a adăpostit pe timpul studiilor. în executarea nobilelor sale inştinţe mult a fost ajutat de bărbaţii noştri aplicaţi la rabla regescă din Oşorheiu, Aldulean, Servian P. Barcian şi Petru Pipoş, care ca jude de tablă pensionat, acuma se află între noi aici în Sibiiu, în special dl Petru Pipoş, jude de tablă, care a trăit în Oşorheiu până la moartea bătrânului protopop şi actualul protopop, Nicolae Maneguţ vor sei ce scrie a avut acel internat dela 1876 încoace, şi eu cunoscând marele lor interes cătră tot ce este bun şi frumos, cred că nu vor întârzia a completa ceea ce eu nu mai pot. Au apus familia Görög, familia Marinovici, Pepelovici, mai era în floare familia Fogarasy, Filip, Man, Moldovan şi Ştefani. Industriaşii erau cu totul în apunere. Branşa tăbăcarilor era compusă exclusiv din români, şi aceştia erau deja decimaţi prin căsătoriele cu secuience. Era deja iminent pericolul magiarisărei, şi bătrânul protopop o observa acesta mai bine, el care era în Oşorheiu din anul 1839, el care a văcut cum s’au perdut comercianţii români, cum meşteşugarii, şi cum se perde tot mai mult viaţa românescă din acel oraş. Astăcji în Oşor’heiu toţi tăbăcarii români sunt magiarisaţi, puţinii cismari cari s’au aşeetat acolo abia mai sciu românesce, copiii lor deja nu mai vorbesc limba părinţilor lor. Dintre neguţători a mai rămas o singură familie, Ştefani, dară şi aceea magiarisată. Capul ei de ar fi să închidă ochii şi atunci s’au stins toate familiele române de neguţători. Bătrânul protopop, care le prevedea aceste, plănuia înfiinţarea unui convict în acel oraş, unde tinerii români să aibă cel puţin locuinţă sub îngrijirea protopopului local. De iutremântul lor pe atunci încă nu se pote face îngrijire, căci noi studenţii de atunci trăiam din pânea, mămăliga şi cerealele, pe cari părinţii noştri ni le aduceu săptămână de săptămână cu desagii în spate. Stăruinţele bătrânului protopop erau îndreptate deci asupra noastră numai în ce priveste locuinţa. Să fim scoşi din locuinţe de pe la familii sărace, scăpătate, să fim scoşi din sinul familiilor ungureşti, şi să fim puşi în un internat, unde timpul liber să fie petrecut în viaţă românască; cu un cuvânt să putem continuă firul acolo, unde l’am întrerupt, când am părăsit vatra părintască. Dintre familiele române cea mai cu stare era familia Fogaraşi. Bătrânul neguţătorii, era om tare bisericos, nu ar fi lipsit odată de la biserică, şi în strana stângă el cânta pănă la finea slujbei dumnezjeesci. Lângă biserica românescă din mijloacele neguţătoriului DemetriuFogaraşi s’a făcut o casă cu trei încăperi. In casa TELEGRAFUL ROMAN.