Telegraful Roman, 1897 (Anul 45, nr. 1-142)
1897-01-16 / nr. 6
Nr. 6. Anul XLI . Sibiiu, Joi, 16/28 ianuarie 1897. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Maria, Joia și Sâmbăta. ABONAMENTUL la „Tel. Rom.“ într’una cu suplementul „Foia Pedagogică“ . Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarchie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Pentru abonamente şi inserţiuni a se adresa la Administraţiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 45. Corespondenţele sunt a se adresa la Redacţiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 45. Epistolele nefrancate se refusă. — Articulii nepublicaţi nu se înapoiază. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rendul cu litere garmond — şi timbru de 30 cr. pentru fiecare publicare. Spionagiu. Ministrul-president al Ungariei în una din şedinţele trecute ale parlamentului a cetit o epistolă privată. Epistola acesta privată, a unui om privat, s’a scris prin Septembre anul trecut. Ministrul-president Bánffy a folosit scrisoarea ca armă politică contra partidului poporal, căruia acuma aparţine persoana, care în Septembre 1896 a scris epistola. Persoana aceea pe timpul când a scris cele din epistolă nu era deputat, şi pe timpul acela partida poporală încă nu exista ca partidă parlamentară. Aceste premise, să vedem acum ce a făcut ministrul-president al Ungariei şi cum s’a scusat în faţa parlamentului. Oposiţiunea s’a indignat la auilul revelaţiunilor făcute de ministrul-president al Ungariei. Ministrul-president al Ungariei a descoperit, că el a instituit o cancelarie secretă pănă acuma, un fel de cabinet negru. Acest cabinet negru pune mâna pe epistole private, despre cari crede că ele sunt bune spre a aduna din ele material pentru persecuţiuni politice. In fruntea acestui despărţământ, în fruntea acestui aparat şi centru al tuturor denunciaţiunilor şi al tuturor denuncianţilor stă consilieriul de secţiune Jeszenszky. Consilieriul acesta 4* de 4’ face domnului ministru-president Bánffy raport despre cuprinsul scrisorilor private, pe cari a pus mâna, şi cari deci nu au ajuns în mâna adresaţilor, respective despre acele scrisori, în posesiunea cărora cabinetul negru nu a ajuns pe cale cinstită, asemenea despre denunciaţiunile de tot soiul, primite pe alte căi şi pe alte canaluri. Din gura domnului ministru president am aflat, că el asemenea scrisori câştigate pe asemenea necinstite căi le inserează în un protocol, le lega bine, le pune în scrin, şi apoi le scoate şi face us de ele, când cere trebuința. Cam aceasta este organisațiunea cabinetului negru. Luat la răspundere pentru cetirea în parlament a acestei scrisori private, ministrul president s’a apărat în modul următor: „Scrisoarea aceasta o am aseitat între celelalte scrisori sosite la mine de mai nainte pe calea indicată deja. In decursul desbaterei aflând trebuință de a mă ocupa cu cestiunea programului partidului poporal și de a vărsa lumină şi în politica şi programul partidului național, căutând între scrisorile adunate, pentru a mea orientare, scrisoarea aceasta o am aflat de potrivită pentru clarificarea situaţiunei şi pentru deplina orientare a firei. In urma acesteia, Onorată Casă, m’am simţit îndemnat şi îndreptăţit a face provocare la aceasta scrisoare. Resultă din cele spuse pănă aici, că în Ungaria constituţională este instituit un oficiu public de stat, care stă sub speciala îngrijire şi ocrotire a ministrului-president, şi chemarea acestui oficiu este violarea secretului epistolar. Dacă se mergem mai departe. Scrisorea din cestiune încă în Septembre a. tr. a fost trimisă la cancelaria centrală a bărbaţilor, cari voiau să întemeieze partida aşa numită poporală. Schimbându-şi cancelaria acesta localul, noul chiriaş a aflat în el mai multe chârtii legate în pachet. Cetind printre ele, a dat şi de scrisoarea din cestiune. Chiriaşul necreştin, credând că face serviciu curentului necreştin de la noi, a dus scrisoarea la o taie jidană spre publicare. Redactorul acelei foi, om cu alte concepte despre secretul epistolelor, nu o a publicat, ci o a arătat domnului conducătorii al cabinetului, Jeszenszky, carele apoi o a arătat ministrului-president Bánffy, care o a inserat între scrisorile sale secrete, de cari face întrebuinţare când cere nevoia. Cinismul, cu care s’a dat pe faţă violarea secretului de epistole, sistemul întreg de denunciaţiuni, şi din ele sistemul ne maipomenit în stat constituţional de persecuţiuni politice, a provocat indignaţiune în şirul oposiţionalilor, în state liberale, constituţionale, vătămarea secretului de scrisori se condamnă cu tota tăria, la noi însă nu. Se laudă în faţa lumii ministrulpresident, că el are o mulţime de asemenea scrisori, despre cari nu stie, nu voesce să scie cum a pus pe ele mâna oficiul institutului pentru spionagiu; epistolele acele, apoi denunciaţiunile de tot soiul află urechi deschise în Budapesta şi fără a se mai căuta, dacă denunciaţiunile au basă, ministrulpresident le ia de bani buni, şi cu forţa puterii de stat lovesce asupra celor denundaţi. Opiniunea publică din Ungaria s’a indignat asupra ministrului-president pentru cuvântul, că el a mărturisit starea faptică a lucrului, şi prin acesta a compromis onoarea Ungariei ca stat liberal. Sistemul de spionagiu lovesce în libertăţile publice şi în libertatea personală. Acesta mărturisită în faţa Europei vatămă demnitatea Ungariei şi o degradază la rolul unui stat oriental. In asemene mod condamnă ziaiele din capitală pe ministrul president pentru destăinuirile făcute. Noi nu putem fi supăraţi pe actualul ministru president pentru destăinuirile sale. ’I-am fost recunoscători, când a mărturisit în faţa parlamentului, că la alegerile dutate din toamna trecută corupţiunea a fost basa pe care s’a pus şi pe care l’a scos resultatul de acti-O.Ei suntem recunoscători şi acuma pentru destăinuirile cu cabinetul negru. Avem de acii încolo mărturie clasică, la care să ne provocăm, şi noi avem sute de motive de a ne provoca la acest cabinet negru, atât în cele bisericesti, cât şi în cele naţionale, în sistemul de guvernare al statului nostru spionagiul de mult timp jocă rolul principal, şi noi ne vom provoca la destăinuirile interesante ale actualului ministru-president, căruia altcum şi în caşul concret majoritatea FOITA. » Documente pentru limbă şi istorie. (Urmare.) Ordinatiuni. F. g. 12,466. Spre înconjurarea neorenduclelor şi abusurilor ce s’au băgat de samă că se fac la rânduirea şi scoaterea forşpanurilor, întracolo se îndraptă prin acesta toate jurisdicţiile ca, deoare ce în „Közlöny“ din est’an Nri 18. şi 26. s’au rânduit ca, forşpanurile, pănă vor ţinâ timpurile acestea de răsboiu, să se deie numai pe lângă plată gata, acelea pre lângă cinetanții nimărui, dară cu plată gata numai acelora să se deie, cari pot arăta asignația și slobozeniea dela superioritate în privința acesta dobândită, însemnându-se tot deodată, că despre aceea ce s’ar asigna in privința acesta necuviincios, va avea a răspunde asignătoriul atârnătoriu. Debriținu 9. Maiu 1849. Klapka, general locoțiitoriul ministrului de resboiu. F. g. 17,170. Macar că, forșpanurile pre lângă cinetanție, s’au ștersu, și s’au poruncit ca pre viitoriu numai cu prilejul trimiterilor oficioase să se rânduască forşpan, şi şi atunci numai pre lângă plată gata, se află totuşi comendanţi de târguri şi de transporturi, carii tot întruna rânduesc forşpanuri pre lângă cinetanţie, drept aceea, aceia de care se ţine lucrul acesta, să îndreptăză prin acesta mai pre urmă, și sub pedeapsa lipsirei din dregătorie, ca în privința rânduirei și scoaterei forspanurilor să păzescă nevătămată rânduela mai de multe ori repețită, dară mai pe urmă în 13. Maiu a. c No. 12,466 eșită și în Közlöny Nr. 104 publicată, în lipsirea ministrului de răsboiu, Ernest Kis. Care cu acel adaus să împărtăşesce spre acurată urmare spre publicare şi spre lipire pre păreţi în toate satele şi în toate locurile publice, că eu totdeodată pre toate jurisdicţiile le fac strâns respungătoare in privința împărțirei forspanurilor după dreptate şi cuviință. Sibiiu, 13. Iunie 1849. Moisi Berde, m. p. comisariul ocârmuirei. Un paşaport din anul 1759. Arătătoriul acestuia Ioan Bărboi din Vinerea, scaunul Orăştiei, câlătoresce de aici din un loc (laudă Domnului) neinfectat şi liber de morburi lipicioase la Oradea mare cu scop de a agonisi ceva cu munca mânilor sale şi recerc din oficiu şi în mod amicabil pe toţi oficerii militari de rang înalt şi mai de jos, precum şi toţi funcţionarii camerali şi civili de orice stare şi demnitate, a lăsa premenţionatului Ioan Bărboi din Transilvania nu numai cale liberă, ci a-i fi şi de ajutoriu. Aceia însă carii stau sub comanda mea îşi împlinesc numai datorinţa. Sign. Timişoara în 17 Maiu 1759. (L. S.) I. S. conte de Soro. Marşul campestru Locot. General campestru majestru vigil al Maiestăţii Sale imperială rom. al Ungariei şi Bohemiei, colonel de infanterie şi comandant al oraşului şi cetăţii de graniţă Timişoara. (Va urma), parlamentului şi-a votat deplina sa încredere. Resultatul final. Sistemul de spionagiu poate continua, având acuma şi aprobarea parlamentului. Revista externă. Cu privire la alegerile dietale din Austria au apărut pănă acuma trei manifeste, dintre cari de mai mare importanţă, tocmai prin cuprinsul său, este manifestul subscris de metropoliţii şi episcopii catolici din Austria. Manifestul conţine cam urmatoarele idei principiale: Alegerile de acum au o însemnătate deosebită, este deci datorinţa morală a păstorilor sufletesci de a învăţa şi întări credincioşii întru îndeplinirea conscienţiosă a datorinţelor lor. Deoarece coroana dreptul legislativ l-a împărţit cu parlamentul urmază, că tot binele poporului, sanarea relelor, înaintarea pacinică pe terenul religios, naţional şi social depinde de la ţinuta corectă a Reichsrath-lui. Influenţa representanţilor poporului se extinde nu numai asupra statului şi a cetăţenilor, ci şi asupra întregei vieţi religiose şi bisericesci. Rasa fericirei popoarelor e religiunea, profesată de S-ta biserică. De aici biserica are lipsă de o libertate perfectă. In Austria biserica nu se bucură de o astfel de libertate, legislaţiunea statului s’a îngerat adânc în afacerile de drept ale bisericei, împedecă libera-i desvoltare şi pe servitorii ei îi pune sub în tutorat oprimător. Popoarele acestei monarchii, pentru ca să se desvolte liber, au lipsă de pace naţională şi socială. Este în interesul fiecărei naţionalităţi a lupta pentru conservarea monarchiei întregi şi puternice. Pe terenul social aproape nu e classă, care să fie mulţămită cu raporturile şi legile economice. Un bărbat creştin însă nu poate aproba niciodată mijloacele, pe cari unii representanţi ai poporului muncitorii le recomandă pentru delăturarea relelor: răsturnarea întregei ordine din societate, încetarea proprietăţii şi statificarea pământului. Aceste iisuesc la nimicirea biseric