Telegraful Roman, 1908 (Anul 56, nr. 1-142)
1908-07-22 / nr. 80
330 TELEGRAFUL ROMAN Din protopresbiterate. Conferența preoțească din protopresb. Dej. (Fine). — 26 Iulie n. Imediat s’a cetit rezoluțiunea consistorială referitoare la concluzele conferenței din anul trecut, în care după repetirea dispozițiunilor generale pentru regularea activității conferențelor, se zice că: „considerând, că conferența dela Dej a fost în trecut, la hărnicia deosebită a mai multor preoți zeloși și conștiențioși, între acelea, cari au dezvoltat mai multă activitate, de astădată consistoriul nu află de lipsă a lua dispoziții speciale cât pentru activitatea ei din viitor, ci lasă la buna chibzuială a conferenței a-și statoriza punctele de muncă. Cuprinsul protocolului luat despre conferența ultimă să ia la cunoștință și concluzul lui se aproabă.“ Apoi se insistă îndeosebi asupra necesitâții de a se câștiga în Dej o casă protopopească, căci realitățile din centrele noastre protopopești, îndeosebi la orașele centrale, se scumpesc mereu. Rezoluțiunea aceasta a produs o deosebită mulțămire sufletească, iar în chestia cu casa tractului se va vorbi mai jos. Preotul G. Hanga a cetit apoi referada sa asupra rapoartelor preoțimei despre activitatea ei pănă la finea anului 1907. Din referată se vede, că nici un preot, afară de șeful tractual, n’a înaintat raport despre toți anii activității sale, iar alții despre nici un an, iar din extrasul rapoartelor înaintate se vede, că unii preoți au desvoltat o activitate foarte frumoasă, alții mai puțină, și iarăși alții s’au mărginit numai la împlinirea datorințelor ordinare (ba poate nici la acelea). De greutăți puțini se plâng, iar cei ce se plâng, aceia se plâng de sărăcia poporului, de pedecile puse de străini și de proselitismul uniților, care le stingherește multe intențiuni bune pentru luminarea poporului, când e vorbă de-al înduplecă la jertfe materiale în scopul acesta. — Conferența a luat referat la la cunoștință, pe preoți i-a îndatorat din nou a-și înainta rapoartele regulat în fiecare an, și pentru fiecare comună bisericească separat, căci altcum pe viitor vor fi pedepsiți, iar în rapoarte să se arete și mijloacele concrete, prin cari au încercat unii ori alții stârpirea cutăror rele din popor, ori înființarea de fonduri și reuniuni și cu ce succes. Rapoartele ce vor întra se vor predă preotului G. Hango spre referare în conferența proximă. cetit După aceasta preotul Z. Manu și-a recenziuna asupra disertațiunei: Pregătirea pruncilor la prima mărturisire și cuminecare, de preotul G. Hango. Recensentul face o critică favoritoare operatului și-l declară de folositor pentru preoți. Conferența ia la cunoștință recenziunea, după unele rectificări, și considerând elaboratul de cetit (a fost publicat în „Telegraful Român“ din 1906) și deplin succes, exprimă autorului mulțămită protocolară. In legătură cu concluzul 18 din a. t r. și cu rezoluțiunea consistorială amintită mai sus, s’a pus apoi la ordinea zilei desbaterea asupra mijloacelor prin cari s’ar putea achita cu timpul o casă protopresbiterală în Dej. In scopul acesta conferența din anul trecut a fost esmis o comisiune, dar nimeni nu a convocat-o spre consultare, și așa membrul ei mai tânăr, Gavriil Hangu, „ut aliquid feccise violetur“ a prezentat și cetit în numele său o propunere, care după desbatere îndelungată a fost primită în textul următor: Conferența constată și de astădată necesitatea cumpărării unei orșe protopresbiterale corespunzătoare în orașul Dej, ca reședința protopresbiterului, iar ca mijloace pentru ajungerea acestui scop, în lipsa de altele, decide înfiiințarea unui fond cu începutul anului 1909, din venitele următoare: a) fiecare comună bisericească din tract se selvească anual o taxă în suma ce o servește la salarizarea curentă a protopresbiterului; b) fiecare preot actual din tract să selvească anual o taxă de 20 cor.; c) fiecare învățător actual din tract să selvească anual taxa de 10 cor. d) preoțimea să se îngrijească și de venite extraordinare; e) să se ceară ajutoare și împrumuturi din fondurile arhidiecezane;) să se întreprindă colecte și g) să se câștige și donațiuni, când, cum și de unde se va putea. — Toate venitele acestea se declară de permanente, pănă la ajungerea scopului. — Fondul se administrează separat de ceealaltă avere a protopresbiteratului. Alte dispozițuni se vor lua după împrejurări în decursul timpului. Prin votarea acestui concluz s’a făcut un pas hotărâtoriu cătră ținta fixată și s’a săpat șanțul, în care să se așeze fundamentul unei zidiri, care dacă se va putea și finaliza, numai spre cinstea ziditorilor va fi. ciniile S’au luat apoi la reviziune rațiobibliotecei protopresbiterale, din cari se constată, că biblioteca la finea anului 1907 a constat din 68 oipuri în 60 exemplare, în valoare de 220 cor. 30 fii., având și un fond de bani în depuneri și bani gata în sumă de 222 cor. 61 fii. Total 442 cor. 81 fii. Taxele restante fac 94 cor. Raportul, rațiociniile și proiectul de budget s’au luat la cunoștință cu aprobare, iar bibliotecarului Augustin Hermann, învățător în Dej, pentru bunele servicii făcute pănă acum și prestate totdeauna gratuit, conferența i-a exprimat mulțămită protocolară. Vechiul bibliotecariu ne mai primind sarcina aceasta, în locul lui a fost ales pe noul period de trei ani parohul Sigismund Lengyel din Sălișca, dar cu locuința în Dej. In legătură cu rațiocnilile, după alegerea noului bibliotecariu, comisiunea constătătoare din preoții G. Hango și Z. Manu au prezentat și cetit consemnarea cărților de procurat pentru bibliotecă, la care prezentul a făcut un adaus de 8 opuri, și așa s’a propus și conferența a primit să se procure cu totul 30 de opuri în valoare de circa 200 cor. Comisiunea aceasta s’a susținut și pentru viitor. După acestea proto presbiterul prezident a făcut comunicările oficioase obicinuite, apoi s’a statolit programul conferenței proxime. Astfel conferența a decis, ca conferența proximă să se țină în C. Giurgești în iunie st. d. La serviciul divin va predica preotul Z. Manu, eventual preotul G. Hanga va referi asupra rapoartelor ce vor întinde la preoți despre activitatea lor, preotul T. Cotuțiu va compune și ceti o disertațiune despre obiectul: „Cum s’ar putea feri poporul de procese,“ se vor examina radiociniile bibliotecii protopresbiterale și comisiunea G. Hango și Z. Manu va propune cărți6 de procurat pentru bibliotecă, protopresbiterul va face eventuale comunicări oficioase, și se va staboli programul conferenței următoare: înainte de închiderea ședinței, protopresbiterul prezident T. Hermann a pus în discuție în mod extraordinar înființarea băncii culturale, propusă în sinodul arhidiecezan din acest an, de Preacuvioșia Sa domnul protosincel și asesor consistorial Dr. Elie Minori Cristei. — In privința aceasta, după o discuțiune temeinică, conferența preoțească s’a declarat unanim, că aderează din tot sufletul la înființarea acestei bănci, cu un scop atât de sublim, și toți preoții prezenți s’au obligat cu însuflețire a o sprijini, atât moralicește, cât și materialicește, din toate puterile, dorind din toată inima, ca să se poată înfința cât mai curând. Protopresbiterul prezident în cuvântul de încheiere își esprimă părerea de rău, că dintre preoți numai jumătate s’au putut prezenta. Dar se mângăeau faptul, că cei puțini prezenți, necruțând nici spese, nici timp, nici osteneală pentru ca să se poată prezenta, unii din depărtări foarte mari și în parte cu comunicațiune grea, totuși s’au prezentat și la desbateri au dovedit o înțelepciune și seriozitate, care numai spre cinste le poate fi. Mulți sunt chemați dar puțini aleși, zice domnul nostru Iisus Cristos, iar cei puțini prezenți au dovedit, că toți sunt dintre cei aleși, căci prin activitatea lor și de astădată au dat semne de înțelepciune și de jertfă pentru binele public, de cari numai în momente de însemnătate mare se pot vedea. Iar semnele acelea le-au dovedit de astădată prin însuflețirea, cu care au votat mijloacele pentru înființarea fondului, din care cu timpul să se poată achita o casă protopopească, și prin însuflețirea cu care au aderat cu toții la înființarea băncii culturale. De e bunul Dumnezeu, ca ambe ideile acestea să se poată realiză cât mai curând. Apoi încheie conferența la 4 ore p. m. punând tuturor la inimă și de astădată împlinirea conștiențioasă a tuturor darorințelor și implorând binecuvântarea lui Dumnezeu asupra tuturor lucrărilor lor, spre mărirea lui Dumnezeu și spre binele tuturor. — Preoții i iau răspuns cu strigări însuflețite: Să trăiască ! După încheerea conferenței, preoții ior s’au dus la casa parohului local A. Sighianeu, unde preotul A. Bodea l’a felicitat în cuvinte avântate în numele preoției, înv. A. Frasnecariu în numele învâțătorimei și parohianul Berințen în numele comitetului parohial și al poporului, dorindu-i toți, ca să-și poată sărba și jubileul de 60 de ani ai preoției, în pace, întreg, cinstit și sănătos, dimpreună cu onorata sa soție. Jubilantul a răspuns tuturor în cuvinte mișcătoare. — După felicitări preoții, învățătorii, mai mulți studenți academici și gimnaziști, doamnele și domnitoarele, fruntașii parohiei și ai comunei politice, mai mulți preoți gr.-cat. și alți onorați ori din joc și jur, s’au întrunit la masa bogată a jubilantului, unde între convorbiri și toaste frumoase și-au petrecut pănă seara, când pentru inteligință s’a început o frumoasă petrecere familiară cu joc (petrecerea tinerimii s’a fost ținut după ameazi), care — întreruptă la mezul nopții prin o cină, iarăși bogată și gustoasă, — a durat pănă dimineața, când apoi fumoasa cunună de oaspeți, mulțămind lui Dumnezeu și stăpânilor casei pentru toate câte le-au dat, s’au împrăștiat, fiecare la ale sale, ducând cu sine cele mai plăcute suveniri și cele mai bune speranțe pentru viitoriu. _________ G. H. Ce cariere să recomandăm fiilor poporului nostru? De Vasile Păltinean. (Urmare.) Am ajunge pe această cale să avem o clasă cultă, care să fie cu adevărat credul, sufletul poporului nostru, floarea lui cea mai frumoasă, harnică și conștientă de chiemarea ei, apoi o clasă de comercianți și industriași bine situați materialicește și și spiritualicește, și un popor agricol harnic, viguros și ferit de foamete. Trebue numai să știm munci, și pe urmă se va arăta secerișul bogat al ogorului nostru. Românul știe că „meșteșugul e plug de aur“ pentru cine știe purla și că „o meserie face cât și o moșie“. De ce dar nu ar țne de coarne și el acest plug și să are și samene în aceasta moșie ? In urmă să naște întrebarea, ce meserii să recomandăm? Răspunsul meu nu poate fi decât general, căci pentru a întra în detailuri, cum am spus încă dela început, ar fi de trebuință să cunosc împrejurările între cari se desvoaltă viața poporului nostru în deosebite părți. Să se îmbrățișeze toate ramurile de industrie, meșteșugurile de cari poporul are lipsă imediată: ferari, cojocari, cismari, pălărieri, mașiniști, curelari, argăsitori, tinichigi, și toate ramurile de comerț. Cari sunt mai cu câștig, nu pot să spun, dar pot să aduc câteva cazuri concrete. Aproape de Mănășturul unguresc sunt trei fabrici de scânduri, și aici sunt aplicați 8 mașiniști cu plată 86—100 floreni lunar, 1 submașinist cu plată de 60 floreni lunar, 7 ferari la două fabrici dintre cari numai 1 Român cu salar de 60—60 floreni lunar, 8 focari (heitzer), dintre cari unul Român, cu 46— 50 floreni lunar. „Circulașii“ în număr de 8—10 la 2 fabrici sunt plătiți cu 1—2 fl. pe zi. Aici, unde e ținut românesc și Românii ar putea fi aplicați în locul Gilițienilor la aceste meserii bine plătite, ei lipsesc și dau numai pe lucrătorii tieri. In urmă sunt mașiniști, cari cu mașina vara la îmblătit câștigă 30—40 ferdele de grâu la zi, ceea ce poate asigura viața și existența familiei pe un an întreg, mai ales că îmblătește culunile. Pentru tinerimea, care absolvă clasele liceale oii reale e de recomandat ingineria agricolă silvică, mechanică, electrotehnică, școalele superioare comerciale. Numai la academia comercială din Cluj se văd zi n o anunțuri căutându-se tineri români la deosebite societăți. Și aici abia avem câțiva 1 • In ce privește creșterea meseriașilor noștri, potrivit cu nevoile și starea noastră materială, potrivit cu aspirațiile noastre culturale, încă am ceva de spus. Lucrul cel mai frumos ar fi, când am putea să întemeiem și să susținem o mare și bună școală de comerț și meserii, unde să se poată învăța toate ramurile de meșteșug, unde să fie instruiți de profesori români, în spiritul tradițiilor noastre culturale. Dar la așa ceva în vremile prin cari azi troem nu ne putem gândi, azi avem să răspundem unor trebuințe cu mult mai arzătoare. Sunt însă școli de comerț și meserii ale statului, unde pot să învețe și tinerii noștri. Și aceasta mai ales din acel motiv, că industria mică numai așa poate să trăiască pe lângă industria mare de fabrică, dacă îmbracă un caracter artistic, dacă măestrul știe să imprime în o anumită măsură lucrului său individualitatea sa. Pentru instruirea ucenicilor dela meșteșuguri și comerț statul prin legea industriei din a. 1884 a pus în sarcina comunelor înființarea de școli, unde să li se dea cunoștințele elementare trebuincioase unui măestru, dar acete școli afară doar de Budapesta, dau prea neînsemnate resultate, provenite din deosebite împrejurări. Nu este un lucru de a doauă mână, ba este un lucru foarte de căpetenie să știm păstru neamului nostru elementele pe cari le ducem la oraș. E de lipsă să știm alege locurile. Orașul trage cu prăpastia, în el găsim multă jale și durere, de aceea copiii duși din satele noastre, dedați în simplitate și în moravuri bune, să căutăm să-i ferim, că să nu cadă în Sodoma și Gomora orașelor înzestrițate cu toate neamurile și cu tot feluul de obiceiuri, bune și rele. Să alegem mai cu seamă orașele unde sunt mai mulți măeștri români, unde și în sinul meșteșugarilor se desvoaltă o viață românească mai intensivă, unde meseriașii sunt organizați în „Reuniuni“. Atunci pot fi aplicați băeții satelor noastre și la meșteri stăini în aceste locuri, fără de teamă că-i vom perde. Aici pot să învețe o limbă străină ori aics, să vadă obiceiurile și datinele în cari să mișcă străinul, pe cari nu strică a le cunoaște, ba de multe ori au lipsă să le cunoască. Dar fiind tot aici o societate de meseriași români, sau în general vorbind, fiind societate românească în oraș, ea are datorința nu numai să o țină în cadrul neamului și legei strămoșești, dar are sfânta datorință de a înrădăcina dragostea de limbă, de datini și obiceiuri srămoșești și cinstea și alipirea față de instituțiunile noastre culturale. Și aceasta se poate ajunge numai în acele locuri, unde clasa noastră cultă e conștiință de chiemarea ei. Iată de ce am pus un deosebit temeiu pe chibzuita alegere a localității unde trimitem copilul la meșteșug. Astfel de locuri ar fi: Sibiiul, Blajul, Brașovul, Orăștia, Săliștea, Aradul, Bănița, Alba-Iulia etc. căci aproape în toate aceste locuri meseriașii noștri sunt organizați în „Reuniuni“ prin cari nu numai se caută a se promova spiritul de asociare așa de mult trebuincios, dar în anul lor se practică și iubirea de liimă și obiceiuri și de cântece străbune. Toate acestea pot să facă copilul despărțt de satul său, cu obiceiuri patriarhale, să nu și uite neamul și să nu se piardă în înzestrițitura orașelor, ci să-l iubească și să caute prin hărnicia sa să-i devină membru folositor. Trebue să se dee meseriașilor o creștere religioasă morală potrivită, care să i deprindă în onestitate și modestie, în aspirații și în viața zilnică. Onestitatea e trăsătura de căpetenie, ce trebue să caracteriseze pe orișicare om, dar special pe meseriaș și comerciant. Prin onestitate meșteșugarul, ca și comerciantul, se va asigura de mușterii. Despre aceasta te poți convinge intrând într’o prăvălie și privind câtă vreme se perde la cumpărarea unui lucru. Te convingi nu numai demersul afacerilor, fără a întreba pe comerciant, dar și de onestitatea lui. Modestie în aspirații se recere, nu numai pentru că spiritul de economisire o pretinde, dar mai ales de aceea, că mârginindu și meseriașul pretențiunile la striciul necesar, poate să-și asigure un mc capital cu care se poată opera apoi cu înlesnire. Mai ales în vremea de azi, când industria de fabrică, prin cartele și tot feliul de organizări, caută să îngreuneze starea micilor industriași, aceștia trebue să se înarmeze cu arma modestiei și onestității. Ambele aceste virtuți vor putea răsăi numai atunci, dacă meseriașlor li se va da o b nepricepută creștere religioasă-morală, așa ca învățăturile creștine să prindă rădăcini adânci în inimile lor, și dacă cateheții de prin orașe își vor împlini cu sfițenie dorințele și vor avea în deosebită vedere curentele între cari ucenicii meseriași își petrec viața. Trebue să nu uităm în fine și deprindem meseriașii noștri la muncă, silință și cruțere. _________ (Va urma.) Mișcări culturale. — Adunarea din Bercea a despărțământului Rida Huedin al „ Asociațiunii". — Sântamărie, 26 iulie n. Despărțământul Rida Huedin al „Asociațiunii pentru literatura română și cultura poporului român“ de astădată și-a ținut adunarea generală în Bercea, comună curat românească, situată între două dealuri, nu departe de Valea Almașului. In dimineața zlei de 19 Iulie nou curt, la orele 8 a. m., comitetul despărțământului și alți bărbați intelgenți au asistat la serviciul divin, oficiat din partea preotului I. Nosa și diaconul E. Petran. La finea serviciului preotul I. Nosa ține poporului adunat în număr frumos o predică, explicând textul evangeliei. Estrage învățături frumoase de ea și în urmă arată îndoita însemnătate a zilei, rugând poporul ca cu toții, mic și mare, să ia parte la adunare, apoi să fie cu atențiune, ba chiar se urmeze sfaturile frumoase ce vor auzi acolo și astfel să se folosească da ocasiunea binevenită, căci poate va trece un timp relativ lung pănă se va mai putea ținea aici adunarea despărțământului. La orele 11 apoi toți, inteligenți și popor, erau întruniți într’un local frumos decorat cu țesături românești, unde directorul despărțământului, Dr. S. Tămaș, advocat, și-a ținut vorbirea de deschidere, foarte instructivă. Vorbește despre însemnătatea „Asociațiunii“ și îi îndeamnă să se înscrie cât de mulți membrii. Amin