Telegraful Roman, 1898 (Anul 46, nr. 1-144)

1898-01-01 / nr. 1

Nr. 1.­­ BIiUOTECA ULITRALA I a i s I j Si­bi iu, Joi, 1/18 Ianuiarie 1898. Anul XLVI. TELEGRAFUL ROMAN, Apare Maria. Joia și Sâmbăta ABONAMENTUL Pentru Sibiiu­ pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarchie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru Străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Pentru abonamente şi inserţiuni a se adresa la Administraţiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 45. Corespondenţele sunt a se adresa la Redacţiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 45. Epistolele nefrancate se refusă. — Articulii nepublicaţi nu se înapoiază. INSERŢ­IUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rândul cu litere garmond — şi timbru de 30 cr. pentru fie­care publicare. Invitare la prenumeraţiune Cu minierul acesta ziarul nostru intră în anul 4® al esistenţei sale. I desch­idem­ deci abona­ment nou la diarul „Telegra­ful Roman“ pentru anul 1898, cu preţul, care e Indi­cat in fruntea «Harului. 1 D­iar­­ul se va espeda nu­mai acelora, cari vor trimite abonamentul. Cei trei numeri de la în­ceputul anului se trimit tu­turor vechilor abonenţi ai «Harului nostru. Cine nu va restitui mi­nierii trei primi, va fi consi­derat ca insinuat de abonent. Abonamentele se trimit la administraţiunea tipogra­fiei archidiecesane, 8 i b i i n. (N­agy-Szeben), strada Măce­larilor ISr. A5. Deoarece restanţele pen­tru diarul „Telegraful Ro­man“ cu suplementu­l „Foia­­Pedagogică“, pentru anul 1897, se urcă la cifra de a­­proape 10.000 fl. şi astfel cu susţinerea „Foiei P­edago­­gice“, ca suplement la diarul­­ „Telegraful Rom­an“, fără pe-­­ rielitarea fondului tipogra­fiei archidiecesane, era im- j posibilă, comisiunea admi­nistrativă a tipografiei archi­­diecesane a fost necesitată a sista apariţiunea suplem­en­­tului „Foia­ Pedagogică“. Sibiiu, 1 Ianuarie 1898. Administraţiunea Tipografiei Archidiecesane. 1) Puţine momente ne mai despart de finea anului 1897, căci ne apropiăm deja de pragul noului an şi pe când talarul nostru va ajunge în mânile ono­­raţilor cetitori, vom fi trecut deja peste acel prag şi intrat în raionul încă necunoscut al anului proxim. Aceasta trecere ne face, ca din prag să ne mai uităm odată în trecut şi apoi să căutăm a observa şi cele­ ce ne aşteptă în viitor Dela cifra anului 1898 duce gân­dul nostru cu decenii Ind­rept şi ne indică, că se împlinesce o jumătate de veac dela anul 1848, an cu scumpe şi măreţe aduceri aminte, precum pen­tru Europa întregă, aşa şi în special pentru poporul românesc. El formază epocă în viaţa neamului nostru. Ce am fost noi înainte de 48? Un popor încă amorţit de gravi­tatea şi asprimea timpurilor din care sporadice se iviau indivizi mai consoli de originea şi idividualitatea lor, bu­­curând tretuirea connaţionalilor lor din somnul, ce li­ se părea aproape „de moarte“. Dar glasul lor a sunat parte în pustiu, parte în cercuri prea mici, încât efectul a fost neînsemnat. Evenimentele anilor înainte de 48 ruse au înmulţit în mod considerabil fanfarele neamului nostru şi au întărit glasul lor, încât dormitarea şi mai departe era imposi­bilă. Deşteptarea a urmat şi geniul naţional a aruncat sămânţa conscienţei de sine şi de aparţinere la un popor compact şi numeros. Sămânţa a cădut pe pământ bun, câci în curând poporul se pronunţă în adunarea de la 3/15 Mai, ca o indivi­dualitate etnică cu drept de esistenţă nediscutaveră. Fiind consciinţa noistră odată tre­zită, ea a produs şi rudele sale. Ni­me nu va putea nega, că noi în cele cinci decenii am făcut progrese însemnate. Am înfiinţat scóle medii, se­minarii, preparandii, scóle de fete, scóle poporale ; ne-am întărit pe terenul economic; am adunat fonduri cultu­rale, am ridicat biserici, am crescut o inteligenţă frumosă etc. etc. Inceput am dela alfa şi ne a succes a absolva câ­­te­va litere din alfabet. Unde am fi însă între alte condiţiuni, fiind pe deplin liberi şi împărtăşindu-ne de ajutoriul moral şi material al stăpânitorilor ţării? Aceştia nu numai nu ne lasă în pace să înaintăm, nu numai nu ne oblesc calea, ci din contră ne-o umplu de pedeci şi bolovani. Ceriul vieţei noastre naţionale a devenit tot mai inourat, ba în anul trecut norii s-au chiar înegrit; tempe­­stăţile au clocotit printre ei cu ame­ninţare. Suflarea unui vânt favorabil, care să schimbe constelaţiunea de at fi cu greu o sperăm şi în anul viitor. Abia în zarea îndepărtată se ivesce o licărire de lumină. Sunt stările din Austria. Aceste deşteptă şi susţin în noi speranţa nu o schimbare spre bine şi dreptate. In Austria au dăinuit multă vreme aceleaşi referinţe, ca şi la noi, şi acolo au fost produs chiar resultate seducă­toa­re.. Dovadă Bucovina. Elementul ro­mân inteligent era aproape întreg şi mai este în mare parte încă şi astăzji nemţii. Astaţia austriacă a soitit prin titli, decoraţiuni, ranguri etc. să des­partă boerimea de poporul său şi să-i infiltreze dragostea unei creşteri străine, ceea­ ce uşor poate avea de urmare tre­cerea în tabere străine cu aspiraţiuni contrare poporului din care a eşit. Aşa în Bucovina, aşa în alte ţă­­ri care aparţinătore, încât era pe-aci să se credă, că Austria este germană. Atâi însă lucrurile şi-au schimbat mersul. Chaosul a primit în cursul său natural mai multe centre şi este o im­posibilitate a opri formarea normală a diferitelor individualităţi cu aceeaşi tendenţă centrifugală. Situaţiunea se caracteriseză potri­vit prin cuvintele adresate de profe­sorul Dr. Jagia renumitului învăţat german Teodor Mommsen, prin cari rectifică enunciaţiunile lui Mommsen cu privire la concepţiunea şi chemarea Austriei. Eră ce­­fice între altele Jagiă: „Aşa cum îţi închipuesci şi cum „doresci d-ta şi acuma Austria, aceea „e o icona a trecutului, er nici decât a „presentului, cu atât mai puţin a viito „riului. Accentuez anume a vii­toriu­muk . . . Austriei îi suride un frumos „şi strălucit viitor. Numai cât să nu „ne închipuim sub Austria un stat cen­tralis­t, unitar german. Un astfel de „stat ar fi lângă Germania tot aşa un „isvor de perplexităţi, ca şi un stat „slavic lângă Rusia. Intre aceste doue „mari potenţe Austria trebue să devie „aceea, la ce de sine o duce procesul „istoric, milenar al desvoltării naturale „a lucrurilor, anume un stat poliglot „compus din diferite popoare deşteptate „în consciinţa lor naţională şi insuitare „în egala măsură spre cultură, cari „sunt avisate nu la apăsare ci la îm­­­prumutată ajutorare şi încredere. Eră în urma argumentărilor lui Jagră şi Mommsen susţine în epistola răspuns: „întocmai aşa precum indici d-ta „mi-am închipuit şi eu totdeuna viito - r „fiul Austriei, etc. Desvoltarea lucrurilor din Austria nu poate rămânea fără influenţă în ţă­rile de sub coroana Stului Ştefan. Aici forţa apăsătore este poate mai necruţă­­toare, dar cu toate aceste Maghiarilor le lipsesc multe din mijloacele desnaţio­­nalisatore ale poporului german. Nu le-a succes G­ermanilor în Au­stria desfiinţarea neamurilor neger­­mane. Tendenţele lor s’au lovit de consciinţa naţională deşteptată a popoa­­relor negermane şi mai ales a Bohe­­milor. Acestă consecinţă a produs o situaţiune, în care bărbaţii dela cârma ţării trebue să stee de vorbă şi să consulteze cu bărbaţii poporului de­şteptat. Aşa nu le va succede nici Ma­ghiarilor desfiinţarea popoarelor nema­ghiare, dacă şi noi nu vom sta cu mâna în sus, ci vom şti să creăm zi­dul de resistenţă, de apărare. Acel zid nu poate fi decât consci­inţa naţională. Preocupaţiunile tuturor bărbaţilor noştri cărturari trebue să fie îndreptate spre cultivarea acesteia. Făcut-am — nu­­ vorbă — dela 48 frumos progres în direcţiunea aceasta ; cu toate aceste, cine cunoşte ţinuturile, locuite de Români, va trebui să admită că multe sunt locurile, unde poporul şi acuma doarme încă Numerul celor ce trăesc în indiferentism şi letargie naţională este foarte mare, căci de n’ar fi aşa, n’am sta acolo, unde astăzi suntem. Toate ocasiunile şi toate mijloacele trebuesc deci folosite pentru ca să se deştepte consciinţa naţională acolo, unde lipseşte şi să se întărască acolo unde a încolţit. Preoţi, învăţători şi tot natul con­­soiu este dator să lucre în acesta di­recţiune, propoveduind dragostea de­­ mică, de lege, de moşie, de instituţiu­­nile bisericei, de obiceiuri, datini jo­curi etc. şi cu un cuvânt de tot ce formeaza specifica noistră viaţă naţională. Numai aceasta poate fi garanţia, că lucrăm pentru asigurarea viitoriului neamului nostru; or când consciinţa na­ţională va fi în toţi fiii deşteptâ şi în­tărită, atunci nici porţile iadului nu vor birui fortărâţa noastră. Dr Elie Cristea Salarisarea preoţilor. Foile magiara din 8 Ianuarie 1898 st. n. publică următoriul comunicat: Precum i­ se anunţă din Viena lui „Ma­gyar Értesítő“ proiectul de lege referitorul la congrus s’a substernat Maiestăţii Sale pen­tru prealabilă aprobare. Proiectul de lege dispune intregirea salariilor preoţilor la 600—800 fl. aşa, că o dotaţiune mai mare e legată de o cualificaţiune mai înaltă şi ter­mină condiţiunile cererilor ce se vor îna­inta din partea confesiunilor pentru întregi­rea salariilor preoţilor. Regularea congruei preoţilor catolici de ritul latin fiind încă în curgere, proiectul pentru aceia încă nu dis­pune nimic, dar şi până atunci, până când afacerea congruei catolice va fi regulată de­finitiv, proiectul se sprijineşte, ca şi preoţii acestor confesiuni să fie împărtăşiţi cu ase­menea ajutoare. Proiectul acesta de lege regulează aşadară numai dotarea preoţilor bisericilor unitare, a celor două pro­testante şi a celor greco-orientale române şi sârbe. Proiectul se p face, că constă din 19 pa­­ragrafi şi va fi remis în filele proxime ur­­mătore guvernului. 220 Ortodoxismul în Turcia. Știrile te­legrafice mai noue ce ne sosesc din Constan­­tinopol în chestiunea întărirei bisericei orto­doxe din imperiul otoman turc sunt favo­rabile. Credincioșii bisericei noastre, tre­cute prin atâtea lovituri, au aflat ascultare la înalta Portă, care s’a declarat înduplecată a le încuviinţa organisaţia cerută. Sau satis­făcut deocamdată Bulgarilor otomani, cărora li s’au acordat trei berate. Episcopii bul­gari nou sfinţiţi pe seama eparchiilor din Turcia, s’au ocupat deja scaunele, la ceea­ ce patriarchatul ecumenic şi-a dat învoirea sa prealabilă. Realizarea acestor trei berate, care e­a se datori în prima linie muncei neobo­site desfăşurate de exarchatul bulgar şi de agentul diplomatic Markov,­­ a fost pri­mită în cercurile credincioşilor precum şi în cele politice din Bulgaria însăşi cu mare în­sufleţire. — Se asigură că Porta va împlini în curând şi dorinţele Românilor otomani, căci tratările, ce decurg în chestiunea aceasta între Porta şi guvernul român, au un mers favorabil Românilor. Parlamentul maghiar, în şedinţa de Sâmbăta a încheiat discuţia asupra proiectului de lege despre provi­­s­oriu. Proiectul s-a votat. Cu discuţia asupra proiectului despre legea muncitorilor se va încheia actuala sesiune a Dietei. Ugrón retras de pe arena politică. Marele demagog de odinieri al parlamentu­lui unguresc Ugrón Gábor, unul dintre cei mai veninoşi şi temuţi adversari ai lui Bánffy s a retras de la politică, fidele aceste­a adre­sat lui Bartha Miklós, presidentul clubului independist o scrisoare, în care îşi face cu­noscută hotărîrea sa. Causa retragerei sale — după cum spune în scrisoare — e, că „cu o inteligenţă coruptă şi popor neputincios nu se poate duce la învingere lupta constitu­ţională pentru independenţă“. Ducerea luptei mai departe o încredinţază pretinului său Bartha.

Next