Telegraful Roman, 1897 (Anul 45, nr. 1-142)

1897-07-22 / nr. 80

Nr. HO. Anul XL T­. Sibiiu, Marţi, 22 Iul­iu (3 August) 1897. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marţ­ia, Joia şi Sâmbăta. ABONAMENTUL la „Td­. Rom.“ într’una cu suplementul „Foia Pedagogică“ Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 1 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarchie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni fl fl., 3 luni 3 fl. Pentru abonamente şi inserţiuni a se adresa la Administraţiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 45. Corespondenţele sunt a se adresa la Redacţiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 45. Epistolele nefrancate se refrrsă. — Articulii nepublicaţi nu se înapoiază. INSERŢIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rândul cu litere garmond — şi timbru de 30 cr. pentru fie­care publicare. Nr. 4290 Şcol. Notă: In institutul regnicolar de orbi din Budapesta a devenit vacant un loc gratuit din fundaţiunea făcută de Di­­­mitrie Lyka pentru un copil orb în etate de 8—10 ani de religiunea gr.­or. Ceea­ ce se aduce la cunoscinţă publică cu acea observare, că condi­­ţiunile mai detaiate de conferire se pot afla la acest consistoriu. Sibiiu, din şedinţa senatului şco­­lariu ţinută la 3 Iuliu 1897. Consistoriul arch­idiecesan. Drepturile noastre de întrunire. 1. „ Viaţa noastra naţională se începe din dina, în care am început se ne adunăm la un loc, şi ne înţelegem între noi, .... şi cu cât mai strînsă e înţelegerea între noi, cu atât mai vină ne e viaţa şi cu atât mai tari ne simţim noi înşine şi mai pu­ternici ne socotesc alţii“. (*) După ce cu atâta stăruinţă am îndemnat pe credincioşii bisericei ortodoxe române ca să se întrunescă în adunări şi se pună în acele casă la o zelosă acţiune confesională, re­­sultă în mod firesc datorinţa noastră, de a ne ocupa în amănuntul de im­portanţa acestor întruniri şi de drep­turile noastre cetăţeneşti, ce vin consi­derate la întrunirile noastre preste tot. Voind a satisface acestei dato­ri­nţe vom considera d­e­­as­tă dată motive curat naţionale, motive, ce se refer la viaţa noastra naţio­­n­ală-polit­ică. E o chestie aceasta de actualitate şi de dorit ar fi, ca, dacă pănă acum n’a fost în­deajuns sau chiar de tot puţin discutată, să ne preocupe de aci înainte pe toţi românii de bine. Pentru­ ce ? Intreaga noastra chestiune naţio­nală se învârte astăzi,i esclusiv în giu­­rul drepturilor de întrunire, este fă­cută pendentă de capriţiile acestor drepturi unguresci şi de felul curios de interpretare a lor din partea oblă­­duirei. Carul politicei noastre s’a întroenit, osiile îi s’au frânt mai cu samă prin felul de aplicare a acestor drepturi din partea adversarilor noştri. Aceasta catastrofă este incontesta­bil cel mai important moment din viaţa noastra naţională, contimporană. Avut-am şi Z^e de înălţare sufle­­tescă, dile de sărbatoare şi mândrie naţională, dar Z^e de mare nemân­­găere pentru noi au fost de a vedea, cum ni se încalcă făţiş drepturile noa­stre de întrunire naţională, cum ni s’au nimicit strînsele nóastre legături, activitatea noastra prin organisarea în partid naţional politic, cum in conse­cinţă ni s’a suprimat pe tota linia caracterul specific român în viaţa noa­stră publică, cum viaţa noastră po­litică a devenit imposibilă, individua­litatea noastră naţională nesocotită, cum ne scot tot mai mult din cadrele constituţionalismului. Şi în faţa acestei stări de lucruri remedura e ascunsă încă în zarea vii­­toriului. De loviturile aceste capitale cei din fruntea mişcărilor noastre au rămas ză­păciţi şi s’au împrăşchiat ca o uşoră plevă în vânt, căreia îi lipsesce puterea de resistenţă. Prea au venit dese după­olaltă şi prea vehemente poate lovitu­rile, decât conducătorii noştri, ocupaţi şi cu proprii daraveri, să fi fost capa­bili a le paria. Şi n’au fost capabili mai cu seama şi din pricina, că nu s’au aşteptat la măsuri tocmai atât de es­­cepţionale, la cassarea celor mai ele­mentare drepturi individuale, cum e şi dreptul de liberă­ întrunire, — n’au fo­st pregătiţi. Şi se poate imputa cu drept cuvânt representanţilor alegătorilor români, că în conferenţele lor prea s’au ocupat de reclamarea drepturilor perdute şi a altora neavute încă, dar cari ne compet, şi prea puţin de apărarea şi asi­gura­rea celor esi­sten­te. Dreptul nostru de întrunire, aşa cum l-am practicat atâţia ani, organi­sarea noastră politică în genere şi asi­gurarea unor base solide pentru vii­tor, ci au fost arareori obiecte de dis­cuţie în conferenţe, ba au lipsit cu de­săvârşire dintre agende. Partidul naţional pe basa progra­melor sale politice avea, ce-i drept, de datorinţa să tindă la „delăturarea legilor şi ordinaţiunilor, cari sunt contrare desvoltării na­ţionale“, însă a uitat să-şi înscrie în program propria­ serie, insistând asu­pra delăturării meschinelor ordinaţiuni existente cu privire la drepturile de adunare, şi înlocuirea lor cu o lege sancţionată în care aceste drepturi puse pe base largi, respectând dorinţele noastre, să fie garantate, însă să ne oprim la afrontul cel mai straşnic ce s’a făcut la adresa drepturilor nostre cetăţenesci, la fai­mosul ucaz al lui Hieronymi. Fost­a are reacţiunea noastra în potriva aceleia în raport corespunzător cu volnicia extremă ce ni s’a făcut pe de o parte şi cu importanţa causei pe de alta? Afară de vre-o câţi­va articoli de jurnal şi de punctul prim al resolu­­ţiunilor adunării alegătorilor, ţinută la Sibiiu, în 28 Nov. 1894, — toate aceste fără cel mai mic resultat practic, — găsitu-s’a măcar vre-Un singur advocat, fie și din pleiada celor ce astăzi au onorul de a sta în fruntea unei mișcări ce nu există, — care să com­bată în mod temeinic din toate punc­tele de vedere acel ucaz atât de con­testabil ? Oare n’ar fi dat singură acesta combatere destul îndemn la un singur „Memorand“, înaintat la locurile com­petente ? Fără îndoială, dacă mai precauţi am fi fost, şi mai prevăzâtori, azi n’am avea un ştirb şi neputincios comitet naţional pe acţiuni, a cărui sin­gură misiune naţională consistă în a susţină o şubredă Tipografie şi o foie de aceeaşi natură, în a cărei coloane pa­siunile stăpânesc şi mici interese aparte, or razele de lumină numai arareori şi involuntar se rătăcesc, însă fără a mai recrimina, trebue să recunoscem, că aproape cu toţii am con­tribuit cu câte o părticică la cassarea acelor drepturi, în cari îşi ave­­asă­­ avântul sentimentului naţional. Trebue să recunoscem, că adver­sarul nostru ne-a fost superior în judecată, înţelegând el mai bine decât noi valoarea dreptului de întrunire pen­tru noi. El a înţeles mai bine, „că viaţa noastră naţională se începe din Ziua, în care am început să ne adu­năm la un loc şi să ne înţelegem în­tre noi“. .. drept aceea a aplicat cele mai riguroase măsuri de a ne împedeca adunările, de a ne desarma. Cum au isbutit, vedem din halul şi încurcătura extremă, în care ne-a adus nimicirea acelor drepturi. în con­secinţă însă trebue să judecăm calmi, fără a pierde timpul mai departe cu imputări şi ieremiade, — asupra aces­tei stări reale. înainte însă de a ne trage acele consecvenţe din aceasta stare a lucruri­lor, trebue să ne dăm seama despre unele chestiuni principiare, cari au să ne determine atitudinea noastră faţă de dispoziţiile ministeriale în prima linie şi în a doua faţă de noi înşine. Trebue să ne informăm, dacă există în Ungaria peste tot drepturi de întrunire ? Dacă există, sunt ele aplicate just, sau cu falsitate ? Sau sunt încălcate cu desăvârşire ? Din răspunsurile ce vom găsi la aceste întrebări, resultă pe urmă şi atitudinea nostră din punct de vedere de drept public faţă de nimicitoarele dispoziţii ministeriale cu privire la chestiunea de care ne ocupăm. Revista politică. Din parlamentul maghiar, în urma pactului dintre guvern şi opoziţie, acesta a încetat cu obstrucţia. Condiţiunile de pace le cunoscem din numărul trecut. în urma acestui pact s-au început şedinţe mai normale în parlament şi se discută cu mai puţină animositate proiectele de lege puse la or­dinea zilei. Mulţi privesc obstrucţia înscenată de opo­siţie — acum încetată — numai ca un mijloc al acesteia, pentru împedecarea pertractărei budgetului, ca să aducă pe guvern în încur­cătură şi astfel se-­l trântescă. Tare nu i-a fost — se vede — oposiţiei de împedecarea înolrei pactului economic cu Austria, căci ela acum s’a învoit la prelungirea lui, de și numai pe o durată mai scurtă. — Ved bine Maghiarii, că fără Austria nu pot fi. Dară fac gură, ca să apară mai mari patrioți, dacă nu pot stoarce alte fölese dela Austriaci, și aceasta numai, căci le convine putința de a ne asupri și mai departe. Pănă când ? ... Autonomia bisericei gr. ort. ser­­besci. Decisiunea congresului bisericei gr. ort. serbesci (acum amânat) de a nu primi ordinea de zi propusă de comisariul regesc, a scos din sărite pe liberalii austriaci şi pe toţi Maghiarii şovinişti. „Pester Lloyd“ ame­ninţă pe Şerbi, că la ocasiune binevenită Corona şi guvernul vor face ordine în auto­nomia bisericei sârbesci şi fără concursul congresului.­­ La aceste ameninţări „Va­terland“ din Viena respunde, că cu popoarele nu poţi tracta cum a tractat lor. Bánffy cu ţeranii români săraci și cu servitorii sei pe când era fispan în comitatul Solnoc-Dobâca, ci cu altfel de politică, mai ales când e vorbă de reforme. Prin astfel de tractări bánffyane numai își mărturisesc singuri slăbiciunea. Chestiunea limbilor în Austria. Se scrie, că chestiunea limbilor va fi resolvită favorabil în curând în dieta din Bohemia. Pentru susţinerea claselor paralele la gimna­­siul inferior din Cili, guvernul a luat în bud­get 125.000 fl. Ferdinand principele Bulgariei şi resbelul greco-turcesc. Un colaborator al Ziariului „Figaro“ din Paris a avut o con­vorbire cu principele Ferdinand al Bulgariei şi cu o personă dela curtea bulgară. Dela acesta respectivul colaborator a aflat părerile principelui Ferdinand despre crisa orientală desfăşurată deja. Declaraţiunile acestuia ar fi, că Bulgaria ar fi sărit cu tot poporul în ajutorul Greciei, dar atunci România numai­decât ar fi întrat în Bulgaria, și Turcia tot bătând pe Greci, Bulgaria ar fi ajuns între două focuri forte periculoase și interesele bulgarilor ma­cedoneni ar fi suferit o lovitură forte mare. Deci interesele Bulgarilor au pretins, ca Bul­garia se ştie ca privitoare în faţa acestui conflict ivit între Greci şi Turci. Dar pentru aceea Bulgaria nu încetază a se interesa de autonomia Macedoniei, celelalte apoi vor urma. Isprăvind Europa cu aplanarea acestui conflict, privirile şi le va îndrepta asupra Macedoniei. Conflict între Serbia şi Turcia. Am anunţat şi noi în numărul trecut, că Sârbia se înarmeaza la hotarele Turciei. Acum sosasc sch­i, că între trupele serbesci şi arnauţii dela graniţă s’au întâmplat deja şi conflicte faptice. Serbii mereu caută pre­texte, ca se rupă relaţiunile pacinice cu Turcia şi astfel se sileasc­ pe Sultanul la împlinirea pretensiunile naţionale şi confesi­onale ale sârbilor sudiți turcesci. La erum­­perea conflictelor acestora a contribuit mult şi vorbirea ministrului president Simici în scuptsina sârbéscá. Pertractările de pace între Grecia și Turcia încă nu s’au terminat. Precum se scrie din Constantinopol, acelea se vor termina în curând, de cumva nu se vor ivi ceva incidente neprevezuite încă. —­* Grecia refusă fnsă a-și supune controlarea financielor sale ori­ cărui autoritate străină, internațională. Aceasta ar fi o lovitură dată autonomiei sale din partea puterilor. Revoluţiune în Constantinopol. Din Constantinopol se scrie, că Miercurea trecută a erupt o revoluţiune în~sc­ţla­ militară tot­odată şi facultate de medicină. Intre elevi şi oficeri a erupt o certa vehementă, încât ceşti din urmă au fost necesitaţi să cheme soldaţi în ajutoriu. In tumultul, ce s’a pro­dus, doi elevi au fost răniţi grav, —, unul a fost trântit la pământ, or celuilalt­­i­ s’au scos ochii. Toţi au fost arestaţi. Directorul şcolei voia se-i pusce pe toţi şi numai supunendu­­se unui ordin mai înalt, le-a cruţat viaţa. Tribunalul constituit ad-hoc a judecat pe 47 de inşi la deportare în loc necunoscut. Ca­usa răsculei încă nu e cunoscută. ci mişcări armenesci în Turcia. Tot din Constantinopol vine scrrea, că armenii se pregătesc a exmite un manifest pe Ziua aniversării constituţiunei lor. In urma aces­tor pregătiri au provocat pe creştini să se înarmeze, ca la cas de lipsă să se poata apăra. Poliţia a luat fuse de veste şi a pu­blicat un ordin, după care toţi cei ce vor purta arme fără a fi îndreptăţiţi la aceasta, vor fi aspru pedepsiţi Făcând şi o perchi­­ziţie într’o stradă din Pera, au fost arestaţi trei membrii din comitetul armean.

Next