Telegraful Roman, 1897 (Anul 45, nr. 1-142)
1897-07-22 / nr. 80
Nr. HO. Anul XL T. Sibiiu, Marţi, 22 Iuliu (3 August) 1897. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marţia, Joia şi Sâmbăta. ABONAMENTUL la „Td. Rom.“ într’una cu suplementul „Foia Pedagogică“ Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 1 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarchie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni fl fl., 3 luni 3 fl. Pentru abonamente şi inserţiuni a se adresa la Administraţiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 45. Corespondenţele sunt a se adresa la Redacţiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 45. Epistolele nefrancate se refrrsă. — Articulii nepublicaţi nu se înapoiază. INSERŢIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rândul cu litere garmond — şi timbru de 30 cr. pentru fiecare publicare. Nr. 4290 Şcol. Notă: In institutul regnicolar de orbi din Budapesta a devenit vacant un loc gratuit din fundaţiunea făcută de Dimitrie Lyka pentru un copil orb în etate de 8—10 ani de religiunea gr.or. Ceea ce se aduce la cunoscinţă publică cu acea observare, că condiţiunile mai detaiate de conferire se pot afla la acest consistoriu. Sibiiu, din şedinţa senatului şcolariu ţinută la 3 Iuliu 1897. Consistoriul archidiecesan. Drepturile noastre de întrunire. 1. „ Viaţa noastra naţională se începe din dina, în care am început se ne adunăm la un loc, şi ne înţelegem între noi, .... şi cu cât mai strînsă e înţelegerea între noi, cu atât mai vină ne e viaţa şi cu atât mai tari ne simţim noi înşine şi mai puternici ne socotesc alţii“. (*) După ce cu atâta stăruinţă am îndemnat pe credincioşii bisericei ortodoxe române ca să se întrunescă în adunări şi se pună în acele casă la o zelosă acţiune confesională, resultă în mod firesc datorinţa noastră, de a ne ocupa în amănuntul de importanţa acestor întruniri şi de drepturile noastre cetăţeneşti, ce vin considerate la întrunirile noastre preste tot. Voind a satisface acestei datorinţe vom considera deastă dată motive curat naţionale, motive, ce se refer la viaţa noastra naţională-politică. E o chestie aceasta de actualitate şi de dorit ar fi, ca, dacă pănă acum n’a fost îndeajuns sau chiar de tot puţin discutată, să ne preocupe de aci înainte pe toţi românii de bine. Pentru ce ? Intreaga noastra chestiune naţională se învârte astăzi,i esclusiv în giurul drepturilor de întrunire, este făcută pendentă de capriţiile acestor drepturi unguresci şi de felul curios de interpretare a lor din partea oblăduirei. Carul politicei noastre s’a întroenit, osiile îi s’au frânt mai cu samă prin felul de aplicare a acestor drepturi din partea adversarilor noştri. Aceasta catastrofă este incontestabil cel mai important moment din viaţa noastra naţională, contimporană. Avut-am şi Z^e de înălţare sufletescă, dile de sărbatoare şi mândrie naţională, dar Z^e de mare nemângăere pentru noi au fost de a vedea, cum ni se încalcă făţiş drepturile noastre de întrunire naţională, cum ni s’au nimicit strînsele nóastre legături, activitatea noastra prin organisarea în partid naţional politic, cum in consecinţă ni s’a suprimat pe tota linia caracterul specific român în viaţa noastră publică, cum viaţa noastră politică a devenit imposibilă, individualitatea noastră naţională nesocotită, cum ne scot tot mai mult din cadrele constituţionalismului. Şi în faţa acestei stări de lucruri remedura e ascunsă încă în zarea viitoriului. De loviturile aceste capitale cei din fruntea mişcărilor noastre au rămas zăpăciţi şi s’au împrăşchiat ca o uşoră plevă în vânt, căreia îi lipsesce puterea de resistenţă. Prea au venit dese dupăolaltă şi prea vehemente poate loviturile, decât conducătorii noştri, ocupaţi şi cu proprii daraveri, să fi fost capabili a le paria. Şi n’au fost capabili mai cu seama şi din pricina, că nu s’au aşteptat la măsuri tocmai atât de escepţionale, la cassarea celor mai elementare drepturi individuale, cum e şi dreptul de liberă întrunire, — n’au fost pregătiţi. Şi se poate imputa cu drept cuvânt representanţilor alegătorilor români, că în conferenţele lor prea s’au ocupat de reclamarea drepturilor perdute şi a altora neavute încă, dar cari ne compet, şi prea puţin de apărarea şi asigurarea celor esistente. Dreptul nostru de întrunire, aşa cum l-am practicat atâţia ani, organisarea noastră politică în genere şi asigurarea unor base solide pentru viitor, ci au fost arareori obiecte de discuţie în conferenţe, ba au lipsit cu desăvârşire dintre agende. Partidul naţional pe basa programelor sale politice avea, ce-i drept, de datorinţa să tindă la „delăturarea legilor şi ordinaţiunilor, cari sunt contrare desvoltării naţionale“, însă a uitat să-şi înscrie în program propria serie, insistând asupra delăturării meschinelor ordinaţiuni existente cu privire la drepturile de adunare, şi înlocuirea lor cu o lege sancţionată în care aceste drepturi puse pe base largi, respectând dorinţele noastre, să fie garantate, însă să ne oprim la afrontul cel mai straşnic ce s’a făcut la adresa drepturilor nostre cetăţenesci, la faimosul ucaz al lui Hieronymi. Fosta are reacţiunea noastra în potriva aceleia în raport corespunzător cu volnicia extremă ce ni s’a făcut pe de o parte şi cu importanţa causei pe de alta? Afară de vre-o câţiva articoli de jurnal şi de punctul prim al resoluţiunilor adunării alegătorilor, ţinută la Sibiiu, în 28 Nov. 1894, — toate aceste fără cel mai mic resultat practic, — găsitu-s’a măcar vre-Un singur advocat, fie și din pleiada celor ce astăzi au onorul de a sta în fruntea unei mișcări ce nu există, — care să combată în mod temeinic din toate punctele de vedere acel ucaz atât de contestabil ? Oare n’ar fi dat singură acesta combatere destul îndemn la un singur „Memorand“, înaintat la locurile competente ? Fără îndoială, dacă mai precauţi am fi fost, şi mai prevăzâtori, azi n’am avea un ştirb şi neputincios comitet naţional pe acţiuni, a cărui singură misiune naţională consistă în a susţină o şubredă Tipografie şi o foie de aceeaşi natură, în a cărei coloane pasiunile stăpânesc şi mici interese aparte, or razele de lumină numai arareori şi involuntar se rătăcesc, însă fără a mai recrimina, trebue să recunoscem, că aproape cu toţii am contribuit cu câte o părticică la cassarea acelor drepturi, în cari îşi aveasă avântul sentimentului naţional. Trebue să recunoscem, că adversarul nostru ne-a fost superior în judecată, înţelegând el mai bine decât noi valoarea dreptului de întrunire pentru noi. El a înţeles mai bine, „că viaţa noastră naţională se începe din Ziua, în care am început să ne adunăm la un loc şi să ne înţelegem între noi“. .. drept aceea a aplicat cele mai riguroase măsuri de a ne împedeca adunările, de a ne desarma. Cum au isbutit, vedem din halul şi încurcătura extremă, în care ne-a adus nimicirea acelor drepturi. în consecinţă însă trebue să judecăm calmi, fără a pierde timpul mai departe cu imputări şi ieremiade, — asupra acestei stări reale. înainte însă de a ne trage acele consecvenţe din aceasta stare a lucrurilor, trebue să ne dăm seama despre unele chestiuni principiare, cari au să ne determine atitudinea noastră faţă de dispoziţiile ministeriale în prima linie şi în a doua faţă de noi înşine. Trebue să ne informăm, dacă există în Ungaria peste tot drepturi de întrunire ? Dacă există, sunt ele aplicate just, sau cu falsitate ? Sau sunt încălcate cu desăvârşire ? Din răspunsurile ce vom găsi la aceste întrebări, resultă pe urmă şi atitudinea nostră din punct de vedere de drept public faţă de nimicitoarele dispoziţii ministeriale cu privire la chestiunea de care ne ocupăm. Revista politică. Din parlamentul maghiar, în urma pactului dintre guvern şi opoziţie, acesta a încetat cu obstrucţia. Condiţiunile de pace le cunoscem din numărul trecut. în urma acestui pact s-au început şedinţe mai normale în parlament şi se discută cu mai puţină animositate proiectele de lege puse la ordinea zilei. Mulţi privesc obstrucţia înscenată de oposiţie — acum încetată — numai ca un mijloc al acesteia, pentru împedecarea pertractărei budgetului, ca să aducă pe guvern în încurcătură şi astfel se-l trântescă. Tare nu i-a fost — se vede — oposiţiei de împedecarea înolrei pactului economic cu Austria, căci ela acum s’a învoit la prelungirea lui, de și numai pe o durată mai scurtă. — Ved bine Maghiarii, că fără Austria nu pot fi. Dară fac gură, ca să apară mai mari patrioți, dacă nu pot stoarce alte fölese dela Austriaci, și aceasta numai, căci le convine putința de a ne asupri și mai departe. Pănă când ? ... Autonomia bisericei gr. ort. serbesci. Decisiunea congresului bisericei gr. ort. serbesci (acum amânat) de a nu primi ordinea de zi propusă de comisariul regesc, a scos din sărite pe liberalii austriaci şi pe toţi Maghiarii şovinişti. „Pester Lloyd“ ameninţă pe Şerbi, că la ocasiune binevenită Corona şi guvernul vor face ordine în autonomia bisericei sârbesci şi fără concursul congresului. La aceste ameninţări „Vaterland“ din Viena respunde, că cu popoarele nu poţi tracta cum a tractat lor. Bánffy cu ţeranii români săraci și cu servitorii sei pe când era fispan în comitatul Solnoc-Dobâca, ci cu altfel de politică, mai ales când e vorbă de reforme. Prin astfel de tractări bánffyane numai își mărturisesc singuri slăbiciunea. Chestiunea limbilor în Austria. Se scrie, că chestiunea limbilor va fi resolvită favorabil în curând în dieta din Bohemia. Pentru susţinerea claselor paralele la gimnasiul inferior din Cili, guvernul a luat în budget 125.000 fl. Ferdinand principele Bulgariei şi resbelul greco-turcesc. Un colaborator al Ziariului „Figaro“ din Paris a avut o convorbire cu principele Ferdinand al Bulgariei şi cu o personă dela curtea bulgară. Dela acesta respectivul colaborator a aflat părerile principelui Ferdinand despre crisa orientală desfăşurată deja. Declaraţiunile acestuia ar fi, că Bulgaria ar fi sărit cu tot poporul în ajutorul Greciei, dar atunci România numaidecât ar fi întrat în Bulgaria, și Turcia tot bătând pe Greci, Bulgaria ar fi ajuns între două focuri forte periculoase și interesele bulgarilor macedoneni ar fi suferit o lovitură forte mare. Deci interesele Bulgarilor au pretins, ca Bulgaria se ştie ca privitoare în faţa acestui conflict ivit între Greci şi Turci. Dar pentru aceea Bulgaria nu încetază a se interesa de autonomia Macedoniei, celelalte apoi vor urma. Isprăvind Europa cu aplanarea acestui conflict, privirile şi le va îndrepta asupra Macedoniei. Conflict între Serbia şi Turcia. Am anunţat şi noi în numărul trecut, că Sârbia se înarmeaza la hotarele Turciei. Acum sosasc schi, că între trupele serbesci şi arnauţii dela graniţă s’au întâmplat deja şi conflicte faptice. Serbii mereu caută pretexte, ca se rupă relaţiunile pacinice cu Turcia şi astfel se sileasc pe Sultanul la împlinirea pretensiunile naţionale şi confesionale ale sârbilor sudiți turcesci. La erumperea conflictelor acestora a contribuit mult şi vorbirea ministrului president Simici în scuptsina sârbéscá. Pertractările de pace între Grecia și Turcia încă nu s’au terminat. Precum se scrie din Constantinopol, acelea se vor termina în curând, de cumva nu se vor ivi ceva incidente neprevezuite încă. —* Grecia refusă fnsă a-și supune controlarea financielor sale ori cărui autoritate străină, internațională. Aceasta ar fi o lovitură dată autonomiei sale din partea puterilor. Revoluţiune în Constantinopol. Din Constantinopol se scrie, că Miercurea trecută a erupt o revoluţiune în~scţla militară totodată şi facultate de medicină. Intre elevi şi oficeri a erupt o certa vehementă, încât ceşti din urmă au fost necesitaţi să cheme soldaţi în ajutoriu. In tumultul, ce s’a produs, doi elevi au fost răniţi grav, —, unul a fost trântit la pământ, or celuilalti s’au scos ochii. Toţi au fost arestaţi. Directorul şcolei voia se-i pusce pe toţi şi numai supunenduse unui ordin mai înalt, le-a cruţat viaţa. Tribunalul constituit ad-hoc a judecat pe 47 de inşi la deportare în loc necunoscut. Causa răsculei încă nu e cunoscută. ci mişcări armenesci în Turcia. Tot din Constantinopol vine scrrea, că armenii se pregătesc a exmite un manifest pe Ziua aniversării constituţiunei lor. In urma acestor pregătiri au provocat pe creştini să se înarmeze, ca la cas de lipsă să se poata apăra. Poliţia a luat fuse de veste şi a publicat un ordin, după care toţi cei ce vor purta arme fără a fi îndreptăţiţi la aceasta, vor fi aspru pedepsiţi Făcând şi o perchiziţie într’o stradă din Pera, au fost arestaţi trei membrii din comitetul armean.