Telegraful Roman, 1898 (Anul 46, nr. 1-144)
1898-06-11 / nr. 63
Nr. 63. Sibiiu, Joi 11/23 Iuniii, 1898. Anul XL fl. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Maria, Joia și Sâmbăta. ABONAMENTUL Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 lunii fl. 75 cr. Pentru monarchie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Pentru abonamente şi inserţiuni a se adresa la Administraţiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 45. Corespondenţele sunt a se adresa la Redacţiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 45. Epistolele nefrancate se refusă. — Articulii nepublicaţi nu se înapoiază-INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fie-care publicare. Nr. 4234 Bis. Notificare oficială Preaveneratul Sinod arehidiecesan prin condusul dela 18/30 Aprile, 1898 Nr. 100 a statorit tac-la seminarială pentru toţi elevii seminariali cu suma de 0. 120 pentru un an şcolariu, care conduse de a se aplica cu 1 Septembre 1898 Ceea ce pe calea acesta se aduce la cunoscinţă publică, pentru orientarea celor interesaţi. Sibiiu, din şedinţa senatului bisericesc, ţinută la 2 Iuniu, 1898. Consistoriu.ii areliidiecesan Nr. 3761 Scol. Notă. Venerabilul Sinod areliidiecesan a aprobat şi admis prin condusul său din 18 Aprile a. c. Nr. 106 opul „Cartea II. de cetire pentru şcollele poporale române de Ioan Popescu, prelucrată de Dr. Petru Span, tiparul tipografiei archidiecesane“, ca manual în şcolele noastre poporale. Acesta se aduce la cunoscinţă celor interesaţi. Sibiiu, din şedinţa senatului şcolariu, ţinută la 7 Main, 1898. Consistoriul archidiecexai». Nr.3762 Şcol. Notă. Venerabilul Sinod archidiecesan prin condusul seu din 18 Aprilie a. c. Nr. 107 a aprobat ca carte didactică pentru şcollele noastre opul: „Curs de limba maghiară pentru şcoolele poporale romane de Ioan Molnár, partea a II, (trepta medie) editura autorului, în comisiune la librăria archidiecesană. Ceea ce se aduce la cunoscinţă celor interesaţi. Sibiiu, din şedinţa senatului şcolariu, ţinută la 7 Maiu, 1898. Consistoriul archidiecesan. Congresul AMionalteicesc serbesc. ii Precum în caşul prim, cu octrparea unui statut făcut de guvern greşesce Gyurkovics, aşa şi incaşul al doilea cu un statut ocurpal, din partea clerului înalt, a episcopatului, despre care nu putem nici presupune, că s’ar angaja la un lucru atât de necorăspumjător intereselor bisericei, din încrederea căreia sunt puşi în fruntea ei. Provocarea la biserica română din Bucovina şi în special la introducerea autonomiei în biserica noastră din Transilvania şi Ungaria este lipsită de orice cunoscinţă de causă. înainte de toate trebue să rectificăm, că metropolia, respective archiepiscopia, ortodoxă din Bucovina n’are statut organic, decât în proiect. S’au compus -- ce-i drept — de şi de episcopul Hacman — un statut şi s’a presentat mai multor congrese anume convocate, dar şi acele, ca şi cele sârbesci, s’au disolvat fără ispravă din motivul, că guvernul austriac priva biserica de cele mai cardinale momente ale independenţei şi autonomiei unei biserici, de dreptul de a-şi alege pe metropolit şi de dreptul de a-şi administra însăşi averea hărăzită de domni români, cari după un străvechit şi românesc obiceiu legau de fiecare învingere însemnate daruri pentru bisericile din ţara lor. Astfel biserica a rămas până aci fără statut şi urmarea e, că 98% dintre oficialii aplicaţi la administraţiunea fondului de 20 milioane sunt străini nu numai de Bucovina, ci şi de legea ortodoxă, ba adeseori duşmani pronunţaţi ai ei, venetici nechemaţi, şi ca atare continuă a-şi bate joc de banii lui Ştefan cel Mare şi de averea româneasca, esalândând moşiile la Jidani ori alte lifte străine, ajutorând contra învoirii consistorului pe uniaţi şi călugări jesuiţi, ba crescând şi cultivând din banii bisericei ortodoxe române chiar herghelii de cai, pe când micile mlădiţe ale descendenţilor lui Ştefan Vodă cresc în multe locuri fără a se bucura de binefăcetorea influenţă a ratrelor culturei moderne. In direcţiunea de administrare a acestor estinse bogăţii este acei aplicat un singur român. Decât deci să accepteze o lege, care nu le asigură cele mai cardinale drepturi ; mai bine au crezut să amâne resolvirea în merit a afacerii cu statutul pe alte timpuri mai bune. Cât ne privesce pe noi dl Gyurkovics este și mai în rătăcire. Noi avem — ce-i drept — statut, dar acela nu-i impus de Șaguna, fără intrevenirea „unui congres ales“. Din contră statutul nostru organic este votat de congresul naţional bisericesc, a cărui membrii s’au ales în urma resoluţiunii preaînalte regesei dela 12 August 1868, şi anume 30 din cler şi 60 dintre mireni. Acest congres s’a întrunit în Sibiiu dela 16/28 Septembre — 7/19 Octobre 1898 în XII. şedinţe, dintre cari în V. s’a discutat aproape numai despre statutul organic. Din afirmaţiunea dini Gyurkovics singur atâta stă, că Şaguna a compus „Proiectul de un Regulament pentru organisarea trobilor bisencesci, şcolare şi fundaţionale române de Relegeă greco-orientale“, precum el însuşi s’a esprimat după presentarea şi depunerea pe masa congresului a acelui proiect „că din posiţia sa ca metropolit şi ca „cel mai bătrân a pregătit acest elaborat“, pe care însă nu-l octroeza, precum susţine Gyurkovics, ci „provocă pre toţi membrii congresului să facă studii seriose, asupra aceluia, să-’şi dee opiniunea liberă, fără sfield, căci densul primesce bucuros modificaţiunile, ce se vor afla de necesare, nefiind preocupat de nici o idee de predilecţiune pentru operatul său, şi-’l predă acest operat congresului, ca un aluat pregătit, din care stă în voia şi chemarea congresului de a compune pânea, ce să ne fie hrană pentru toţi“.*) Eră, în cuvântul memorabil, cu care a deschis acest prim congres naţional bisericesc, lipsindu-se pe sine de dreptul guvernării afacerilor bisericei sale şi făcând alusiune la statutul organic, orice . ......... depun cu desăvârşită odichnă su*] Veri protocolul congresului dela 1868 pag. 20. firtos că totă competinţa legislativă şi administrativă a bisericei noastre naţionale în mânile congresului present şi a celor viitore congrese, cari singure sunt representarile legale şi canonice ale întregei noastre provincii metropolitane, prin urmare competente, de a duce şi conduce trebile administrative, economice bisericesci, şcolare şi fundaţionale. De acii încolo depun şi responsabilitatea pentru ulterioara serte a bisericei în mânile acestui congres şi a celor viitore; şi mi mângăiu, că nu în deşert am alergat, nici în deşert m’am ostenit etc.“ Şi numai din aceste două citaţiuni va înţelege dl Gyurkovics, că nici vorbă nu poate fi de aceea, că Şaguna ar fi impus bisericei sale statutul organic fără a întreba pe nume. A aplicat — ce-i drept — disposițiuni de natura celor cuprinse în statutul organic încă dela 1864, ca să potă face esperienţele necesare, or după 4 ani a presentat elaboratul scutorului „legal“, „canonic“ şi „competent“, congresului sau aleșilor poporului, ca „să facă studii serioase asupra aceluia“ și „liberi“, „fără sfiela“ se propun modificațiunile necesare, sau precum se mai esprimă el „ca din aluat se compue pânea“. Aşa s’a și întâmplat. Congresul a ales o comisiune de 27 *), care împărțită şi ea în subcomisiuni a frământat în mai multe, lungi şi obositoare şedinţe aluatul presentat, compunând pe basa materialului de la Şaguna statutul nostru organic de az fi, care diferă mult de proiectul original. Statutul organic este un elaborat sistemizat, mai precis şi sec, cum trebue se fie legile, pre când regulamentul lui Şaguna este ca un tractat scientific, este o explicare canonică şi ştienţifică a statutului, documentată prin indicarea motivelor şi citarea canonelor corespunzătore. Referentul comisiunei care a compus statutul acceptat apoi de plenul congresului cu puţine modificări, a fost actualul director al „Albinei“, dl Parteniu Cosma, care împreună cu fericitul archiepiscop Andreiu baron de Şaguna a şi subscris exemplariul original al acestei legi, ce formază temelia vieţei noastre bisericesti. Interesanta discuţiune, ce a urmat în şedinţele comisiunii, nu ne este mai în detail cunoscută celor din generaţia mai tineră. De doi ar fi, ca oameni competenţi se friseze cel puţin momentele principale, ca să rămână pentru posteritate. Acesta este cu atât mai necesar, cu cât acolo s’au făcut schimbările cele mai radicale, or nu în plenul congresului. Compararea regulamentului Impagina cu statutul actual este un studiu din cele mai interesante și instructive. Pentru orientarea dlui Gyurkovics presentăm numai unele momente mai însemnate, din cari este evident, că congresul a fost consolit de competenţa şi puterea sa şi n’a primit nici en bloc, nici cu schimbări mai neesenţiale proiectul presentat, ci l’a supus unui „studiu serios“, a cărui resuitat au fost numeroase modificaţiuni principiare, di*) Un număr pe care l’au acceptat şi romano-catolicii la alegerea aşa numitului subcomitet pentru regularea autonomiei catolice, vergente de vederile nemuritoriului archiereu ; ba unele schimbări făcute au fost chiar de atari, încât Şaguna numai cu greu li-a acceptat. Aşa d. e. sufragiul universal care, e basa constituţiunii noastre bisericesci s’a introdus la propunerea dlui Dr. Alesandru Mocsonyi, pe când Şaguna ar fi dorit, ca în mai multe chestiuni să decidă numai representanţi mai puţini, aleşi de grosul poporului. Şaguna n’a intenţionat introducerea elementului mirean şi în consistorii, pre când statutul aplică şi aici cu consecvenţă principiul: 1 terţialitate din cler şi 2 dintre mireni. Şaguna la început n’a voit nici se admită la discuţie „alegerea asesorilor consistoriali“ ; el mai târeziu a primit şi el „ca alegerea acelora să o facă sinodele eparchiale.“ Afară de aceea Şaguna pretindea, ca asesorii senatelor şcolare şi epitropesci să nu fie aleşi pe viaţă, ci numai din period în period, or congresul a decis, că atât cei din senatul strâns bisericesc, cât şi ceialalţi să fie aleşi pe viaţă. Guvernul însă a aprobat statutul în punctul alegerii asesorilor în înţelesul vederilor lui Şaguna. Chiar şi limba bisericei nu era normată în proiect, şi numai după încheierea discuţiei asupra dispoziţiilor proiectate, a propus deputatul Dr Alexandru Mocsonyi şi congresul a primit unanim-ul 175, de cuprinsul: „Limba o f i c i oa s ă în toate trebile bisericesci, şcolare şi fundaţionale atât înlâuntru, cât şi în afară este cea română“ . or deputatul Parteniu Cosma propune tot la sfârşit adausul asemenea primit, în sensul căruia „Consistoriul din Oradea -mare rămâne şi mai departe în activitate şi are a se acomoda întru toate disposiţiunilor acestui statut organic.“ Mai puţine modificări sau făcut în capitlul despre „Mănăstiri“, unde Şaguna era mai priceput şi espert. In general s’a redus textul proiectului, condensându-se materialul deoparte, or de altă parte eliminându-se din el disposiţiuni, cari să potrivesc în regulamente, or nu într’o lege fundamentală. Pentru cuvenita caracterisare a proiectului lui Şaguna şi a statutului primit, cităm şi un esemplu. Regulamentul: Despre Mănăstiri. §. 80. „Mănăstirea este locul locuinţei feţelor bisericesci, cari s’au destinat spre o voinţă singuratică şi contemplativă, după cuvintele Mântuitoriului: „De vrei să fii desăvârşit, mergi, vinde averea ta şi o dă săracilor şi vei avea oomeni în ceriu şi vin’o după mine.“ Mat. XIX, 20; şi arăşi: „Cel ce vrea să urmeze mie, să se lapede de sine şi se iee crucea sa şi se vină după mine.“ Mateiu XVI. 24. Canon. 40 şi 43 al Sinodecum. VI.“ Statutul: Mănăstirile. §. 66. „Mănăstirea este locuinţa acelor persoane bisericesci, cari sunt întrunite canonicesce prin vot solemn de a şi petrece viaţa în toata înfrânarea, în sărăcie şi obedienţă“. In sfîrşit cea mai clară idee despre diferinţa dintre regulamentul şi