Telegraful Roman, 1908 (Anul 56, nr. 1-142)
1908-11-25 / nr. 129
<r Ar. 129 ABONAMENTUL. Pentru Sibiia pe an 14 C., 6 luni 7 C., 8 luni 8 C. 50 fil. Pentru monarhie pe an 16 C., 6 luni 8 C., 8 luni 4 C. Pentru străinătate pe an 24 C., 6 luni 12 C., 3 luni 6 C. Sibiia, Marți 25 Noemvrie (8 Decemvrie) igu&. TELEGRAFUL Apare Mariia, Joia și Sâmbăta. Abonamentele și inverțiunile ile adresese Administrației tipografiei arhidiecesane, Sibiiu, str. măcelarilor 46. Corespondențele su st adreseze Redacției „Telegrafului Român“, strada măcelarilor nr. 45 Epistole neflancate se refuză. Articoli nepublicați nu ne înapoiază. Anul L VI. INSERȚIUNILE. Pentru odată 14 dl., — de două or 24 fil., — de trei ori 80 A. rândul cu litere garmond. Statariu în Praga. Sibiiu, 7 Decemvrie n. In urma esceselor multe și grave din zilele din urmă, — atât în Praga, cât și în cinci județe din jurul capitalei Boemiei, a fost proclamat statariul, adecă justiția sumară, fără drept de apel, pentru crimele săvârșite din spirit de revoltă. Poliția a oprit orice aglomerare de oameni pe stradă, a ordonat închiderea porților la 8 sara, a oprit purtarea de insignii pe stradă, iar călăul din Viena a fost trimis de urgență la Praga, ca să înlocuească pe bolnavul său coleg din capitala Boemiei. Acestea sunt știrile, pe cari ni le-a adus firul telegrafic în ziua de 2 Decemvrie, când la Viena se serba cu mare zgomot și solemnitate jubileul de 60 de ani de domnie a Maiestății Sale, împăratul și Regele nostru Francisc Iosif I.----------------Ce coincidență curioasă și tristă! In 2 Decemvrie 1848, între sunetele tobelor și ale trimbiților s’a adus la cunoștința poporațiunei din orașul Olmütz, capitala de atunci a Boemiei, că guvernarea monarhiei austro-ungare a luat-o în mânile sale tinere și energice arhiducele Francisc Iosif, care ca împărat va purta numele de Francisc Iosif I, și care are scris în programul său „egala îndreptățire a tuturor popoarelor imperiului”, iar în 2 Decemvrie 1908, tot între sunetele tobelor și trimbiților se aduce la cunoștința poporațiunei din Praga, actuala capitală a Boemiei, că cel ce va mai lua parte la acte de revoltă și după publicarea introducerii statariului, va fi judecat în mod sumar și condamnat la moarte!... Cari sunt motivele luării acestor măsuri aspre pentru restabilirea ordinei și a păcii, admise numai în cas de extremă necesitate? Dușmăniile dintre Cehi și Germani, popoarele din Boemia! Studenții germani și-au permis adecă luxul, să provoace pe Cehi, prin primblări demonstrative pe stradele orașului Praga, iar Cehii i au luat la buiduială, și apoi și la bătae. Și când au văzut, că Nemții nu se astâmpără, Cehii și-au dat esprimare nemulțămirii și pe altă cale, au rupt și aruncat în tină steagul negru-galbin al casei domnitoare, au preamărit pe cei din Anglia, cari fac politică contrară monarhiei noastre, și au strigat: Trăiască Sârbia, care e pe cale să declare și să înceapă răsboiul în contra monarhiei noastre ! Când amărăciunea unui popor să exprimă pe calea aceasta, prin cochetarea cu dușmanii pronunțați ai statului propriu, nu stau bine lucrurile, și motivele nemulțumirei sale sunt cu mult mai adânci, nu sunt cele comunicate: primblările provocatoare ale studenților germani pe stradele orașului Praga. Era neîmpăcată față de toți factorii, cari au împedecat pănă acuma poporul ceh din Boemia, ca să ajungă de nou la rolul pe care l-a avut mai nainte în patria sa, la rolul de conducere și de stăpân pe moartea sa. Se știe doar, că Boemia a fost cândva a Cehilor. Sculânduse ei cu putere armată în contra absolutismului austriac, pe vremea războiului de treizeci de ani, au fost bătuți, și țara lor a fost umplută cu Nemți, încet cu încetul s’a recules însă iarăși poporul ceh, și-a creat o nobilime, și-a creat o clasă puternică mijlocie, industrie și comerț, a devenit factor în patria sa, și acum cere, ca Boemia să fie iară a Cehilor, cum a fost mai nainte. Și fiindcă nu i se dă ascultare, bate pe Nemți, rupe steagul negru-galbin, strigă, trăiască Sârbia, laudă politica Angliei!.. Ura aceasta în contra tuturor celor ce stau în calea realisării aspirațiunilor poporului ceh, nu se poate șterge cu ajutoriul călăului, prin sentințe sumare de moarte, ci numai prin examinarea conștiențioasă a motivelor, cari au provocat aceasta stare sufletească a unui popor întreg, și prin delăturarea lor. Pentru că statariul și călăul fac se amuțască pe o vreme oarecare vocea de indignare a poporului, — cum s’a întâmplat și în anii 1893 și 1897, când încă a stat sub statariu poporul ceh, — care însă la primul moment binevenit va răsuna iarăși, cu putere poate și mai mare. Nu sentințe de moarte să se aducă deci asupra popoarelor, ci dreptate să se facă popoarelor, și atunci pacea, liniștea și ordinea nu va fi tulburată între popoare, ori dacă e tulburată, se va restabili de la sine, fără ajutoriul călăului și al statariului. Proiect de lege despre alegerea de deputați la dieta țării.Urmare. _____§ 88. Alegerea e primearsă de candidare. Recomandarea de candidat pentru deputăție se poate face în centrul cercului electoral, în ziua a cincea înainte de începerea alegerii. In z la aceasta prezidentul de alegere e dator să se afle în centrul cercului electoral, și noi, în localitatea stabilită în publicațiunea sa, să stee la disposiția alegătorilor, între orele 8 și 12 dimineața, și 2 și 6 d. a. pentru a primi recomandările de candidare. Candidat de deputat pot se recomande cel puțin o sută de alegători direcți, ori bărbați de încredere de ai alegătorilor primitivi, trecuți în listele finale ale cercului respectiv electoral, în efert scris și subscris de toți, respective prevăzut cu semnul crucii. Pentru controlarea îndreptățirii recomandatorilor, prezidentul de alegere e dator să-și procure la timp listele electorale complete, împreună cu adnexele lor. In recomandare trebue pus numele și pronumele, ocupațiunea și locuința candidatului. Recomandarea au lo o presente în persoană cel puțin doi, și cel mult zece dintre recomandatori, însă de aceia, pe cari prezidentul îi cunoaște personal, ori apoi cari își pot justifica în fața sa identitatea persoanei. Gebe presentă ofictul de recomandare, sunt responsabili pentru autenticitatea subscriei lor. Cu presentarea recomandării deodată este a se presenta și declarația legalisată prin notar public a candidatului, că primește candidatura. Declarația aceasta candidatul o poate face și în persoană, ori prin împuternicit, tot atunci, despre ce apoi se ia proces verbal. Dacă prezidentul nu cunoaște în persoană pe candidatul, ori pe împuternicitul acestuia, identitatea persoanei au să și-o dovedească cu doi martori cunoscuți din partea prezidentului. Afară de orice presentă recomandarea, și de martorii de identitate, în localul în care prezidentul,primește recomandarea de candidați, nu are nime intrare. § 89. Recomandarea, care nu corăspunde disposițiunilor din aul 88, prezidentul e oprit să o primească. Din contră, recomandarea care corăspunde acestor disposițiuni, prezidentul nu poate să o respingă. Despre primirea recomandării prezidentul de alegere la proces verbal, cu înșirarea numelor alegătorilor, cari au presentat-o, și precisând ora când au presentat-o, iar despre acceptarea ori respingerea ei, dă în curs de trei ore adeverință celor ce au presentat o. Recomandarea primită deja pe lângă adeverință, nu mai poate fi revocată și prezidentul nu o mai poate da îndărăt. §. 90. Prezidentul de alegere e dator să primească candidarea celui recomandat, cu escepțiunea pașului, când candidatul e unul, care pe vremea alegerii nu poate să fie ales (§§ ni 11—18) Dacă prezidentul de alegere are nedumeriri cu privire la alegibilitatea candidatului, dar aceea, că e eligibil ori nu respectivul, nu o poate constata cu certitudine, e dator să primească candidarea acestuia. Prezidentul de alegere nu mai poate respinge ulterior candidarea odată primită. §. 91. Prezidentul de alegere e dator în ziua după terminul stabilit pentru primirea recomandărilor de candidare, de la orele 8 pănă la 10 dimineața, se comunice cu graiu viu, în localitatea stabilită în publicațiune, în fața publicului, dacă a primit ori respins candidările recomandate, și totodată să dispună prin prezidenții comisiunilor de votare, ca resultatul cu privire la recomandările de candidați să se publice numai decât în centrul fiecărui cerc de votare. Dacă prezidentul de alegere a respins vreun candidat, ori a murit vre-un candidat, în locul său, mai bine ca jumătate dintre cei ce l-au recomandat, pot se recomande pe altul, chiar și în cas de nouă respingere. Noua recomandare trebue înaintată cel puțin cu două zile înainte de începerea alegerii, pănă la orele 10 dimineața. Prezidentul, pentru a primi eventualele noi recomandări, trebue să se afle în localitatea stabilită, in fiecare zi două ore, între 8 dimineața și 16 seara, iar cu două zile înainte de ale FOIȘOARA. Moșiile vechi ale bisericei române. (Urmare). 6. Eftimie I. (1574—1576 Posibil că va fi episcopit și,pănă în 1677, ori că pănă în 1679. Sedisvacanțele constatate în dieta Turdei, din 21 April 1677, și 21 Octomvrie 1679, în dragă voe se pot referi la moartea lui Eutimie.1) Eftimie a fost episcop și nainte de 1674 și încă și preste regiunea de meazănoapte, unde zace Vadul. Noi aici însă fixăm numai pre arhiereii anume așezați pentru partea nordică, cu alte cuvinte, ne preocupă numai arhiereii Vadului. In o astfel de demnitate ajunge Eftimie, probabil prin decretul lui Ștefan Báthory din 6 iunie 1674, când pentru părțile de meazăzi, Silvaș Geoagiu, se constitue de episcop un anumit Cristofor. 7. Spiridon (1676—1699) pentru I-a oară. 8. Ioan Cernai (1599. Acest „Chyrnay”, e denumit probabil de locotenentul regal al Ardealului, Mihaiu Viteazul. In document se cuprinde: „Ioannes Chyerney, Episcopi Rhasciani, certarum Ecclesiarum Valachadum, Claustrum sive Monasterium, Beatae Marie Virginia in Resfalva Regentis“. Precum pănă azi nu avem nici o probă, cum că acest loan Cernat e unul și acelaș cu loan dela Potop, metropolitul Bălgradului, tot așa nu se afla nimic, ce areschide o astfel de presupunere. 9. Spiridon (1600—1618) ajunge din nou la suprafață după căderea lui Mihai, ba între 23 Sept. 1605 și 29 April 1608 — întocmai ca și Eftimie I, întră 12 Sept. 1572 și 6 Iunie 1674 — avansată de episcop, inspector universal preste toată țara Ardealului și părțile ungurești anexe. Socotim că Spiridon a decedat prin anul 1609, dar dovezi de un alt vlădică, pentru Vad, sau pentru tot Ardealul, nu avem pănă la 10. Eutimie II din anul 1612. La instituit în acelaș an Ștefan Bethlen, guvernatorul transilvan, pentru tentorul, căruia aparținea și Vadul. 11. Augustin (1613—1615), denumit la dată necunoscută, dar sgur în răstimpul dela 1613—1615, de cătră principele Ardealului Gavrilă Bethlen. Augustin însă a de zit în Moldova, așa că acelaș principe e nevoit să extindă jurisdicția episcopală a lui 12. Teofil (1616-1613) din Alba- Iulia și asupra săboarelor românești din Ardealul de meazănoapte. Acest Teofil era pus în 1614 deja ca vlădică pentru partea sudică a principatului, dar la 1 Februarie 1615 zice Găorilă Bethen în o diplomă a sa, cum a aflat, că bisericile din regiunea nordică n’au episcop, astfel supune și acestea biserici sub ascultarea lui Teofil. Dânsul a fost mai întâi predicator român în Alba Iulia. In acte locure numit „Theophizus Praeslopi“ și „Theophazus, 13. Eutimie II (1623—1628). In 1 iune 1623, G.wrilă Bethlen denumește de nou, sau confirmă numai pre Eutimie II din anul 1613. 14. Ghenadie II (1628). Dela Eutimie II, pâna la Ghenadie II, adecă dela anul 1623 pănă la 1628, nu dăm preste episcop la Vad. Ghenadie II (George Bradi) nu e episcop de Vad, ci ca arhiepiscop în Bălgrad află cu cale pentru prima dată a adauge în titulatura sa oficială și titula Vadului. Lui îi vor urma cu privința aceasta și alții, cum vom vedea mai la vale. Pr lângă Vad, metropoliții Bălgradului mai înșiră și alte titule de episcopate, toți pusă pănă la unul, pun în locul prim Vadul,— semn vădit, cum că întră toate episcopatele istorice, al Vadului a fost mai de samă. Ghenadie II, în 4 Decemvrie 1628 așeză pre Jane* de protopop la Hunedoara. In dalteria românească, cu care face denumirea, titlul e pus în sârbește. Acesta sună românește: „arhiepiscopu chir Ghenadie, din scaunul Bălgrdului și al Vadului și al Varadului și al Sumarului și a toată țara Ardealului etic.1) La data 4 Decemvrie 1628, când se eliberă acest act, trebue că nu mai era intră cel vii episcopul propriu al Vadului, și așa Ghenadie II, în pozția sa de metropolitul provinției, îi va fi cugetat, că dreptul episcopesc al Vadului a trecut la scaunul metropolitan. E cu putință însă și acea combinațiune, că mitropolitul Ghenadie nu va fi voit să recunoască independența episcopului local al Vadului, ci îl va fi privit numai drept vicar al său. Și în adevăr, venerabilele adnotări vechi, pomenesc de un „arhiepscop“ al Vadului cu numele 15. Ioan la anul 1628. Acesta era ca un locotenent al chiriarcului din Alba- Iulia, și avea misiunea, ca să destituească din oficiu pre un protopop renitent, care nu încassase și nu administrase dăr i Cipar archiv 801,302. Sedisvacanțele pot privi și moartea lor: Daniil metropolitul, Turda și Pale, ori Cristofor. Caf. Gruia în Rev. Teologică, Sibiiu 1907 pg. 354, nota I. " Cipar acte fragmente pg. 253.