Telegraful Roman, 1903 (Anul 51, nr. 1-142)

1903-10-18 / nr. 115

470 de guvernare, în cestiunea „postulatelor na­ţionale“ cu privire la armată nu mulţămeşte dorinţele „naţiunii“, şi alte de acestea, sunt numai pretexte la acoperirea motivelor adevă­rate. Sub astfel de auspicii şi-a început con­tele Tisza activitatea întru împlinirea anga­jamentelor luate faţă cu Corona, care activi­tate pănă acum se reduce la urmatoarele: Reîntors de la Viena, a întrat în trata­tive cu politicianii fruntaşi atât din partidul liberal, cât şi din opoziţie, cu cei dintâi, în cestiunea modificărilor programului, cu cei din urmă în cestiunea sistării obstrucţiei. In cestiunea modificărilor partidul libe­ral a ţinut Mercuri sóra şi Joi séra (a sérá) conferenţă, în care a fost discutat programul militar (tipărit în textul propus de ancheta de nouă şi distribuit deputaţilor împreună cu modificările cerute de Tisza). Despre hotărî­­rea ce se va fi luat nu avem ştiri. Din ra­­poartele despre decursul de Mercuri al con­­ferenţei se poate deduce însă, c­ă majoritatea partidului s'a învoit cu modificările cerute de Tisza, faţă cu cari — Mercuri — Apponyi şi ai sei făceau oposiţie, care după şedinţă au dat câtorva ziare informaţiune, că ei vor eşi din partidul liberal dacă se primesc aceste modificări. Cât despre atitudinea partidelor oposiţio­­nale, ziarele de eri aduc ştire, că atât parti­dul independist, cât şi cel poporul, au hotă­­rît „continuarea luptei energice“ (adecă ob­strucție) și față cu fiitoriul cabinet Tisza. Eare răspunsul la aceasta „continuare“ din partea lui Tisza va fi disolvarea dietei. Aceasta o prevede, altcum, și „Alkot­mány“, organul partidului poporal, care în primul din numărul d­e 28 Octobre apelează la aderenții partidului, ca să stee gata, pen­­tru­ că în cercurile politice s’a răspândit svo­­nul — zice numitul ziariu — că­­lista va di­­solva dieta încă la începutul săptămânii viitoare, dacă va observa cu ocasiunea presentării nou­lui guvern în dietă, că obstrucţionista nu va­ CBC să desarmeze. Sf. Sinod al bisericei ort. din Româtnia şi-a început Duminecă sesiunea de tomna a anului curent, sub presidenţia metropolitului-primat şi în fiinţa de faţă a ministrului-president D. Sturdza, în calitate de ministru ad interim la resortul cultelor şi instrucţiunii publice. După cetirea decretului regal de deschidere, făcută prin dl Brurdza, şi după alegerea comisiunior, la propunerea dlui Iesturdza sinodul a horânt retipărirea Tes­­tamentului­ Nou în ediţie poporală după tex­­tul aflat la mănăstirea Neamţu. Ziarele ruseşti salută acesta întâuire ca pe o nouă garanţă a păcii. „Birzevija Vjedo­­mosti“ zice, că toţi amicii sinceri ai păcii resuflă uşuraţi la vestea despre aceasta în­tâlnire, care se pare a fi o notă colectivă la strigătele de răsboiu venite din Asia. Neîndoios, că aceasta nouă întâlnire de împăraţi e de mare însămnătate, ceea­ ce re­sultă şi din faptul, că miniştrii de externe conte Biilow (Germania) şi conte Lambsdorf (Rusia) încă vor fi presenţi la ea. „Pacificarea“ din Macedonia. In 21 Octobre representanţii din Constanti­­nopol ai Rusiei şi Austro-Ungariei au înaintat sultanului un nou proiect de reforme pentru Macedonia, amplificat, pe basa căruia pacifi­carea să se potă face mai cu succes. Cum se raportează din Constantinopol ziariului „Lokal­anzeiger“ (Berlin), sultanul a declarat celor din jurul său, că de­cât să accepteze acest program amplificat, mai bucuros se dă în terguelá cu Bulgaria, ori plică cu răsboiu con­tra ei. Din același isvor se raporteazá, că Sâmbătă și Duminecă s’a ținut consiliu de miniștri sub presidiul sultanului, care a ho­­tărât respingerea programului. In același timp se raporteazá, că des­­armarea începută săptămânile trecute, din partea Bulgariei şi Turciei, s-a suspendat, ceea­ ce se poate reduce la prima impresiune ce a făcut noul proiect de reforme. Cât pentru atitudinea comitetului re­voluţionar faţă cu reformele, „Kölnische Zei­tung“ are telegramă din Solia dto 28 Octobre, în care se spune, că conducătorii comitetului se vor întruni cât de curând în conventicol, la care vor participa şi Boris Sarafov (a că­rui moarte de atâtea­ ori s’a vestit) și genera­lul Zoncev. In acest conventicol vor hotărî apoi asupra întrebării, că să aştepte are re­formele promise de marile puteri, ori să con­tinue lupta ? In caşul că vor hotărî continua­rea luptei, vor schimba tactica, disolvând bandele mari şi luptând în cete mici pe în­treg întinsul ţerii. întâlnire de împeraţi la Wies­­ baden. bs dă ca positivă ştirea, că împă­ratul Wilhelm 11. şi ţarul Nicolae 11. săptămâna viitoare vor avă întâlnire la Wiesbaden. fiăscu. fr­uierea jurământului învinge, și el o ruga prin sobă, să nu se supere, căci nu-și poate călca jurământul. Mamă-sa autjind vestea, nu se depărtăză, ci îl ruga de nou să vină, ca să ’l vadă baremi, ca sufletul să-i fie mân­gâiat. „Odorul meu, vino, ascultă-m­i rugarea. Trecut am prin multe cuprusuri, peste mare, îndărătul meu am lăsat Romania *) numai ca să te văd, vino, căci de nu vei veni, voiu merge în pustie, ca să mă sfâșie fiarăle săl­batice*. Auijind Archeilides rugarea acésta, îl duria inima de milă, nu știa ce se se facă. Jurământul nu și-l putea călca, pe mamă-sa n’ar fi voit să o supere și nenorocéscá. Scă­pare numai la Dzeu era. (Jâtju în genunchi și rosti o rugă ferbinte, ca să '1 m­ântuiéscá, apoi porunci să aducă pe mamă-sa. Dar’ — minunea Domnului. (Jănd intră mamă-sa în chilia odorului, el era mântuit. Dzeu ii feri sufletul de păcat, şi îl luă la sine. Vărjind biata mamă pe fiul ei mort, îl iâu­ şi boci. Se rugă lui Dzeu, ca să se îndure şi de su­fletul ei — să -i pnmnăscă în cuprinsul ce­rturilor, şi Domnul se înduplecă spre ruga ei şi o luă la sine şi pe ea. La înmormântare un glas iu antih, era glasul sfântului, care se ruga, ca să -1 ingrope cu mamă-sa împreună, ceea ce se și întâmpla cu mare solemnitate. N. Regman. *) Anna vre Qopavia veuv. TEELGRAFUL ROMAN Revoluţie albaneză contra Tur­­ eiei. Conform unor rapoarte date din Athena, pe la mijlocul lunii curente albanezii au ţi­nut adunare în districtul Ciacova şi au ho­­tărît, ca in timpul cel mai apropiat să incepa în Grecia organisarea trupelor albaneze-gre­­ceşti, accentuând unanim, atât albanezii mo­­hamedani, cât şi cei creştini, că în conside­rarea scopului naţional trebuesc lăsate la o parte în­ ce frecări şi neînţelegeri religionare. Numai în privinţa timpului de începere a acţiunii nu s’au putut uni părerile, ci mai impacienţi voind imediată intrare în acţiune, fără considerare la desvoltarea ce o vor lua evenimentele din Macedonia, în timp ce mo­deraţii erau de părere că să se aştepte pănă la primăvară. Votâurea in causă s’a con­­cret­at în fine unei comisiuni, care în aceasta privinţă va aştepta să hotărască întâiu „aso­ciaţia albaneză-elina“, care ’şi are sediul în Athena, şi care la adunarea aceasta a fost re­­presentată prin un deputat dietat din Tessan­a şi prin un căpitan de artilerie în serviciu activ. „Asociaţia“ aceasta dispune deja de un milion de franci pentru începerea acţiunii şi capătă în continuu sume considerabile de pe la aderenţii din Salonic, Constantinopol, Creta şi Egipt. Eare în însăşi Albania procurarea armelor şi celelalte lucrări de organisare au înaintat în aşa măsură, în­cât punerea pe picior de răsboiu a 50.000 de luptători alba­nezi, pentru atacarea staţiunilor turceşti, se poate face în cel mai scurt timp. In urma acestei asocieri albaneze-eline Turcia stă deci în faţa unei rase noue a mi­şcărilor revoluţionare, poate chiar mai peri­­culosa de­cât revoluţia din Macedonia. Oficială. Oficiile parochiale din comunele în cari recolta buna ori alte împre­­jurări locale favorabile au admis fa­cerea şi încheierea colectei pentru biserica catedrală — sunt poftite a trimite direct la oficiul cassei con­sistoriale resultatul acelei colecte împreună cu un scurt raport. De la congres. — Raport general al consistoriuiui metro­politan ca senat şcolar. — (Urmare). Ad 5. Edificii de școlă: a) proprii: Archidiecesa + 22, Arad + 11, Orade + 2, Caransebeș + 31; b) închiriate: Archi­diecesa + 15, Arad + 3, Orade -­-----, Caran­sebeș -­-----. Ad 6. Sale de instrucțiune: a) cores­­puntjetoare: Archidiecesa — 29, Arad — 55, Orade — 26, Caransebeș + 36; b) necorespuntjetoare: Archidiecesa + 36, Arad + —, Orade + 26, Caransebeş + 3. Ad 7. Grădini de pomărit: Archidi­ecesa + 18, Arad — 74, Orade + 8, Ca­ransebeş + 45. Ad II. 1. Scóle: Archidiecesa + 187, Arad + 9, Orade + —, Caransebeş + 18. 2. Scóle comunale şi de stat în comune de-ale noastre: Archidiecesa + 182, Arad, comunale + 24, de stat 48, Oradea­­mare, de stat — 3, Caransebeş + —. Ad 4. Numărul total al posturilor: a) de învăţători: Archidiecesa învăţători şi învăţătore + 60, Arad + 5, Oradea­ mare — 2, Caransebeş + 8. b) de învăţâtore: Archidiecesa —, Arad —, Orade + 2, Ca­ransebeş + 6. Ad 6. Numărul învăţătorilor: a) defi­nitivi: Archidiecesa + 41, Arad + 27, Oradea-mare — 17, Caransebeş + 4. b) provisori: Archidiecesa — 56, Arad — 15, Oradea-mare — 27, Caransebeş + 19. Ad 7. Suma salariilor învăţătoreşti: Archidiec. +8057­74 col., Arad — 50,167.19, Oradea-mare — 4374, Caransebeş + 16,910­64. In celelalte amintim cestiunile prin­cipiale de mare însemnătate, cari s’au su­­levat în periodul acum espirat asupra unor afaceri şcolare. Se provocă adecă conflicte în privinţa cuiicuienalielor întră comună ca proprieta­­riul şcelei, şi întră învăţâtoriul ales de co­mună, anume acolo, unde concursul pen­tru postul vacant nu s’a redactat cu cuve­nita precauţiune şi esactitate, şi unde ale­gerea s’a făcut fără de a reflecta la cu­prinsul petiţiunilor de concurs. In privinţa acesta escându-se diver­genţe de vederi chiar şi cu guvernul ţă­­rei, afacerea, fiind de interes general, s’a transpus plenului consistorial, unde s’a şi resoirat, aşa credem, in mod corect şi cu posibila cruţare a principiilor dreptului universal, cât şi a intereselor comunelor cari susţin şcole. Despre acesta afacere espunerea de­­taiată aliandu-se in raportul general al ple­nului, senatului şcolar i-a rămas numai chiămarea să invite consisterele eparchiale, şi prin acelea oficiile protopresbiterale şi comitetele şi sinodele parochiale, ca, spre a evită in viitoriu pretensiuni neîntemeiate la coinctionarii, din partea învăţătorilor, e de neapărată trebuinţă, ca concursele pentru întregirea staţiunilor învăţătoresci vacante să se redacteze limpede şi lămurit, cu es­­presa accentuare, că alte emolumente de­cât cele espuse în concurs nu se acorda nici într’un cas pentru învăţătorii cari au servit la altă scrie. Pe lângă acesta, comitetele şi sinoadele parochiale să examineze prealabil cu ngere suplicere de concurs, şi să încunoştinţeze pe concurenţii cari şi-au anunţat titlul la coin­­ctienanii, că numai aşa pot veni în combi­nare de a fi aleşi, dacă ’şi vor concorda su­­plicete cu toate punctaţiunile concursului, şi nu vor face pretensiuni ce trec peste ca­drele concursului. Se înţelege de sine, că comunei ’i­stă nu voia a admite suplice de concurs şi a alege învăţători şi cu titlu la cuiictionarii câştigat la altă scala, în caşul acesta însă comuna nu mai poate denega acordarea cuincuenatiilor, când le soseşte timpul. Altă modalitate, prin care comunele se scutesc de sarcini nesuportabile prin adausul cuincuenatiilor, este reducerea salariului in­­văţatoresc la minimul legal, care se admite necondiţionat atunci, când postul de învăţă­­toriu se află in vacanţă, deore-ce atunci drep­turi acultate nu se vatămă prin reducerea salariului. A fost oportun a emite atari normative, căci de atunci Incaci n’au mai intrat recurse de cuinctienarii, şi deci se pare că s’au delăturat căuşele de conflict intră comună şi învăţătoriu. Altă cestiune gravă s’a sulevat prin un ordin ministerial adresat inspectorilor de şcolă regeşti, cum se vede pe întregul teri­toriu al archidiecesei, car’ în alte părţi prin ordine speciale, în înţelesul cărora ia şco­­lele de stat poporale, începând de la a treia clasă, renigiunea are să se propună şi pen­tru elevii noştri în limba magiară. Aceasta normă, dispusă cu provocare la §-ul 17, art. de lege XLIV/1868, care trac­­teaza despre egala îndreptățire a naționali­tăților, am aflat că e, de o parte în flagrantă contrarietate tocmai cu legea, pe care se întemeiază, — apoi cu legea instrucţiunii poporale art. XXX Viii/1860, §-ii 57 şi 80, — mai de­parte cu §-ul 175 din statutul organic al bisencei noastre, — şi in fine cu scopul şi resultatul creşteri morale-religioase. Intră actele acestei afaceri, aduse aici sub .­., se află circulariul nostru din 21 Au­gust, 1902, nr. 264, adresat consisteneior eparchiale, care reproduce vedenie noastre în espunere detaiatâ. Cu toate acestea, ulterior s’au făcut în­cercări pentru catechisare in limba magiară la gimnashie din B.-Giaba și Timişora şi la preparandia de stat din Timişora in diecesa Aradului, şi tot aşa s’a grăbit biserica refor­mată a dispune la gimnasiul ei din Orâştie. (Va urm­a) Sfinţirea bisericei din Porumbacul-superior-resăritean. — Raport special. — O zi plăcuta, o zi de serbatoare şi de elevare sufletesca a avut poporul de comuna porumbacul­ superior-răsăritean și cela din jur in 14/27 Octobre a. c. (Cuvioasa Paras­­chiva). In aceasta zi s’a petrecut aici un mo­ment însemnat în vieța bisenceasca, un act măreț, care timp îndelungat se va păstra cu plăcută aducere aminte și va fi adânc gravat atât în inimil­e credincioşilor noştri ortodoxi din aeesta comună, cât şi din împrejurime. Sărbătorea aceasta îndeosebi însemnată pentru cornuna bisericesca Porum­bacul-sup­­ res. a fost: sfinţirea nouei biserici, edificată cu mari jertfe din partea poporului drept credincios de aici. Ştim cu toţii, câtă osteneala şi jertfa reclamă o astfel de zidire. De altă parte ştim şi aceea, că multe lucruri bune şi fr­um­oase se pot face cu poporul nostru, care e dotat de la natură cu calităţi sufleteşti nobile, daca con­ducătorii lor — după cum foarte des s’a mai accentuat — preotul și invelatonul, își împli­nesc sloata lor chiămare, căreia s’au dedicat. De la aceștia atârnă — dacă nu de tot — apoi în partea iea mai covârșitore înaintarea și fericirea comunei in care­­trăesc, ideia zidim unei noue biserici în aceasta comună a fost de mult plăsmuită intre cre­dincioșii de aici, dar’ lipseau mijloacele și mai presus de toate conducătoril și adevăratul pă­rinte sufletesc. Dacă bunul Dumnezeu n’ar fi binecuvântat aceasta comună cu un preot zelos harnic și conștiu de chiămarea sa apostolică, cum e actualul paroch Nicolae Solomon, ideia ar mai fi rămas mult timp neîntrupatâ. La stăruinţa neobosită a acestui paroch şi pin conlucrarea şi a aitor bărbaţi vrednici ai co­munei acesteia s’a câştigat înainte de acesta cu câţiva ani de la erariu o grădină în schimb cu alte realităţi ale comunei pol­tice, care gră­dină s’a destinat de pe atunci ca loc pentru edificarea nouei biserici, fiind situată la cea mai favorabilă şi frumoasa posiţiune, în mijlo­cul comunei. Tot la stăruinţa parochului s’a sporit averea bisericei, s’a adunat materialul tre­buincios, s’au intrepuns colecte în scopul zi­dirii şi în primăvara anului trecut zidirea s’a putut începe şi acum­ cu ajutoriul lui Dumnezeu s’a vezut terminată, sfinţită şi predată destinaţiunei sale. Mândrie naţională şi tărie sufletesca îţi impune îndeplinirea sfinţim unei biserici, î’evocându-ne în memorie rolul important ce biserica l’a avut în trecut pentru poporul nostru, fiind ea scutul cel mai puternic al esistenţei noastre naţionale. La asemenea ocasiuni nu­ se dă plăcutul prilej, de a admira sublimitatea cultului divin

Next