Telegraful Roman, 1906 (Anul 54, nr. 7-142)
1906-01-19 / nr. 7
26 acelaş timp, atenţia asupra modului de purtare, în şcoală şi în afară. Cu privire la timpul observaţiilor noastre, ni se recomandă următoarele: Să observăm în tăcere toate apucăturile elevilor. Când nu este o încordare în suflet, când elevul nu ştie că e observat, atunci vedem naturalul lui adevărat. Caracterul copiilor se cunoaşte foarte bine în recreaţie, în jocuri, şi acasă la dânşii. Vor fi deci observaţi nu numai în clasă, ci şi în ogradă, acasă, cerând desluşiri de la membrii familiei. Dacă învăţătorul se va deprinde a observa cu atenţiune psihicul şcolarilor săi, şi dacă va întâlni şi perfecţiona procedările sale didactice, prin fiecare încercare reuşită ori nereuşită, atunci el va putea învăţa mai mult decât din cărţi. Pedagogul Cristian G. Salzmann ne povăţueşte: „In loc de a ceti multe asupra educaţiunii şi a asculta prelegeri pedagogice, căutaţi mai bine copiii, în a căror societate să petreceţi zilnic câteva ore.“ înainte de a termină, adaug: In şcoale, mai avem câte unul doi din acei copii slabi la minte. Faţă de aceste fiinţe nenorocite să fim cu multă răbdare. Cu asprime nu putem face nimic. Incheiu modestul meu articol cu afirmaţia: Numai studiind individualitatea şcolarilor le vom putea mânui cu mai mult succes educaţiunea convenabilă în epoca ■ - • ■ cutul, ori de a călca pe cărări bătucite, dar si^capabili de a-şi forma nouă orizonturi! . sy OrâîflSJt naturală se deosebeşte de cea supranatur^ă^raţiunea de credinţă, ştiinţele omeneşti cîe-w00j&.^dumnezeeşti. Dar’ deosebirea încă nu Insemn-^szá despărţire, cu atât mai puţin contrast! Nat-Ura e basa, pe care se ridică edificiul supranatural, ear noi suntem capabili de a primi revelaţiunea şi graţia numai pentru că suntem fiinţe prevăzute cu raţiune. De aci urmează, că forţele naturii şi ale graţiei, fără ca să se contopească, se unesc şi se sprijinesc reciproc, în orice mod posibil. Să luăm o plantă sălbatică. Dacă o altoim, ea rămâne tot numai o singură plantă, dar prin ţesăturile ei circulează două vieţi deosebite. Viaţa veche a tulpinei, şi viaţa nouă a ramurei altuite. Două vieţi, cari întră în contactul cel mai intim, şi se contopesc în mod atât de miraculos, încât formează numai o viaţă. Dacă viaţa tulpinei e destul de tare, aşa are să fie şi viaţa ramurei altuite. Dacă e slabă şi sărăcăcioasă, la fel va fi şi a ramurei. Tot aşa stăm şi cu raţiunea naturală. Dacă e tare, nutrită cu studii temeinice şi e dezvoltată, atunci şi credinţa, care îi este suprapusă, va scoate din ea forţe, nutremânt, decor şi împodobire. Cel ce grijeşte rădăcina şi tulpina pomului nobilitat şi caută să-l aducă la putere şi prosperare, grijeşte prin aceasta şipartea de sus a pomului, făcându-o capabilă de a aduce fructe mai bogate şi mai bune, preotul cu atâtaşcoală şi învăţătură nu le ştie. Ei bine, idie se învaţă în seminarii? Dacă voim,ca oficiul nostru să nu fie despreţuit din partea stimei generale a păturei culte,activitatea noastră să nu fie impedecată,— atunci trebue să delăturăm aceasta pedecă, şi să intrăm în veacul acesta mândru de ştiinţele sale astfel înarmaţi, ca să nu ne râdă în faţă, desgreţuindu-ne pe noi, şi aceea ce reprezentăm noi. Dacă voim, ca veacul acesta să primească de la noi învăţăturile supranaturale, pe cari i le dăm în numele dumnezeirei, să le accepteze şi conserveze, atunci trebue săarătăm că şi noi cunoaştem întrucâtva şi stimăm învăţăturile sale. E aceasta o concesiune tăcută, reciprocă. Ca reprezentanţi ai dumnezeirei şi comunicatoriai poruncilor acesteea cătră omonime, nu ne este iertat să neglijăm nimica ori ar putea face, ca misiunea noastră să câştige în vază şi onoare, şi ar puteaface ca oamenii să câştige despre religia de noi reprezentată o noţiune mai înaltă. Pentru ajungerea scopului, mijloc extrem de eficace este ştiinţa, cu care lumea *e atât de mult îmbogăţită. Pentru că preotul mai puţin cult, chiar şi dacă ajuge între oameni superficiali în cultură, îşi floroseşte religia, o pune pe treaptă inferioară, fie altcum oricât de bun şi de princtuos. E groaznică acuzaţia ignoranţei chiar şi în lucruri omeneşti şi de domeniul ştiinţelor naturale. Pentru că lumea le amestecă toate, pe nedreptul, dar le i-^^X TP -1- -naşte însă a doua. Care? Aceea de a apăra adevărurile şi a le conserva neştirbite, scoţindule întregi din atacurile îndreptate în contra lor din partea ignoranţei, reavoinţei şi a patimei. Cristos şi apostolii au avut inimici şi contrari. Biserica încă i-a avut, îi are şi îi va avea pănă în ziua din urmă a vremilor. Un singur adevăr revelat, o singură lege dumnezeiască sau bisericească n’a rămas fără atac, în tortociuare, caluminare sofistică, de orice natură, pese toate la cale de cătră erezie, schizmă, necredinţă. Vă întreb deci, preoţilor, cum veţi voi în stare să respingeţi atacurile şi calutniile, să demascaţi sofismele, de cele mai de multe ori foarte fine, să ţineţi în credinţă poporul simplu şi neespert, — dară vouă vă lipseşte ştiinţa ? .. .. . ... (Va urma). — omeneşti lumina şi aerul nuvruos,ibertăţi, împintenarea de a face scrutări, cari nici odată nu sunt lipsite de muncă grea și de primejdii, — vom avea numai oameni timizi, nesiguri, trândavi, neproductivi, capabili poate de a conservi tre destoinic să apere biserica, nevoit s’a văzut să cheme întru ajutor pe Vasile, pe care îl gonise din cetate. Deci, cum oarecând Împăratul Saul şi-a cunoscut greşala cătră Prorocul David, aşa şi arhiepiscopul Euo/rlaâărraTrrft ■fol ml nolailâ ÎXv/y vi rt lam zirionoft riftannnvia sâfi mvn /v/» \ paiao avint nrri c»? j v\ nu e r&ţionat şi ca dreptul, ca preotul sa fie confui^dat cu religia şi biserica, pe care o serveşte, — lucrul acesta totuşi se întâmplă în faptă, şi lumea aşa judecă şi nu altcunt. Ignoranţa preotului vine pusă în contul bisericei, şi dă drept rezultat compătimirea ori bagatelizarea religiunei, care are un reprezentant slab şi puţin instruat. Dacâ ne iubim religiunea, dacă ne iubim biserica, mama şi învăţătoarea noastră, atunci întreaga noastră nizuinţă trebue să îv, BornpS înfv’onAht ao diS r ionm vt.ftrAnn!st.iixvhelQJv? --Wi Y\PJ&U.dB.&f Cu NOUTĂŢI. f Regele Cristian al Danemarcei a murit Luni la oarele 4 dimineaţa, după scurte suferinţe, în etate de 88 de ani. Era cel mai bătrân domnitor şi înrudit cu aproape toate curţile europene. In locul seu a fost proclamat rege al Danemarcei fiiul său Frideric, ca Frideric VIII. * Un ordin al ministrului de honvezi" Ministrul unguresc de honvezi Bihar a adresat tuturor comandelor districtelor jandarmeriei un ordin, în care autoriză jandarmeria, ca în contra acelor rezerviști de întregire, cari nn snmmnn orU.'n.ni.-.j \-i v a mnDfjt) cercetare disciplinară noinfra Ini Tn •Pafa anâofai rlilama TU r»a -- osilvania şi Bucovina, invitându le să ia parte la acel concertVor mai colabora la aceeaşi serbare artistAâ co»awle ” ale tuturor societăţilor române şi precum şi un cor din Beo 400 în Confiscare. Numărul de Se ziarului „Budapest“ a fost confiscat, deoarece procuratura au găsit în articolul de fond ofenze la adnisa regelui. * Foaie nouă. „Lucrul“ se cheamă foaia economică literară, al cărei număr i-i uram jaeaţtt lunge jjjLoyui. vuuut L.O— r‘ ' ~......... în mod natural și asupra relMiei, pe care o reprezintă. Va zice lumea|^^itaţi-vă, lucruri pe cari le ştie cancelistul notarului, farmacistul, veterinarul, şi mulţi alţii, cari n’au absolvit de cât puţine clase liceale, foame, mai rămăsese grâu nimai la câţiva bogaţi, cari îşi aveau hambarele pline, dar nu voiau să vândă, aşeptând ca grâul să se scumpească şi ei să câştige bani mulţi. Această poftă de câştig păcătos a câtorva crt/trrnâ+â /t‚n âvtîvnn in-iwi p.tri.t.n, n mustra f fan-T7-~,*7s TELEGRAFUL ROMAN