Telegraful Roman, 1908 (Anul 56, nr. 1-142)

1908-11-25 / nr. 129

<r Ar. 129 ABONAMENTUL. Pentru Sibiia pe an 14 C., 6 luni 7 C., 8 luni 8 C. 50 fil. Pentru monarhie pe an 16 C., 6 luni 8 C., 8 luni 4 C. Pentru străinătate pe an 24 C., 6 luni 12 C., 3 luni 6 C. Sibiia, Marți 25 Noemvrie (8 Decemvrie) igu&. TELEGRAFUL Apare Mariia, Joia și Sâmbăta. Abonamentele și inverțiunile il­­e adresese Administrației tipografiei arhidiecesane, Sibiiu, str. măcelarilor 46. Corespondențele su st adreseze Redacției „Telegrafului Român“, strada măcelarilor nr. 45 Epistole neflancate se refuză. Articoli nepublicați nu ne înapoiază. Anul L VI. INSERȚIUNILE. P­entru odată 14 dl., — de două or 24 fil., — de trei ori 80 A. rândul cu litere garmond. Statariu în Praga. Sibiiu, 7 Decemvrie n. In urma esceselor multe și grave din zilele din urmă, — atât în Praga, cât și în cinci județe din jurul capitalei Boemiei, a fost pro­clamat statariul, adecă justiția su­mară, fără drept de apel, pentru crimele săvârșite din spirit de re­voltă. Poliția a oprit orice aglo­merare de oameni pe stradă, a ordo­nat închiderea porților la 8 sara, a oprit purtarea de insignii pe stradă, iar călăul din Viena a fost trimis de urgență la Praga, ca să înlocu­­ească pe bolnavul său coleg din ca­pitala Boemiei. Acestea sunt știrile, pe cari ni le-a adus firul telegrafic în ziua de 2 Decemvrie, când la Viena se serba cu mare zgomot și solemnitate ju­­bileul de 60 de ani de domnie a Maiestății Sale, împăratul și Regele nostru Francisc Iosif I.----------------­Ce coincidență curioasă și tristă! In 2 Decemvrie 1848, între sunetele tobelor și ale trimbiților s’a adus la cunoștința poporațiunei din ora­șul Olmütz, capitala de atunci a Boemiei, că guvernarea monarhiei austro-ungare a luat-o în mânile sale tinere și energice arhiducele Francisc Iosif, care ca împărat va purta numele de Francisc Iosif I, și care are scris în programul său „egala îndreptățire a tuturor popoare­lor imperiului”, iar în 2 Decemvrie 1908, tot între sunetele tobelor și trimbiților se aduce la cunoștința poporațiunei din Praga, actuala ca­pitală a Boemiei, că cel ce va mai lua parte la acte de revoltă și după publicarea introducerii statariului, va fi judecat în mod sumar și con­damnat la moarte!... Cari sunt motivele luării ace­stor măsuri aspre pentru restabilirea ordinei și a păcii, admise numai în cas de extremă necesitate? Dușmă­niile dintre Cehi și Germani, popoa­rele din Boemia! Studenții germani și-au permis adecă luxul, să pro­voace pe Cehi, prin primblări de­monstrative pe stradele orașului Praga, iar Cehii i au luat la buidu­­ială, și apoi și la bătae. Și când au văzut, că Nemții nu se astâm­pără, Cehii și-au dat esprimare ne­­mulțămirii și pe altă cale, au rupt și aruncat în tină steagul negru-gal­­bin al casei domnitoare, au preamă­rit pe cei din Anglia, cari fac po­litică contrară monarhiei noastre, și au strigat: Trăiască Sârbia, care e pe cale să declare și să înceapă răsboiul în co­ntra monarhiei noastre ! Când amărăciunea unui popor să exprimă pe calea aceasta, prin cochetarea cu dușmanii pronunțați ai statului propriu, nu stau bine lu­crurile, și motivele nemulțumirei sale sunt cu mult mai adânci, nu sunt cele comunicate: primblările provo­catoare ale studenților germani pe stradele orașului Praga. E­­ra ne­împăcată față de toți factorii, cari au împedecat pă­nă acuma popo­rul ceh din Boemia, ca să ajungă de nou la rolul pe care l-a avut mai nainte în patria sa, la rolul de con­ducere și de stăpân pe moartea sa. Se știe doar­, că Boemia a fost cândva a Cehilor. Sculânduse ei cu putere armată în contra absolutis­mului austriac, pe vremea războiu­lui de treizeci de ani, au fost bă­tuți, și țara lor a fost umplută cu Nemți, încet cu încetul s’a recules însă iarăși poporul ceh, și-a creat o nobilime, și-a creat o clasă puter­nică mijlocie, industrie și comerț, a devenit factor în patria sa, și acum cere, ca Boemia să fie iară a Cehi­lor, cum a fost mai nainte. Și fi­indcă nu i se dă ascultare, bate pe Nemți, rupe steagul negru-galbin, strigă, trăiască Sârbia, laudă poli­tica Angliei!.. Ura aceasta în contra tuturor celor ce stau în calea realisării as­­pirațiunilor poporului ceh, nu se poate șterge cu ajutoriul călăului, prin sentințe sumare de moarte, ci numai prin examinarea conștienți­oasă a motivelor, cari au provocat aceasta stare sufletească a unui po­por întreg, și prin delăturarea lor. Pentru că statariul și călăul fac se amuțască pe o vreme oarecare vo­cea de indignare a poporului, — cum s’a întâmplat și în anii 1893 și 1897, când încă a stat sub statariu poporul ceh, — care însă la primul moment binevenit va răsuna iarăși, cu putere poate și mai mare. Nu sentințe de moarte să se aducă deci asupra popoarelor, ci dreptate să se facă popoarelor, și a­­tunci pacea, liniștea și ordinea nu va fi tulburată între popoare, ori dacă e tulburată, se va restabili de la sine, fără ajutoriul călăului și al statariului. Proiect de lege despre alegerea de deputați la dieta țării.­­Urmare.­ _____§ 88. Alegerea e primearsă de can­didare. Recomandarea de candidat pen­­tru deputăție se poate face în centrul cer­­cului electoral, în ziua a cincea înainte de începerea alegerii. In z la aceasta pre­zidentul de alegere e dator să se afle în centrul cercului electoral, și noi, în loca­litatea stabilită în publicațiunea sa, să stee la disposiția alegătorilor, între orele 8 și 12 dimineața, și 2 și 6 d. a. pentru a primi recomandările de candidare. Can­didat de deputat pot se recomande cel puțin o sută de alegători direcți, ori băr­bați de încredere de ai alegătorilor pri­mitivi, trecuți în listele finale ale cercului respectiv electoral, în efert scris și sub­­scris de toți, respective prevăzut cu sem­nul crucii. Pentru controlarea îndreptă­țirii recomandatorilor, prezidentul de ale­gere e dator să-și procure la timp listele electorale complete, împreună cu adnexele lor. In recomandare trebue pus numele și pronumele, ocupațiunea și locuința can­didatului. Recomandarea au lo o presente în persoană cel puțin doi, și cel mult zece dintre recomandatori, însă de aceia, pe cari prezidentul îi cunoaște personal, ori apoi cari își pot justifica în fața sa iden­titatea persoanei. Geb­e presentă ofi­ctul de recomandare, sunt responsabili pentru autenticitatea subscriei lor. Cu presenta­­rea recomandării deodată este a se pre­senta și declarația legalisată prin notar public a candidatului, că primește candi­­­­datura. Declarația aceasta candidatul o poate face și în persoană, ori prin împu­ternicit, tot atunci, despre ce apoi se ia proces verbal. Dacă prezidentul nu cu­noaște în persoană pe candidatul, ori pe împuternicitul acestuia, identitatea per­soanei au să și-o dovedească cu doi mar­tori cunoscuți din partea prezidentului. Afară de orice presentă recomandarea, și de martorii de identitate, în localul în care prezidentul,­primește recomandarea de can­didați, nu are nime intrare. §­ 89. Recomandarea, care nu co­­răspunde disposițiunilor din a­ul 88, pre­zidentul e oprit să o primească. Din con­tră, recomandarea care corăspunde acestor disposițiuni, prezidentul nu poate să o res­pingă. Despre primirea recomandării pre­zidentul de alegere la proces verbal, cu înșirarea numelor alegătorilor, cari au pre­­sentat-o, și precisând ora când au presen­­tat-o, iar despre acceptarea ori respingerea ei, dă în curs de trei ore adeverință ce­lor ce au presentat o. Recomandarea pri­mită deja pe lângă adeverință, nu mai poate fi revocată și prezidentul nu o mai poate da îndărăt. §. 90. Prezidentul de alegere e da­tor să primească candidarea celui reco­mandat, cu escepțiunea pașului, când can­­didatul e unul, care pe vremea alegerii nu poate să fie ales (§§ ni 11—18) Dacă pre­zidentul de alegere are nedumeriri cu pri­vire la alegibilitatea candidatului, dar aceea, că e eligibil ori nu respectivul, nu o poate constata cu certitudine, e dator să primească candidarea acestuia. Prezi­dentul de alegere nu mai poate respinge ulterior candidarea odată primită. §. 91. Prezidentul de alegere e da­tor în ziua după terminul stabilit pentru primirea recomandărilor de candidare, de la orele 8 pănă la 10 dimineața, se comu­nice cu graiu viu, în localitatea stabilită în publicațiune, în fața publicului, dacă a primit ori respins candidările recomandate, și totodată să dispună prin prezidenții co­­misiunilor de votare, ca resultatul cu pri­vire la recomandările de candidați să se publice numai decât în centrul fiecărui cerc de votare. Dacă prezidentul de ale­gere a respins vre­un candidat, ori a mu­rit vre-un candidat, în locul său, mai bine ca jumătate dintre cei ce l-au recoman­­dat, pot se recomande pe altul, chiar și în cas de nouă respingere. Noua recoman­dare trebue înaintată cel puțin cu două zile înainte de începerea alegerii, pănă la orele 10 dimineața. Prezidentul, pentru a primi eventualele noi recomandări, tre­bue să se afle în localitatea stabilită, in fiecare zi două ore, între 8 dimineața și 1­6 seara, iar cu două zile înainte de ale­ FOIȘOARA. Moșiile vechi ale bisericei române. (Urmare). 6. Eftimie I. (1574—1576 Posibil că va fi episcopit și,pănă în 1677, ori că pănă în 1679. Sedisvacanțele constatate în dieta Turdei, din 21 April 1677, și 21 Octomvrie 1679, în dragă voe se pot re­feri la moartea lui Eutimie.1) Eftimie a fost episcop și nainte de 1674 și încă și preste regiunea de mează­noapte, unde zace Vadul. Noi aici însă fixăm numai pre arhiereii anume așezați pentru partea nordică, cu alte cuvinte, ne preocupă numai arhiereii Vadului. In o ast­fel de demnitate ajunge Eftimie, probabil prin decretul lui Ștefan Báthory din 6 iu­nie 1674, când pentru părțile de meazăzi, Silvaș­ Geoagiu, se constitue de episcop un anumit Cristofor. 7. Spiridon (1676—1699) pentru I-a oară. 8. Ioan Cernai (1599. Acest „Chy­r­­nay”, e denumit probabil de locotenentul regal al Ardealului, Mihaiu Viteazul. In document se cuprinde: „Ioannes Chyer­­ney, Episcopi Rhasciani, certarum Eccle­­siarum Valachadum, Claustrum sive Mo­­nasterium, Beatae Marie Virginia in R­e­sfalva Regentis“. Precum pănă azi nu avem nici o probă, cum că acest loan Cernat e unul și acelaș cu loan dela Pot­op, metropo­­litul Bălgradului, tot așa nu se afla nimic, ce ar­eschide o astfel de presupunere. 9. Spiridon (1600—1618) ajunge din nou la suprafață după căderea lui Mihai, ba între 23 Sept. 1605 și 29 April 1608 — întocmai ca și Eftimie I, întră 12 Sept. 1572 și 6 Iunie 1674 — avansată de epis­cop, inspector universal preste toată țara Ardealului și părțile ungurești anexe. Socotim că Spiridon a decedat prin anul 1609, dar dovezi de un alt vlădică, pentru Vad, sau pentru tot Ardealul, nu avem pănă la 10. Eutimie II din anul 1612. L­a instituit în acelaș an Ștefan Bethlen, guvernatorul transilvan, pentru ten­torul, căruia aparținea și Vadul. 11. Augustin (1613—1615), denumit la dată necunoscută, dar s­gur în răstim­pul dela 1613—1615, de cătră principele Ardealului Gavrilă Bethlen. Augustin însă a de­ z­i­t în Moldova, așa­ că acelaș prin­cipe e nevoit să extindă jurisdicția episco­pală a lui 12. Teofil (1616-1613) din Alba- Iulia și asupra săboarelor românești din Ardealul de mează­noapte. Acest Teofil era pus în 1614 deja ca vlădică pentru partea sudi­că a princi­patului, dar la 1 Februarie 1615 zice Gă­­orilă Beth­en în o diplomă a sa, cum­­ a aflat, că bisericile din regiunea nordică n’au episcop, astfel supune și acestea bi­serici sub ascultarea lui Teofil. Dânsul a fost mai întâi predicator român în Alba Iulia. In acte locure numit „Theophizus Praeslopi“ și „Theophazus­, 13. Eutimie II (1623—1628). In 1 iune 1623, G.wrilă Bethlen denumește de nou, sau confirmă numai pre Eutimie II din anul 1613. 14. Ghenadie II (1628). Dela Eu­timie II, pâna la Ghenadie II, adecă dela anul 1623 pănă la 1628, nu dăm preste episcop la Vad. Ghenadie II (George Bradi) nu e episcop de Vad, ci ca arhiepiscop în Bălgrad află cu cale pentru prima dată a adauge în titulatura sa oficială și titula Vadului. Lui îi vor urma cu privința a­­ceasta și alții, cum vom vedea mai la vale. Pr lângă Vad, metropoliții Bălgradului mai înșiră și alte titule de episcopate, toți pusă pănă la unul, pun în locul prim Va­dul,— semn vădit, cum că întră toate epis­copatele istorice, al Vadului a fost mai de samă. Ghenadie II, în 4 Decemvrie 1628 așeză pre Jane* de protopop la Hune­doara. In dalteria românească, cu care face denumirea, titlul e pus în sârbește. Acesta sună românește: „arhiepiscopu chir Ghenadie, din scaunul Bălgr­dului și al Vadului și al Varadului și al Sumarului și a toată țara Ardealului etic.1) La data 4 Decemvrie 1628, când se eliberă acest act, trebue că nu mai era intră cel vii episcopul propriu al Va­dului, și așa Ghenadie II, în poz­ția sa de metropolitul provinției, îi va fi cugetat, că dreptul episcopesc al Vadului a trecut la scaunul metropolitan. E cu putință însă și acea combina­țiune, că mitropolitul Ghenadie nu va fi voit să recunoască independența episco­­­­pului local al Vadului, ci îl va fi privit numai drept vicar al său. Și în adevăr, venerabilele adnotări vechi, pomenesc de un „arhiepscop“ al Vadului cu numele 15. Ioan la anul 1628. Acesta era ca un locotenent al chiriarcului din Alba- Iulia, și avea misiunea, ca să destitu­­ească din oficiu pre un protopop renitent, care nu încassase și nu administrase dăr­­ i­ Cipar archiv 801,302. Sedisvacanțele pot privi și moartea lor: Daniil metropolitul, Turda și Pale, ori Cristofor. Caf. Gruia în Rev. Teologică, Sibiiu 1907 pg. 354, nota I. "­ Cipar acte fragmente pg. 253.

Next