Telegraful Roman, 1903 (Anul 51, nr. 1-142)
1903-01-14 / nr. 4
18 „Precum la a 2-a venire a fiiului omului se va arăta pe ceriu un semn minunat (Mat. 24, 30), aşa s’a întâmplat şi la prima sa venire. Dacă am ține arătarea aceasta cereasca de o arătare ordinară — se naşte întrebarea a 2-a: Cum au cunoscut din ea Magii tocmai nașterea lui Messia? Căci ei zic hotărât: „Am vecrut steaua lui“. La acesta întrebare încă nu putem răspunde cu siguranţă, numai atâta vedem din Sueton (Vespas. c. 4), Tacitus (hist. 5, 13), Iosif Flavin (bell. Jud. I. 5, 5, 7, 31), că pe timpul naşterii lui Christos profeţia despre apariţia unui mare rege universal în orient era răspândită în tot locul şi la păgâni. Un fel de presimţire sinistră, întunecată cuprinsese pe toata lumea de pe atunci, că un fapt, care va face epocă universală ar fi aproape, umplând pe cei răi de spaimă, care pe cei buni de o dorinţă (Sehnsucht,). Acesta profesie de sigur pătrunsese şi la Magi, şi inimile lor au simţit un dor ascuns după mântuire. Atunci le apăru lor, în nopţile tăcute şi liniştite, petrecute în observarea ceriului înstelat (când sufletul şi inima omului sunt mai acceptibile pentru influenţe şi idei înalte), le apăru o stea, care mai înainte nu o văzaseră niciodată, şi apariţia esternă se legă imediat cu vocea sufletului lor şi deduseră că acum va fi venit timpul, când dorinţa lor ferbinte va trebui să se liniştescă şi că steaua trebue să fie conducătorul lor la Mântuitoriul lumii“. (Risping). II. Un alt dat, iarăşi necomplet, despre naşterea lui Christos, se află iarăşi în evangelii. La Luca c. 3 v. 1—4 ni se spune că Ioan botezătoriul, înainte Mergătoriul lui Christos, a început să predice în anul al 15-lea al domniei lui Tiberiu, şi pe când predica şi boteza la Iordan a venit la dînsul şi Iisus, ca să se boteze. Iisus era atunci „ca de 30 ani“. Vorbindu-se de anul 15 al domniei lui Tiberiu, nu putem şti precis, care au e a se înţelege, căci nu se ştie număratu-s’au aici şi anii domniei lui Tiberiu pe când fu el luat ca coregent cu August (764—765 ab. n. c.) sau numai de la moartea lui August, când Tiberiu ajunse singur împărat (767 ab. a. c.) Nu ştim nici aceea, cât timp predicase loan până când a venit la el Iisus. Apoi Iisus, când a venit la loan nu era de 30 de ani, ci „ca de 30 ani“, deci poate era mai bătrân de 30 sau mai tânăr. Deci nici acesta dată nu ne indică precis anul nașterii lui Christos, ci reese numai aproximativ, că Iisus s’a născut cam pe la 749 — 750. — Dacă cei 15 ani de domnie ai lui Tiberiu, de cari face amintire Luca, s’ar numera numai de la timpul când Tiberiu ajunsese singur împărat (deci 767 n. c.) atunci Iisus s’a născut în 752, dar’ acesta nu se poate din motivul că Irod a murit la 750, ear’ Christos era pe atunci născut. In caşul acesta apoi cei 15 ani de domnie ai lui Tiberiu sunt numărați de la timpul când el a fost coregent al lui August, adecă 764 sau 765, ear’ Christos s'a născut la 749 sau 750 ab. a. c. „Din motivul, că se determină numai în mod vag anul 30 al verstei lui Iisus pe timpul arătării sale la Iordan, după care începu îndată activitatea sa publică, nu putem calcula precis anul naşterii sale, chiar dacă am şti cu oarecare siguranţă, că anul întâiu al activităţii sale cade în anul 781 de la fundarea Romei, adecă în anul 28 al erei noastre. Ştim însă cu oarecare siguranţă, că anul 781 de la fundarea Romei este anul prim al servirei sale mesianice, pentru că în anul prim al activităţii sale au zis cătră el iudeii în Ierusalim, că de la începerea rezidirei templului sunt acum 46 de ani (Ioan 2, 20), ştiut fiind că templul lui Irod a început a se zidi în anul 735 de la fundarea Romei; de aici resultă numai aproximativ anul 750 ca data nașterii lui Christos“. (Eus. Popovici Ist. bis.) 735—(—46=781—cam 30=749 sau 750 sau 751 (dar’acesta nu se poate din motivele de mai sus). Din cele zise până aci se poate vedea, că după toate probabilităţile anul naşterii lui Iisus Christos este 750 de la zidirea Romei, ear’ nu 754, după cum socotise D. Exiguus deci era noastra creştină e greşită, numărând mai puţin cu 4 ani de la naşterea lui Cristos. „Tot aşa nu ştim nici luna, nici ziua naşterii lui Christos, ba chiar nici anotimpul. Cei vechi au primit ca ziua naşterii lui Christos, când 20 April, când 19 Maiu, când 25 Dec., cei mai mulţi 25 Decembre şi deci acesta zis s’a sărbat la apus din jumătatea primă a veacului al 4-lea ca ziua naşterii lui Christos, pe când în răsărit ea nu se serba aşa; în răsărit amintirea naşterii lui Christos s’a serbat într’o zi cu amintirea botezului lui, şi anume la 6 Ianuarie. Abia de la sfârşitul veacului al 4-lea orientul urmă şi el exemplul occidentului şi începu a serba Naşterea Domnului la 25 Decembre, care ziua de 6 Ianuarie fu păstrată în orient pentru sărbarea botezului Domnului în Iordan, în occident ea fu consfinţită spre amintirea închinării Magilor înaintea Mântuitoriului celui de curend născut“. (Eus. Popovici, Ist. bis.) * (Va urma.) TELFGRAFUL roman Pentru catedrală. Intre colectele mai frumoase făcute pentru catedrala noastra trebue să tuşirăm și cea din comuna Tilişca în protopopiatul Săliştei, unde poporul în frunte cu preoții săi a contribuit în total considerabila sumă de 979 col. 12 fii. Pe lângă preoții, ale căror contribuții le-am publicat deja, au mai oferit sume mai însemnate: 1. Comuna bisericeasca Tilișca ............................cor. 300 2. Țeranul evlavios loan Popa Zeic .... „ 200 Acesta și-a eternisat deja numele prin foarte însemnate sume de bani dăruite bisericei noastre din Tilişca. 3. Ioan Iuga, funcţionariu de bancă .... col. 30 4. Vasile Muşoiu, notariu diplomat .... 77 30 5. Nicolae Miclăuş şi soţia Paraschiva .... 77 10 6. Ioan Trichenea 776 7. Simion Rodeanu şi alţii, şi alţii. Tot la colecta pentru zidirea catedralei a subscris preoţimea noastra din tractul Ilia urmatoarele sume: 1. Avram P. Păcurariu, protopresbiter (acum al Hunedoarei) .... cor 300 2. Ioachim Ivan, paroch în Băreşti .... 120 3. Nicolau Anca, paroch în Cerbia .... 77 100 4. George Perian, paroch în Vorţa .... 77 100 5. Nicolae Chirciu, paroch în Almas-Selişten 100 6. Gerasim Olariu, paroch în Bacea .n 7. Arcadiu Olariu paroch în Sîrbi......................n 8. Petru Stei, paroch în Micănești .... T 100 9. Dimitrie Nistor, paroch în Glodgirești . 77 100 10. Teodosiu Popa, paroh în Furcşdra . . .n 11. Miron Oprean, paroch în Gothatea . . .n 12. Ioanichiu Luchu, paroch în Cărmăzăneștin 13. Romul Iacob, paroch în Gurasadan 14. Nicolau Enciu, paroch în Zam...................... 77 100 15. Iosif Oprean, paroch în Booz....................... 77 100 16. Pavel Popa, paroch în Gialacuta . . . .n 100. Din Braşov, înmormântarea protopopului loan Petrie. Braşov, 12 Ianuarie 1903. Domnule Redactor! Am aşteptat, ca altcineva mai dibaciu în condeiu decât mine să descrie frumoasa înmormântare a iubitului, blândului şi venerabilului protopop loan Petrie. Vădând însă, că aşteptarea mea e zadarnică, ca să nu-şi pardă actualitatea, mă grăbesc s’o fac eu, cum voiu puta. Era orele 2 p. m. în ziua de Bobotâză a. t. Biserica sf. Nicolae din Scheiu era îndesuită de public, de se strivia om pe om. De la general până la cerşitor, de la bogat până la sărac, toate păturile societăţii din Braşov şi din întregul comitat erau aici representate. Printre onoraţiori am observat: Din partea bisericei evangelice-luterane pe decanul Dr. Herfurth, paroch în Cristian, parochul abate Edmund Neukehrer representa biserica rom.-catolică. Mai erau de față: fişpanul contele Stefan lázár, generalul de brigadă Iosif Tapeiner, vicespanul Dr. Jercel, primăriul Francisc Hiemesch, inspectorul şcolar Dr. Pintér, prim-notariul comitatului Panczél ş. a. In mijlocul bisericei, sub baldachinul numit la noi „ceriu“, se afla sicriul descoperit, cu corpul mult regretatului protopop Ioan Petrie, cu sf. cruce în mână şi cu sf. Evangelie pe piept, venerabilul bătrân cu capu-i albit de ninsori fără să aibă vreo sbârcitură în faţa lui senină înfăţişa simbolul blândeţii creştineşti. — La drepta sicriului stăteau numeroasele lui neamuri. Venerabila domnit Zoe I. Petrie, încungiurată de copii, nepoţi şi strănepoţi. Se vedea între ei şi actualul dirigent al filialei „Albina“, Dr. Nicolae Vecerdea. Din faţa lui serioasa cet mai responsabilitaea, de care era pătruns, ca succesor al defunctului în cât priveşte pe numeroasa familie Petric. Pe la orele 21/* p. m. representantul Escelenţiei Sale, I. P. sfinţitului nostru Archiepiscop şi Metropolit şi Venerabilului nostru Consistoriu archidiecesan, Preacuvioşia Sa dl protosincel Dr. Eusebie R. Roşea, directorul seminarului nostru din Sibiiu, dă binecuvântarea. In bună rânduială ies din altariu şi se postază înaintea sicriului, în frunte cuinţă tinanţilor şi de cancelarie şefului. Ia faţă un magazin tot de lemn, care mai la o parte o baracă făcută din bârne necioplite, întocmai ca o stână. E cârciuma, unde poţi alia rachiu şi bere, aduse de la Bran. Tot de aici se aprovisionază şi finanţii cu d’ale mâncării, cam de 2 ori pe săptămână. Erna, finanţii nu mai şed aici, nefiind plaiul acesta umblat, din causa drumului rău şi nesigur. Singura fiinţă omenescă ce înfruntă crivăţul ernei în acastă pustietate e bătrânul cârcimar, care cu plecarea finanţilor se mută în casa lor, — după cum spunea el — de frică să nu-i fure vr’un lup din hotelul său. Aci îşi aduce de cu tomnă provisii în alimente şi lemne pe întreaga urnă, se încuie în casă și doarme și mânâncă. Apă are în apropiere de la un isvor. — Și nu ’ți-e urât, moșule, singur aici 100 100 100 100 100 100 1. Teodor Ister (înv. în Ules............................ col. 20 2. Alexiu Gabor (Gurasada) ............................. 20 3. Iosif Pârvu (Murăş- Bretea).......................n 20 4. Vasile Jurcovan (Ilia) 57 20 5. Nicolae Suma (Gothatea)n 20 6. Filimon Cosma (Tătărești) ............................ 77 20 7. Iosif Crişan 77 10 8. Iuliu Moţiu 776 9. Romul Petraşcu 775 10. Miron Racoţian (Cerbia) 775 11. George Pop (Braşov) 575 I FOIŞOARĂ O escursiune la schit de G. Babeş, parodi. Vor fi aproape 20 de ani, de când ca student am făcut pentru prima-era o escursiune la schitul Ialomiţa, în Romănia. Ardeam de dor să mai ved odată acele locuri romantice, şi aşa am înjghebat în vara trecută o societate de 5 bărbaţi şi 3 dame, cu cari împreună am făcut o nouă călătorie. Damele s’au îngrijit pentru d’ale mâncării, bărbaţii am purtat grijă s’avem udătură în de-ajuns, şi am hotărât ca Lunia viitoare la 4 ore diminaţa să ne aflăm cu toții la hotel „Buceciu“ în Bran, unde am dispus să ne aştepte cu caii. Am mai luat cu noi încă un om şi un cal pentru bagaj, şi o femeie, care avea să stea în tot decursul călătoriei la disposiţia damelor. La ziua şi ora fixată ne-am aflat cu toţii la locul de întâlnire. Am pachetat bagajul, l-am pus pe cal, car’ bărbaţii, fiecare ne întreceam să ne alege în calul cel mai voinic și mai frumos. Dar’ nu tot așa și coanele. Dior le era și frică să se apropie de caai Ne-a costat multă muncă, până le-am făcut să încalece. A trebuit să primblăm mai întâiu caii, să-■ tragem de urechi, să le ridicăm câte un picior, să-i ghioldim, să ne frecăm de ei, pentru ca să le convingem, că n’au nici un nărav, așa că multă vreme am perdut până am văfiut caravana pusă în mișcare. Femeia, pe care o luasem cu noi, avea datorința să apere de muște caii cocoanelor. Prin pasul Bran se poate trece în România pe două locuri: pe la Cruce, unde duce o şosea escelentă, şi pe laGuţamu, unde e numai o potecă. Noi am apucat spre Guţanu. Drumul trece prin comuna Şimon, situată pe o vale îngustă. De ambele laturi sunt dealuri înalte, care calea e plină de bolovani, cu deosebire în partea superioara, unde călătorul în nenumărate rânduri e silit să trecă calea prin api, lipsind podurile. La capătul satului de din sus am lăsit apa Simonului la stânga, și începem să sum un deal repede, numit „Plaiul lui Lom“, care ține cam 1/2 oră. Inderet se vede încă satul cu casele lui împrăștiate, la stânga sa mai aude încă murmurul apei, rostogolindu-se preste bolovani. Noi urcăm dealul cu greu, caii stau şi se odihnesc la mici intervale, siflând adânc. Aerul e răcoros şi curat. Pădurea de fag ne impresara de toate părţile, tu care următorii unsprezece învăţători de la şcollele noastre din tractul amintit mai sus au subscris următoarele sume: mai vedem nimic în jurul nostru, decât copaci bătrâni cu ramurile lor plecate şi cu rădăcinile ce încrucişază drumul, ca nişte vine puternice. Am ajuns în vârful dealului. Cu toţii, oameni şi cai, respirăm mai liber, căci am scăpat d’o greutate. Fagul se răreşte pe nesimţite şi îi ia locul bradul. Am ajuns în regiunea acestui arbor. O promenadă admirabilă avem înaintea nostra. De ambele laturi bratji, dintră cari unii de o înălţime uimitoare. Mirosul lor ne îmbată. Toţi ne împodobim cu ramuri tinere. Glumind, rînjend şi chiuind urcăm pe nesimţite. Pădurea se răreşte. Am ajuns într’o poiană de unde ochiul poate privi în depărtare preste vârfurile bravilor rămaşi de desubt. La drapta în fundul văii se văd răuleţele case din Moeciul-de-sus, car’ deasupra acestuia se vede înălbind altă grupă de case, ce fac parte din comuna Fundata. îndărătul nostru se vede Şimonul şi tocmai în fund, până unde ochiul poate străbate, se văd unele case din ţara Bârsei. In toate părţile păduri seculare de brad, unde ’şi au culcuşul urşii, spaima ciobanilor, şi livezi înverzite, unde păşunesc oi şi vaci, sub ocrotirea păstorilor şi a dulăilor de la stâni, încă câteva sute de paşi şi am ajuns la sucursala vamală „Guţanu“. O casă de lemn cu un pridvor înainte servele de berna? — Nu sunt singur. Până la o vreme mai dă târcoale prin prejur câte un urs, care mai târziu lupii vin până pe galerie, îi iau pe fugă ca pe câni. Şi păzeşte astfel cu casele erariului românul nostru o urnă întrâgă în acest loc espus, pentru 20 coroane. ______ . (Va urma.